323 matches
-
istorice și-n favoarea regalității, combătând ciuma roșie care... (a se vedea Raportul Tismăneanu). Îmi permit să opinez că turnătorul rămâne turnător, indiferent în slujba cui s-a aflat ori se află. Poate greșesc, dar aș mai zice că același oprobriu se cuvine să "onoreze" și turnătorii Siguranței, și cei ai Securității; fac parte din stirpea ce are înscrisă în gene respingătoarea vocație a delațiunii... Revenind la ședința din 1962: primul care a dovedit fler și nas de copoi, intuind intenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
știe, continuă comentatorul, că un regim care suprimă libertatea presei este o dictatură odioasă. Și, ca orice dictatură se va prăbuși cu temeliile roase de propriile sale păcate..!” „..Tot astfel și un guvern rezultat din alegeri măsluite, merită și obține oprobriul tuturor democraților sinceri din țară și din străinătate..!” „ Da, da...așa este!”, mormăiră toți, crezând și ei la fel. „ Viața, continuă glasul din cutie, sub apăsarea celor puși în slujba unui regim cu rele deprinderi, este tot mai greu de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
furau pâine. Erau unii care nu mâncau pe loc toată pâinea și tăiau 74 de felii din fărâmița aia și o băgau În buzunar. Să furi pâine era cea mai gravă crimă a lagărului. Nu erai pedepsit, dar Îți atrăgeai oprobriul lumii: „Vezi, bă, că Georgescu fură pâine”. Toată lumea se ferea de el ca de dracu’. Era un fel de coșmar al nostru. Aveam niște oameni care... Îmi aduc aminte, unul era un bețiv notoriu, un fel de Bulă al orașului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la luptă. De la ICOANĂ, urcând muntele suferinței (biruindu-ți patimile trupești), trecând prin pădurea cu fiare sălbatice (ucigând în tine orice gând meschin și egoist și orice dorință de mărire lumească) și creându-ți drum prin mlaștina deznădejdiei (suportând tot oprobriul public al celor inconștienți și ignoranți în răutatea lor), în numele neamului tău! Vei suferi, dar vei învinge! „Căci nu sunt vrednice suferințele din veacul acesta de acum a sta alături de Slava Vieții Viitoare” (Sfântul Apostol Pavel). „Îndrăzniți, Eu am biruit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Am avut șansa să am o lungă conversație cu Boeru, în 1985, într-un sanatoriu-pensiune de la Garmisch-Partenkirschen (Bavaria), cu cîteva săptămîni înainte de moartea acestuia. De la el am obținut numele membrilor din echipa morții, al cărei șef era chiar el (din cauza oprobriului pe care l-ar fi atras asupra sa asasinarea lui Iorga, Boeru a încercat zadarnic să nege participarea sa personală la asasinat); celălalt membru important al echipei de comandă era Ștefan Cojocaru. Acesta nutrea o admirație și o dragoste profundă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acestea au fost evocate și de Sima, care își amintea ziua aceea memorabilă și cum îi găsise pe Traian Boeru și pe cei din echipa morții condusă de el în vila Magdăi Lupescu. Datorită naturii disidente a legionarilor și a oprobriului la care fusese Legiunea expusă din cauza asasinării lui Iorga, Sima l-a condamnat pe Boeru, întrebînd totodată: "Ce căuta în fond Boeru în Legiune?" (Sima, Cazul Iorga-Madgearu, p. 75). La urma urmei, Legiunea a fost întotdeauna considerată ca fiind o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cazurile: a) Cînd conținutul actului se referă la chestiuni strict personale; ... b) Cînd înfățișarea actului ar violă datoria de a păstra secretul; ... c) Cînd înfățișarea ar atrage urmărirea penală împotriva unei părți sau a unui tertiu, sau l-ar expune oprobriului public; ... d) Cînd probează că motivele tot atît de întemeiate justifica refuzul de a înfățișa actul. ... Art. 23. - Daca partea refuză a răspunde la interogator sau a prestă jurământul ce i s'ar deferi în dovedirea deținerii sau existenței actului
LEGE nr. 97 din 10 iulie 1929 pentru modificarea Legii din 19 Mai 1925, privitoare la unificarea unor dispoziţiuni de procedura civilă şi comercială, pentru înlesnirea şi accelerarea judecaţilor, înaintea tribunalelor şi Curţilor de apel, precum şi pentru unificarea competentei judecătorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128983_a_130312]
-
întreb, acolo unde a fost cazul. Îmi dădeam seama, din start, că multe dintre aceste plângeri erau prostii. Însă când am început audierea diverșilor judecători, chiar și procurori, pe care nu i-am trimis în judecată, am avut parte de oprobriu: cum, de ce-i chemi pe judecători? Cum ne permitem? — Vă reproșau faptul că investigați un judecător? — Da. În 1997, când am plecat la Parchetul Curții de Apel, am simțit pentru prima dată că lucrurile nu stăteau cum trebuia în magistratură
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
