1,170 matches
-
prelung. Sănii trase de cai pe străzile încă-nzăpezite. Clopoței. Zurgălăi. Colinde. Am fost și eu cu colindătorii... De Anul Nou, am fost și cu „buhaiul”, la urat, împreună cu câțva colegi și prieteni, români și evrei. După posibilitățile noastre de orășeni sadea ce eram și după mintea noastră de atunci, „buhaiul” era făcut dintr-o cutie rotundă de tablă, de la renumitele bomboane „ Desrobirea”. Sunetul produs de acest original instrument era, cu mare indulgență, doar de... vițică și nicidecum așa cum ar fi
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
o putere aproape paranormală de percepere și vizualizare a vibrațiilor pământului și oamenilor, Ioana Stuparu ne surprinde cu viziunile sale artistice și limbajul colorat cu regionalisme, utilizat deseori, desprinse dintr-o lume a satului românesc, pe care majoritatea dintre noi, orășenii, nu am întâlnit-o decât în literatura marilor clasici. Conștientă de acest lucru, Ioana Stuparu încearcă și reușește cu succes să conserve, între coperțile cărților sale, adevărate comori de spiritualitate românească”. Florica Gh. Ceapoiu o vede pe Ioana Stuparu împărțită
DRAMATURGI CONTEMPORANI. LANSAREA CĂRŢII MINIONA -- DE IOANA STUPARU (PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356784_a_358113]
-
o putere aproape paranormală de percepere și vizualizare a vibrațiilor pământului și oamenilor, Ioana Stuparu ne surprinde cu viziunile sale artistice și limbajul colorat cu regionalisme, utilizat deseori, desprinse dintr-o lume a satului românesc, pe care majoritatea dintre noi, orășenii, nu am întâlnit-o decât în literatura marilor clasici. Conștientă de acest lucru, Ioana Stuparu încearcă și reușește cu succes să conserve, între coperțile cărților sale, adevărate comori de spiritualitate românească. Prin volumul de teatru Miniona, apărut la Editura Arefeana
LANSAREA CĂRŢII DE TEATRU MINIONA DE IOANA STUPARU (RECENZIE DE FLORICA GH. CEAPOIU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356553_a_357882]
-
gândea. El o dorea cu adevărat dar „cu forme legale”, Și ea dorea din suflet să i se dea. Dar tot cu acele „forme legale” Iată cum „formele legale” complică viața în comunitățile mai mici în care se mai respectă. Orășenii au pierdut de mult aceste bune obiceiuri. Să le fie de bine! Anica se duse în cabină și reveni după câteva clipe bune într-un costum de baie mini și cu două sanvișuri uriașe. Le-au păpat cu poftă apoi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
se mâncau reciproc. O clipă, cu privirea ochi în ochi, păreau că au ajuns la numitorul comun. Și-au dat un pupic de zece mile. Un gând obraznic l-a fulgerat pe Ionel. „Bine că a rămas orășeancă și nu orășean. Ce m-aș fi făcut dacă în tranziție s-ar fi crezut băiat și mi-ar fi oferit, în consecință, fundulețul”. Zâmbind, a exteriorizat: - Ești încă dificilă pentru „două grade de libertate.” Cu toată erudiția pe care ți-o respect
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
sfioasa țărăncuță. Joci rolul unei orășence încălțate dar nu ți se potrivește. Are și dubla libertate limitele ei. Arăți de parcă, peste noapte ai devenit din fată băiat. Se poartă la oraș. Anica era în dilemă. Oare are în față un orășean sau pe Ionel cu care s-a jucat în țărână toată copilăria? Poate exista posibilitatea ca el să fi rămas cu demnitatea de cetățean al sătucului în care s-a născut deși a trăit ani buni în splendorile reclamei comerciale
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
Ionel. Gluma și simpla cochetare reînvie în mintea ei - Aaaa! Cum rămâne cu cererea în căsătorie? Încă nu am spus da! - Vei spune în fața popii. - Atunci pofta-n cui. Nu mă mărit cu-n srăinez chiar dacă nu este decât temporar orășean. - Ce alternativă îmi rămâne? - În genunchi! - În fața unei sirene? Stai să-ți fac o poză cum arătai la acceptarea măritișului. O s-o afișăm mare, la primăria din sat. - Dacă apari și tu în genunchi totul este în regulă. Fă poza
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
O sărută drăgăstos apoi completă instrucția morală cu: - Este și va rămâne secretul nostru. Numai al nostru. Toată viața. - La noi în sat? - Bineînțeles. Ce motiv am avea să ne părăsim părinții, colegii, rudele și prietenii? - Deci nu ai devenit orășean odios cu purtări inumane? - Nu-i critica atât de aspru. Au moravurile lor cu care trebuie să-i acceptăm deoarece ne asigură multe bunuri de care avem nevoie cum și noi le asigurăm păpica. Apropo de păpică să luăm ceva
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
