1,225 matches
-
reprezentative, ridicate în epoca de cea mai mare expansiune a regatului. Împreună cu orașul vechi, Riddarholmen constituie inima istorică a Stockholmului și a Suediei. Pe la mijlocul secolului 13, când orașul Stockholm a fost fundat, Riddarholmen era numai o stâncă în lacul Mälaren. Orășenii o foloseau pentru a-și pășuna caprele fiind cunoscută sub numele de stânca iezilor ("Kidskär"). Mai târziu, ordinul franciscan a ridicat o mănăstire și o biserică aici. De la ei și-a primit numele de insula călugărilor gri ("Gråmunkeholmen"). După reformă
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
În 1793 a fost cumpărat de stat pentru Biroului Național al Datoriilor de Stat ("Riksgäldskontoret"). Acesta s-a mutat în palatul Hessenstein în 1833, localurile fiind preluate de cele trei stări nenobile active în parlamentul suedez: a preoților, țăranilor și orășenilor. Acest palat a rămas în linii mari neschimbat până în 1865, când a avut loc reforma parlamentară, prin care s-a trecut la un parlament bicameral. Cu această ocazie palatul a fost renovat și unit cu casa Hebbe, alăturată. Parlamentul s-
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
jur de 1 - 3%. Erau mai multe căi de a ajunge la un rang nobiliar și a urca pe scara socială. Nobilimea poloneză, spre deosebire de aristocrația din Franță, nu era o clasă închisă, exclusivistă. Mulți indivizi de extracție socială modestă, inclusiv orășeni, țarani și evrei, se puteau ridica pe scara socială. De aceea, aristocrația poloneză era mult mai stabilă decât cea din alte țări, fiind scutită de tensiunile interne și de dezintegrare, fenomene care au caracterizat Revoluția Franceză, de exemplu. Fiecare șleahtic
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
îi arată ultimul său roman "In The Mouth of Madness" și Linda înnebunește. Un bărbat dintr-un bar îl avertizează pe Trent să părăsească orașul apoi se sinucide pentru că așa scrie în cartea lui Cane. În fața barului, o mulțime de orășeni cu aspect monstruos stau în fața mașinii lui Trent. Acesta încearcă să fugă din "Hobb's End", dar, în mod repetat, este teleportat înapoi în centrul orașului, în fața mulțimii. După ce încearcă să intre în mulțime cu mașina are un accident și
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
-se dimineața, își împărțeau prada cu el. Lagos îi băga la închisoare pe cetățenii avuți și extorca bani de la ei. În cele din urmă, atunci când acesta a încercat să efectueze o asemenea operație cu unul dintre cei mai bogați meșteșugari, orășenii s-au răsculat și l-au lapidat pe eparhul capitalei. Soțul uneia dintre surorile împărătesei, megaducele Mihail Stryphnos, poreclit "pântecosul", împreună cu Stiriones, drungarul flotei comercializa deschis bunuri din arsenalele departamentului marinei militare. Totul se vindea: ancore, pânze, odgoane, cuie, vâsle
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
mare senior dintre cei prezenți, om de vază, dispunând de resurse bănești, puse la dispoziție de bogata sa provincie. Apoi, baronii au hotărât să trimită la Veneția o solie, formată din șase nobili, pentru a afla exact în ce condiții orășenii erau dispuși să contribuie la reușita expediției, drumul fiind ales de cruciați, și de data aceasta, pe mare. Cât ce privește etapele războiului, după multe dezbateri, majoritatea a decis să fie atacat mai întâi Egiptul. Nu era o abatere de la
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
convențiile și principiile societății. Diogene, care se considera "cetățean al lumii", rămas la un moment dat fără casă, își improvizează o locuință într-un butoi. Purta iarna ca și vara aceeași haină, cerșea ca să mănânce și-i batjocorea neîncetat pe orășeni pentru modul de a trăi. Viețuind după propria-i spusă asemenea unui câine ("Kyon"), doctrina sa a primit în secolul IV numele de cinism. Crates din Teba, elevul său, a adunat principiile lui filosofice, din care nu ne-au parvenit
Diogene din Sinop () [Corola-website/Science/301057_a_302386]
-
unul dintre realizatorii portretului istoric cu rezonanță romantică. A realizat o vastă operă de acest gen, având ca temă principală personalități politice, istorice și culturale (a fost puternic atras de portretul istoric), dar și oameni obișnuiți precum funcționari, preoți sătești, orășeni sau țărani. A stăpânit mijloacele tehnice necesare picturii și a reușit să evidențieze luciul materialelor și efectele picturale ale luminii fără ca expresia imaginii în opera sa să fie distrusă. Picturile sale sunt caracterizate totuși, de un convenționalism de tip academic
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Șevcenko din Tiraspol, până in mai 1991), la facultatea de Științe ale Naturii și Geografie, la specialitatea ”Geografie și Biologie”. Numele fraților Mihai și Grigore Cășcodan erau bine cunocute nu numai în colectivul studențesc al universității, dar și de majoritatea orășenilor. Erau printre cei de frunte și la studii, și la sport, și în viața obștească. Activitatea profesională o începe în anul 1963 în calitate de lector universitar la Catedra Geografie Generală și Cartografie, dar în toamna anului 1963 a fost întreruptă pentru
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
a bazinului s-a păstrat inscripția în limba arabă: „"Această moschee a ordonat să fie construită evlaviosului binefăcătorul Alih...san"”. La sfârșitul sec. al XV-lea, palatul a fost distrus, iar la începutul sec. al XVI-lea aici au locuit orășeni.
