2,747 matches
-
te educi pentru a fi un om frumos, acesta era idealul grecilor antici. Tocmai de aceea, dacă e să ne comparăm cu Platon, noi am suferit o cădere din idealul grec al educației integrale. Sîntem precum niște pigmei a căror optică despre lume, fărîmițată și zdrențuită în fragmente incompatibile, nu mai poate fi adunată la un loc din cioburile în care a fost spartă de-a lungul timpului. Și, de aceea, a-l citi pe Platon înseamnă a măsura handicapul ce
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
să crezi că ceva e bun numai dacă e științific, înseamnă să pui știința în locul religiei. Credința e aceeași, doar idolii sînt alții. Nu te mai închini dogmelor revelate, ci principiilor obiective. Pozitivismul e așchia sărită din trunchiul scientismului, acea optică a genunchiului de broască potrivit căreia nu există cunoaștere decît acolo unde ceva poate fi măsurat și verificat prin experiență. Tot ce e pozitiv și bun în lume vine din felia perceptibilă a experimentului științific. Restul sînt gogoși teoretice ținînd
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
sa antinomie din Critica rațiunii pure, unde arată că este cu neputință să dovedești că lumea are sau nu are un început și un sfîrșit, nici măcar el nu a întrezărit o altă variantă. Să mai spun atunci că fizicienii, cu optica lor păcătoasă de tip pozitivist, au ajuns să conceapă de neconceputul? John Barrow descrie în Originea universului a treia variantă de înțelegere a cosmosului: existența unui univers care, avînd un început, nu poate să aibă un sfîrșit. Lumea a apărut
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
asumarea senină a vinilor mai mici sau mai mari pe care le purtăm în suflete, noi toți, cei care ne-am trăit o parte din viață sub cizma comunistă. Scrie Nicolae Breban și nu avem motive să îl contrazicem: În optica mea - și, sper, nu numai a mea! - responsabilitatea, vinovăția, analiza crudă, aspră, aproape a fiecăruia dintre cei care am trăit Ťepoca rușiniiť sunt premisa unui real nou început, a unei solide pietre de fundație pentru o Românie viitoare care să
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
dea în această privință, pomenindu-l ca pe un avertisment menit a spori luciditatea noastră critică, era Schopenhauer. Cum s-a putut ca spiritul acesta cinic, idealistul acesta întîrziat, mizantrop și pe deasupra pesimist, spiritul acesta pătruns de cețurile orientale ale opticii budiste, cum a putut tocmai el să devină la noi unul din cei mai invocați filozofi occidentali? Explicația lui Noica era una de bun simț: concursul împrejurărilor îl favorizaseră pe filozoful născut la Gdansk în dauna unor nume mult mai
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
curgere universală pe care o numim convențional "devenirea lumii". Și pentru că logica este neputincioasă în strădania de a descrie lumea, atunci dialecticianului nu-i mai rămîne decît s-o descrie ilogic, încălcînd cu bună știință regulile obișnuite. Rezultatul este o optică de tip contradictoriu pe care o aplică în orice situație. Potrivit acestei optici, e cu neputință să trasezi o linie clară de demarcație între planul gîndirii umane și planul realității. Așadar, nu există de o parte o gîndire pură, aflată
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
neputincioasă în strădania de a descrie lumea, atunci dialecticianului nu-i mai rămîne decît s-o descrie ilogic, încălcînd cu bună știință regulile obișnuite. Rezultatul este o optică de tip contradictoriu pe care o aplică în orice situație. Potrivit acestei optici, e cu neputință să trasezi o linie clară de demarcație între planul gîndirii umane și planul realității. Așadar, nu există de o parte o gîndire pură, aflată numai în capul omului și, de cealaltă parte, o realitate aievea care abia
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
nu cunoaște structura interioară a autorului va citi romanul cu ochii închiși, ca pe o radiografie narativă, pe alocuri modestă, a unor vremuri despre care oricum cititorul știe esențialul mai înainte de a deschide cartea. Încă o dată: dacă nu poți intui optica lui Blaga nu poți citi Luntrea lui Caron. Romanul acesta nu e atît o operă de sine stătătoare, cît mai curînd expresia unei drame biografice în care protagonistul, dacă excelează prin ceva, acel ceva nu este în nici un caz virtutea
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