de cea. Cu nasul sus pot muri de sete cu toate legile dreptului sau stângului. Oare există o apă mai bună decât altă apă? Bineînțeles apa de Borsec este infinit mai bună decât apa de Harghita. O spune reclama, iar orășenii cumpără mai scump apa de Borsec deși au apă la robinet bună doar pentru căței. Mod de viață? Și pe deasupra ești om NUMAI dacă crezi în Dumnezeu și Reclama Comercială? Apoi mai este necesar un Kelner care să toarne Borsecul
IMPRESII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368105_a_369434]
-
împiedică să se deplaseze prin locuri prin care ... bradul vecinului li se pare-a fi mai verde, scandinavii tânjesc după clima blândă de pe țărmul Mediteranei, în timp ce salvamarii litoralului pustiu îi invidiază pe nordici pentru eventualitatea unei strașnice bătăi cu zăpadă. Orășenii se-ntreabă nostalgici ”oú sont les neiges d´antant” , blestemând atotprezenta zloată citadină. Cei de pe sate, în schimb, se satură de ruralism și întreprind călătorii cu dare de mână pe la târgurile de Crăciun sau pe la spectacolele sofisticate de revistă, cultivând
CÂND EUROPA HIBERNEAZĂ... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362588_a_363917]
-
sfânt dar... Frați de peste mal de mâl, Vă deplâng și vă contest, Ați ales drept Cernobâl Malul Prutului din Est... Rosarabia (!) în lacrimi Plânge țara, plâng românii, Mamele, copiii plâng, Plâng femeile, bătrânii De pe malul drept și stâng.. Plâng țăranii, orășenii, Cărtutari și muncitori, Plâng, câți au rămas, oștenii, Plâng cei duși, rătăcitori... Plâng mioarele, ciobanii, Plâng și câinii pe la stâne, Plâng vădanele, orfanii De același grai și pâne ... Plâng la vatra strămoșească Cei ce-s vii stafii, cei morți, Plânge
GRUPAJ LIRIC DEDICAT IDEALULUI REÎNTREGIRII ȚĂRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370250_a_371579]
-
pentru Domnia Sa în Teatru și consideră chiar, că a fost o greașeală din partea ei, plecarea din Teatru , lăsându-l pe regizorul Anatol Pânzaru singir, în noua luptă. Lidia Noroc -Pînzaru este și a fost cel mai preferat actor al multor orășeni, Om cu poziție activă în viață. A activat la Teatrul “Vasile Alecsandri “ 33 de ani, ani de zbucium și fericire, anii lui Dumnezeu, am relatat în interviu. Nu a acceptat imediat propunerea de a -și încerca puterile în funcție de șef al
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
locuri. Nu stăteam degeaba, fiindcă trebuia să ne asigurăm bucata de pâine din acea zi. Intram în combinatul forestier pe sub gardul mare de scândură și adunam deșeuri din lemn de la diverse utilaje, asta în cazul că aveam comenzi de la diverși orășeni. Dacă aveam norocul să nu fim depistați de paznici sau aceștia ne lăsau pur și simplu să ne facem un fel de roată din deșeuri puteam vinde o astfel de roată cu cel mult 2-3 lei bucata. Uneori nu găseam
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352924_a_354253]
-
nu treci colea, pe punte,/ Să te strâng la pieptul meu? Că te-aș face, zău, puicuță, / Să urăști a ta căsuță/Și să uiți pe Dumnezeu. Îndemnând fetele mari să calce morala și să-L uite pe Dumnezeu. Părerea orășenilor despre viața la țară. Acum vremurile parcă s-au schimbat. Oare mai sunt pe lume și oameni care fac ce spun sau spun ce fac? Poate!! Prefață Totuși mai există pregnant, cel puțin la noi, două lumi complet diferite. Lumea
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
care menține sănătoasă comportarea moral-socială a tuturor membrilor comunei. Vecinii, incluzând întreaga comună, se cunosc, se salută dar și se judecă reciproc. Cele două societăți s-au interpătruns prin locuri de muncă și școli. Cel mai neplăcut aspect este pretenția orășenilor dea deține întreaga cultură, știință și chiar biserica. De la oraș vin toate directivele bune sau rele tinzând spre o uniformizare în rău. Mentalitatea civilizată, respectoasă și totuși fermă a țăranului român ar trebui cultivată, difuzată, chiar studiată în școli. Românul
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
vei trăi după terminarea școlii, Cel puțin tăticul tău speră asta. Deși majori rămâneți tot copii părinților voștri și trebuie să-i respectați respectând regulile agreate de ei. Tineretul are azi alte reguli de comportare. Poate vom deveni și noi orășeni, dar până atunci va trebui să ne supunem controlului public al opiniei. - Și ce considerați rău în a ieși puțin în lumea înconjurătore? - Nu este nimic rău. Mulți și-au luat lumea în cap cu speranța că vor găsi o
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