dosar, legat de un dosar al falimentului răsunător al Băncii Dacia Felix, s-a tras de timp și s-a ajuns la prescripție. Ei, și atunci am simțit pentru prima dată că în această activitate sunt destul de singur. Am simțit oprobriul judecătorilor. O persecutau, într-un fel sau altul, și pe soția mea, care era avocat. Șicanele zilnice pe care un judecător i le putea face unui avocat. Au abordat-o unii judecători: Ce are soțul dumneavoastră cu mine? Ce are
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
magistratura. Dar reprezentarea unui judecător arestat n-au avut o decât în 2000. A fost un șoc și la nivel național. Cazul Dacia Felix — Acestea au fost cazurile de succes. Ați reușit să obțineți o condamnare, chiar dacă v-ați atras oprobriul colegilor din magistratură. — Da. Vă mai spun un caz de succes. Nu știu dacă vă mai aduceți aminte, în anii ’90, Banca Dacia Felix era o instituție extrem de puternică, la modă. Era un exemplu de succes. Totul s-a încheiat
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
succint mai sus la declarațiile date de Wilhelm al II-lea ziarului britanic Daily Telegraph în octombrie 1908, care au stârnit mare vâlvă în lumea germană și în opinia publică engleză. Prințesa Bibescu se referea chiar la "rușinea provocată de oprobriul public care s-a adăugat la prăbușirea care a însemnat pentru el afacerea Eulenburg"70. Ea înregistra opinia expusă prietenului ei, mostră a cunoașterii profunde a unor mecanisme de pe eșichierul politic german: "În perioada când a izbucnit această poveste a
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ia cunoștință de el și, în ziua furtunii, toată responsabilitatea nu a căzut asupra guvernului, după cum prevede procedura constituțională, în toate cazurile, ci asupra suveranului însuși, iresponsabil prin definiție. Prințul von Bülow a lăsat ca această condamnare morală care este oprobriul public să fie înfăptuită, și împăratul și-a asumat-o, iar von Bülow a continuat să fie cancelarul său!"72. Confirmând evaluările Marthei Bibescu privitoare la o afacere internă germană cu repercusiuni asupra raporturilor dintre Berlin și Londra, Kronprinz-ul
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
tuturor și ține să afișeze în mod ostentativ supliciul la care este supus. Prin întâmplările din noiembrie trecut, Kronprinz-ul se referea la faimoasele declarații ale împăratului cu prilejul discuției cu directorul ziarului Morning Post și la rușinea provocată de oprobriul public care s-a adăugat la prăbușirea care a însemnat pentru el afacerea Eulenburg. Îi spun prietenului meu: În perioada când a izbucnit această poveste a declarațiilor din presa engleză, un fapt mi s-a părut izbitor. Oricare ar fi
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
neglijat să ia cunoștință și, în ziua furtunii, toată responsabilitatea nu a căzut asupra guvernului, după cum prevede procedura constituțională în toate cazurile, ci asupra suveranului însuși, iresponsabil prin definiție. Prințul von Bülow a lăsat ca această condamnare morală care este oprobriul public să fie înfăptuită și împăratul și-a asumat-o, iar von Bülow a continuat să fie cancelarul său! Dar criza a fost atunci atât de puternică mărturisește Kronprinz-ul -, prăbușirea unei iluzii, pe care totul părea s-o susțină
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și-au prelungit contractul slujind acum SRI. Ce aflăm, în aceste condiții, grație dosariadei de azi este foarte important: anume că unii dintre oamenii pentru care aveam stimă, înainte, merită și acum această stimă. Ei au avut posibilitatea să evite oprobriul public sine die, continuând colaborarea, și s-au expus riscului de a înfrunta acest oprobriu, rupând contractul. Dacă nu credeți că s-au expus vreunui risc, citiți forumurile publicațiilor în care sunt dezbătute cazurile lor și veți vedea. Dar nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
azi este foarte important: anume că unii dintre oamenii pentru care aveam stimă, înainte, merită și acum această stimă. Ei au avut posibilitatea să evite oprobriul public sine die, continuând colaborarea, și s-au expus riscului de a înfrunta acest oprobriu, rupând contractul. Dacă nu credeți că s-au expus vreunui risc, citiți forumurile publicațiilor în care sunt dezbătute cazurile lor și veți vedea. Dar nu e deloc de neglijat nici ce nu aflăm: câți dintre cei optzeci la sută, iar
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
autolustra ar fi chiar mai mare, poate, decât acela de a fi refuzat colaborarea cu fostul aparat de represiune din comunism. Căci atunci, odinioară, informatorul își purta rușinea și culpa de unul singur, dar acum el se lasă practic la îndemâna oprobriului public dacă acceptă autolustrarea și se spovedește în plen. Cum ar fi ca posibilii parlamentari foști colaboratori și Securității (în varii chipuri și cu diferite nuanțe) să se autolustreze? Deșartă iluzie, așa cum spuneam deja: ne aflăm în pură utopie. Ce