care scriu astăzi poezie o fac exclusiv pentru uzul lor personal, căci aproape nimeni în afara lor nu mai poate vibra la constelația de emoții pe care o zugrăvesc ei înșiși, tot așa Luntrea lui Caron, în lipsa unei prealabile acomodări cu optica lui Blaga, riscă să rămînă o scriere pentru uzul foarte strîmt al cunoscătorilor operei sale. Pentru ei însă, Luntrea lui Caron e ca o ședință lungă de inițiere într-un mister: simți cum iei contact cu buchetul de nuanțe și
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
atrași de voga cîte unui singur curent de gîndire. în acest vid filosofic s-ar fi produs artificii ale unilateralizării. Sainte-Beuve a preconizat "un program arhitectonic, de istorie naturală, pentru clasificarea scriitorilor în familii de spirite". Brunetiere a adoptat o optică darwinistă, considerînd genurile drept un soi de specii naturale, Hennequin s-a străduit a aborda critica într-o manieră scientizantă, după criterii psiho-fiziologice, iar Thibaudet, adept al bergsonismului, "face adeseori aplicări nefericite, ca aceea de a ajusta pe poetul intelectualist
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
rîndurile ei. În schimb, partea ei nevăzută, acea creștere înceată ce echivalează cu peripeția nașterii ei, o trecem spontan în seama chinului subînțeles pe care numai autorul căruia i-a trecut prin minte s-o scrie trebuie să-l știe. Optica aceasta e firească și de înțeles în cazul tomurilor semnate de un singur autor și al căror conținut e unul ținînd îndeobște de categoria culturii laice. Cînd însă cartea are mai mulți autori și cînd, pe deasupra, mesajul ei nu este
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
pedepsiți aspru la Judecata de Apoi. Ceea ce sare în ochi este dăruirea cu care teologul își vinde sufletul rațiunii. Zeul lui poartă numele raționalității, și tot ce nu încape în tiparul ei se cuvine a fi lăsat deoparte. Potrivit acestei optici, nu merită să crezi decît în lucrurile pe care le știi cu claritate și pe care le-ai înțeles cu limpezime, dar pentru nimic în lume nu ai voie să te pleci în fața amănuntelor neînțelese, a detaliilor neverificate sau în fața
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
poetului. Contactul cu René Ghil a generat "bufonerii instrumentale", dar și... o nostalgie clasicistă, căci Macedonski îl apreciază pe Verlaine ca un "clasic", bardul francez nefiind, spunea el, "nici realist, nici simbolist, nici decadent, nici instrumentalist". Neputînd fi acceptat în optica exegetului decît pasager sau parțial romantic, simbolist, parnasian, Macedonski ar fi un barochist printr-o summa estetică a creației sale, prin aerul baroc al acesteia în totalitate: "Romantic ca fond spiritual, clasicist în aspirație, parnasian în viziuni și modernist în
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
fost gîndite, vor înceta să aibă sens. Mai mult, e ridicol să ne punem numele pe o carte. Și Nae, cît a trăit, nu și l-a pus. Obsedații de operă și rîvnitorii de tomuri simandicoase sunt victime ale unei optici vanitoase, căci își închipuie că antologiile îi pot mîntui la judecata de apoi. Complet fals: ei uită că înțelegerea este un substitut de mîntuire și că opera nu are decît însemnătatea circumstanței în care s-a născut. Trebuie să fim
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
nu merg cu mașina? Să nu meargă ceilalți! Eu sunt dispus să plătesc oricât și să pierd oricâtă vreme, destul am călătorit atârnat de ușile autobuzelor pe vremea comunismului!" Haosul din traficul de azi n-ar fi, într-o asemenea optică, decât revanșa față de neajunsurile de-acum două decenii. În aceste condiții, de ce n-au cerut românii cu insistență, măcar în campaniile electorale, să li se construiască autostrăzi? De ce n-a devenit aceasta o prioritate, în măsura în care au fost revendicările salariale, privatizările
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
părului Mariei Magdalena și să o faci cu aerul că spui lucruri profunde despre o temă fatal frivolă - dacă e vorba de părul capilar sau de părul pubian al sus-numitei - atunci nu se poate să nu-ți dai seama că optica pe care o împrumuți aduce cu unghiul de nadir al celei mai obtuze optici intelectuale. În rest, Nu vedeți nimic este o carte de autentică desfătare culturală, destinată mai ales acelora care au pierdut obiceiul de a privi tablourile ca
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
o temă fatal frivolă - dacă e vorba de părul capilar sau de părul pubian al sus-numitei - atunci nu se poate să nu-ți dai seama că optica pe care o împrumuți aduce cu unghiul de nadir al celei mai obtuze optici intelectuale. În rest, Nu vedeți nimic este o carte de autentică desfătare culturală, destinată mai ales acelora care au pierdut obiceiul de a privi tablourile ca pe niște obiecte de artă.