ne ducem viața, noi despre tumultul orașului, ei despre liniștea munților. Interesant, simțim că cei doi nu ar schimba cu noi... chiar dacă noi avem apă curgatoare la chiuvetă și încălzire centrală iarna. Nu același lucru l-am putea spune noi orășenii, cei care tânjim după viața pastorală, după aerul de munte, verdele de smarald a ierbii, liniștea naturii... Se miră baciul Teodor cum de câinele lui, Țurțurii, stă atât de liniștit, atât de blând. Ne spune că e foarte inteligent, că
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
porțelanurilor expuse în vitrinele de antichități. Singură în acel loc încărcat de istorie, trăiam fiorul Peleșului. În jurul meu înviau umbrele celor ce își purtaseră cândva pașii, pe aici: regi, regine, persoane cu vază, dar și oameni simpli, umili - soldați, țărani, orășeni. Luna plină dădea și mai multă personalitate castelului, reflectându-și lumina în vitraliile sale. Decorul plin de farmec și singurătatea îmi trezeau puternice emoții. Nimic nu avea aerul mediocru și agresiv al orașului contemporan. Înfrigurată și sensibilizată de impresiile acestea
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
Cobor și-apoi dispar,/ Și-apusul meu e totuși răsărit ... ” (Romanța soarelui), sau nu am recitat ultimele versuri din poezia Acuarela, din care probabil s-a inspirat Bacovia - poetul ploilor eterne: „În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână/ Orășenii pe trotuare,/ Merg ținându-se de mână. În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână/ Un bătrân și o bătrână/ Două jucării stricate/ Merg ținându-se de mână ... ” Și exemplificările ar putea continua. Iată de ce a fost inspirat și
SCRISOARE DE PESTE ATLANTIC de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353896_a_355225]
-
care menține sănătoasă comportarea moral-socială a tuturor membrilor comunei. Vecinii, incluzând întreaga comună, se cunosc, se salută dar și se judecă reciproc. Cele două societăți s-au interpătruns prin locuri de muncă și școli. Cel mai neplăcut aspect este pretenția orășenilor dea deține întreaga cultură, știință și chiar biserica. De la oraș vin toate directivele bune sau rele tinzând spre o uniformizare în rău. Sunt de părere că ar trebui cultivată, difuzată, chiar studiată în școli mentalitatea civilizată, respectoasă și totuși fermă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
vei trăi după terminarea școlii, Cel puțin tăticul tău speră asta. Deși majori rămâneți tot copii părinților voștri și trebuie să-i respectați respectând regulile agreate de ei. Tineretul are azi alte reguli de comportare. Poate vom deveni și noi orășeni, dar până atunci va trebui să ne supunem controlului public al opiniei. - Și ce considerați rău în a ieși puțin în lumea înconjurătore? - Nu este nimic rău. Mulți și-au luat lumea în cap cu speranța că vor găsi o
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
din ograda vecinului care-ți dă cu toporu-n cap dacă te prinde că-l furi, era târziu... La școală, pe vremea ''odiosului regretat'' cum ziceau oamenii făcând haz de necaz, învățase dulgheria. O vreme a mai găsit de lucru la orășenii care au apărut în zonă, ca ciupercile... Voiau case de vacanță! Alți naivi care, au crezut că dacă au scăpat de Ceaușescu, o să curgă lapte și miere pe marginea drumui... Au făcut aiuriții datorii la bănci, au cumpărat terenuri, au
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
terenuri, au ridicat cabane (căsuțe), după gust și posibilități... Acum, casele zac neterminate! A venit criza! Banii le-au fugit din buzunare. Au rămas doar datoriile la bănci, care fată dobânzi peste dobânzi și care i-a făcut pe bieții orășeni să dorească să vândă casele alea, dar... nu mai au cui! Normal nici de lucru la cabane n-a mai fost... LA STAT, nu lucrase nici măcar o zi! Când n-au mai fost bani, i-a plecat și nevasta cu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
putut impune un punct de vedere și a lăsat să dicteze haosul arhitectonic. Haitele de câini rămân ca o emblemă a orașului, ba mai mult, ceea ce nu s-a pomenit până acum, sunt câini vagabonzi și în sate, aduși de orășeni și lăsați fără stăpâni. Dar toate neîmplinirile de tot felul, par nimicuri pe lângă răul cel mare perceput de întreaga populație ca venind de la îmbogățiții din avutul țării în cel mai scurt timp posibil, cu uriașe averi pe care în alte
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
m-a privit și a izbucnit în râs. -Tu crezi că pe fata mea nu a iubit-o nimeni în sat? Au vrut băieții să o fure în ziua nunții. Alerga tac-tu-mare cu biciul prin curte de frică. Ionel cu orășenii lui, nici nu au visat că o vor scoate din sat. Erau toți flăcăii călare de-a lungul drumului. O ascultam pe mamaie cu ochii măriți de curiozitate iar gândurile mi se învălmășeau. Deodată o săgeată mi-a plecat din
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]