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
STASI, colaborarea acesteia ducând, printre altele, la distrugerea vieții unui om care a făcut închisoare politică din pricina ei. După aflarea adevărului, doar victima a fost cea care a împiedicat pedepsirea juridică a celebrei scriitoare, lăsând-o pur și simplu pradă oprobriului public. Alături de cei zeloși există apoi mercenarii, cei care au turnat pentru a obține avantaje materiale din delațiunea lor: o locuință mai bună ori pur și simplu bani (a se vedea chitanțele existente în dosarele CNSAS ale unor astfel de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
urmă nu poate fi trecută cu vederea, întrucât este reală și rușinoasă, dar ea este cea de pe urmă între gradele de vinovăție stabilite până aici. De aceea, acești informatori care nu ocupă funcții publice nu pot fi sancționați decât moral, oprobriul public și propria lor conștiință constituind un tribunal destul de însemnat și pregnant în ceea ce-i privește. Amestecul acesta de vinovății și nuanțe prea rar diferențiate în mass-media (din pricina spectaculosului pripit și a picanteriilor politice pe care se mizează) a făcut
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
sau în curs de însănătoșire) este să sancționeze colaboraționismul activ. Acest deziderat ar trebui să alcătuiască nucleul Dosariadei, într-o ierarhizare clară a culpelor, supunîndu-se rigorilor Codului Penal, acolo unde este cazul. Abia apoi urmează lustrația, ca sancțiune administrativă, și oprobriul moral, ca sancțiune aplicată de opinia publică, dar și de propria conștiință, în cazul celor care se căiesc deschis. „Sfinții închisorilor” versus clericii colaboraționiști Prin închisorile și lagărele comuniste din România au trecut destui preoți, călugări, ierarhi aparținând tuturor cultelor
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
dar a fost deschisă bandelor de gangsteri de orice fel care aprovizionau ilegal o țară cu un regim abstinent: aceasta a fost epoca bootleggerilor (contrabandiști de alcool) a speakeasiilor (baruri clandestine) și a Rum Row-ului (celebrul "bulevard al romului"). În fața oprobriului public, un alt amendament al Constituției, amendamentul 21, a pus capăt pe 5 decembrie 1933, la ceea ce unii numeau "nobila experiență". Ultimul stat american care a ratificat acest amendament punând capăt prohibiției a fost Mississippi, în 1961. Acest eșec politic
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
încheiat un roman despre perioada lui Brejnev. Am auzit și unele opinii (venite dinspre scriitori basarabeni de primă mărime) conform cărora a scrie necritic despre comunism ar fi un lucru imoral. Tu ce crezi? Ai comis un act demn de oprobriu public? Romanul meu a fost scris în ’96-’97. În ’98 eu m-am dus la mănăstire și am lăsat totul baltă, inclusiv acest roman pe care l-am gândit mult mai mare. Ceea ce apare acum este doar prima parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
nu-i displacă. Ea împărțea ajutoare bănești celor mai amărâte dintre ele și, tuturor, sfaturi, consolări și speranțe. Mergea înconjurată de femeile acestea, care se înghesuiau în jurul ei ca în preajma unei divinități tutelare; cu totul deosebită de curtezana aceea josnică, oprobriul lui Ludovic al XV-lea și al veacului său, de acea du Barry, care se găsea atunci în aceeași incintă, și pe care o tratau cu o energică egalitate, deși își păstrase până aici minele lubrice și tonul trufaș al
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
familiilor certate cu Imperiul; în 1821 se căsătorește cu Léontine de Saint-Simon de Courtoiner, care moare în 1823, lăsându-i un fiu pe care îl va pierde în 1826. În 1824 anomalia de care suferea devine publică și îi aduce oprobriul înaltei societăți; pentru restul vieții dă curs înclinărilor sale pederastice, gustului pentru lux și libertinaj. Încercările literare nu au succes, iar marchizul participă la viața literară mai mult ca un aristocratic mecena. La masa lui se întâlneau Hugo și Lamartine
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
spună părerile public, fără teamă că aduc atingere noii puteri. Frații lui erau simpli hoțomani. Comentariul frecvent era: „Nu se putea să iasă sită din coadă de câine”. Era un neam de pârlaci, dacă nu mai mult. Obiceiul acesta al oprobriului public era vechi, Îndeplinea o funcție morală și una educativă, amintea care sunt normele de conduită În comunitate și ce pățesc cei care nu le respectă. Și, mai ales, amintea satului să păstreze rânduiala și ierarhia, punând la locul lor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]