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
o facă o emisiune cu suspans. Cu toată bunăvoința pe care nu aș vrea să o las deoparte, mă întreb cui i-ar mai putea provoca fiori de emoție un roman care se hrănește din tema nemuririi privite printr-o optică târziu-futuristă. Vincent nemuritorul respiră aerul secolului XX, vreme când omul a reușit să iasă în spațiu, când știința și tehnologia au evoluat atât de mult încât cei mai mulți tremurau de emoție la gândul că, de acum înainte, Dumnezeu știe câte lucruri
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
literatură oportunistă - cum aș prefera să o numesc, ieșind din dilema "proletcultism sau realism socialist?". Ana Selejan are dreptate: "Dacă scoatem din ecuație realismul socialist și-l înlocuim cu proletcultismul, fie la nivelul terminologiei, fie, și mai grav, în diverse optici și proiecte de periodizare a literaturii române, atunci ce ne facem cu mulțimea de practicieni și teoreticieni ai realismului socialist?" (ibidem, p. 512). Sigur, nu scoatem din ecuație realismul socialist, pentru că nu ne lasă Stalin, Gorki, Jdanov, dar nici N.
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
mă face înțeles în vreun fel. Straniu este că neputința de a-mi pune în lumină tonurile sufletești nu ține de o lacună informațională, din cauza căreia mi-ar lipsi bunăoară cunoștințele privitoare la femeia iubită, ci ea ține de o optică deformată: informații am cu duiumul, dar ele sunt prea fierbinți. Cu alte cuvinte, nu-ți poți descrie obiectiv un sentiment perpelindu-te din cauza lui. Nu te poți comporta impasibil cînd ești zgîlțîit de vibrația unei obsesii. Și astfel, suferind de
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
stare, vei debita un șuvoi de efuziuni. Vei manifesta o reacție tulbure provocată de o tensiune aflată într-un echilibru trecător. Și pentru că scrii "la cald", tocmai de aceea scrii subiectiv, fără nici o neutralitate interioară. S-ar putea crede că optica potrivită o vei căpăta abia după ce relația se va fi răcit. În realitate, atunci cînd temperatura legăturii va atinge pragul indiferenței, detaliile pe care le vei putea oferi nu vor avea nici o importanță, ca toate relatările făcute la rece. Într-
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
puritatea". Comentatorul e indispus de circumstanța că "pentru mulți critici și teoreticieni de astăzi acesta pare și singurul spațiu în care poezia se afirmă plenar și profund, apropiin-du-se astfel de propria sa esență", ființarea unei "esențe a poeziei" nefiind în optica d-sale decît o "prejudecată critică". într-un asemenea context, Valéry e tratat vădit reprobativ: "Ori de cîte ori vorbirea arată o anumită abatere față de expresia cea mai directă, adică cea mai insensibilă a gîndirii,(...) avem senzația că prindem fragmentul
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
să fie acea îndeletnicire teoretică din care cîțiva singuratici sclipitori, înclinați spre reflecția contemplativă, își făceau odinioară un titlu de glorie. Vremea cînd un solitar de geniu, printr-o intui-ție rarisimă, descoperea un amănunt ce dă-dea omenirii o nouă optică asupra lumii a luat sfîrșit. Azi cunoașterea înseamnă muncă în echipă sau, cel mai adesea, angrenaje instituționale. Și, întîi de toate, înseamnă muncă de teren, întîlnire față către față cu obiectul de cunoscut, cercetare in vivo de-a lungul mai
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
atitudine e duplicitatea. Explicația acestei duplicități e simplă: apartenența politică a victimelor Piteștiului. Stigmatul ideologic pe care aceștia îl poartă în ochii noștri și frica cu care am fost obișnuiți să reacționăm la auzul numelui lor ne-au indus o optică timorată de școlari încurcați: îi privim pe protagoniștii Piteștiului ca pe niște extemporale nedorite de care nu știm cum să scăpăm mai repede. Calciu Dumitreasa, Costache Oprișan sau Mihai Buracu sunt nume la al căror sunet tresărim iritați. Numele lor
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
a ideii de libertate a navigației pe Dunăre, la Berlin în 1878 înregistrându-se astfel o decădere față de modul în care aceasta libertate a fost prevăzută la Viena în 1815 și mai apoi la Paris în 1856. Și aceasta datorită opticii germane, care vedea în Dunăre numai un obiect de compensație pentru Austria și pentru Rusia, după nevoile politicii sale.53 Anul 1883, ca și an în care expiră durată de viață a CED, prelungită în 1871, a marcat, prin Conferință
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]