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
de domn, denumit „vileag” sau „beleag”. „Oastea cea mare” sau „țara” era mobilizată doar în cazuri excepționale, de mare primejdie, când erau cheamți sub arme practic toți bărbații valizi de luptă. Oastea cea mare cuprindea, pe lângă „oastea cea mică”, răzeșii, orășenii, țăranii fără pământ din satelor domnești, boierești și mănăstirești, străjerii și călărașii. Ștefan a mobilizat oastea cea mare doar de două ori, în campaniile antiotomane din 1475 și 1476. Când erau chemați la oaste răzeșii erau obligați să se prezinte
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
ori, în campaniile antiotomane din 1475 și 1476. Când erau chemați la oaste răzeșii erau obligați să se prezinte și ei la vileag, "dacă nu călări și întrarmați ca vitejii, măcar cum ii ajutau împrejurările", pregătiți pentru a lupta pedestru. Orășenii aveau obligația ca, în caz de război, să înarmeze un număr de oameni pe cheltuiala lor și să-i pună la dispoziția domnului. O categorie militară distinctă era reprezentată de „străjeri” și „călărași”, locuitori ai satelor de graniță care asigurau
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
terenuri și sate de iobagi. Mazepa a finanțat contruirea mai multor biserici în Kiev și pentru restaurarea unora vechi și modificare lor conform canoanelor arhitectonice ale barocului ucrainean.. Structura socială a Hetmanatului era formată din cincin grupuri: nobilimea, cazacii, clerul, orășenii și țăranii. Nobilimea a continuat să fie clasa socială dominantă în Hetmanat, tot așa cum fusese și pe vremea stăpânirii poloneze, deși compoziția și legitimitatea ei în cadrul noii societăți s-a schimbat în mod radical. În timul rebeliunii lui Hmelnițki, șleahticii
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
de la plata taxelor. Fii preoților se preoțeau la rândul lor, sau deveneau fucționari ai statului. Nobilii și cazacii puteau ajunge preoți, sau inves. Douăsprezece orașe ale Hetmanatului se bucurau de anumite drepturi de autoguvernare, aveau propriile judecătorii și propriul buget. Orășenii bogați puteau să dețină funcții în administrația Hetmanatului sau își puteau cumpăra titluri nobiliare. Populația orășenească era relativ puțin numerică (cele mai mari orașe, Kiev și Nijîn aveau în jur de 15.000 de locuitori) și nu a fost așa
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
departe în companii („sotnii”), care erau conduse de căpitani. Hetmanatul era condus de un hetman, guvernul lui și de două consilii: Consiliul General și Consiliul ofițerilor. Hetmanul era ales la început de Consiliul General, al cărui membri erau toți cazacii, orășenii, clerul și chiar unii țărani. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, rolul hetmanului a devenit mai degrabă onorific, funcțiile de conducere fiind preluate în cea mai mare parte de Consiliul Ofițerilor. După 1709, hatmanul ales era confirmat de țar. Hatmanul
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
în țară: sărăcirea datorată plății cotelor, practicarea impozitelor insuportabile, munci obligatorii ale oamenilor și atelajelor lor particulare, pentru unii livedeni s-au pronunțat detenții grele în închisori și la canal, fuga/evadarea din mediul sătesc pentru a se transforma în orășeni, valurile de activiști trimiși de la orașe, pe capul oamenilor, de a se înscrie în gospodăria colectivă ( G.A.C. ), la început în „întovărășiri" ( o jumătate de colectivă ). După colectivizarea în masă din anul 1961 oamenii au rămas fără nimic, deoarece li
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
al XII-lea și al XV-lea. Tendințele separatiste ale Novgorodului față de puterea Rusiei Kievene s-a manifestat încă de la începutul secolului al XI-lea. Boierii din Novgorod erau principalii exponenți ai acestei tendințe, ei bucurându-se și de sprijinul orășenilor, care erau obligați să plătească tribut și să sprijine cu oaste Kievul. La începutul secolului al XII-lea, Novgorodul a început să invite diferiți principi să conducă orașul fără a mai consulta pe Marele Cneaz din Kiev așa cum ar fi
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
ugrice, care locuiau în nordul Uralilor, au fost obligate să plătească tribut Novgorodului. Novgorodul avea ca principale bogății blănurile, sarea, ceara de albine și peștele. Cea mai înaltă autoritate în era vecea (adunarea populară), în care își găseau loc reprezentanții orășenilor și ai țăranilor liberi. Aceste adunări elective puteau alege posadnicii (guvernatorii), "tisiațkii" ("comandanții peste o mie de oameni") și, începând din 1156, chiar și arhiepiscopii. Arhiepiscopul, ales doar din rândurile boierilor bogați, era șeful guvernului și cel mai puternic stăpân
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
se pronunță de partea cui este drepttatea; interesant că el era acceptat de ambele religii, ca și cum copiii ar fi avut calitatea să decidă soarta războiului sfânt. Copiii erau folosiți drept călăuze sigure în momentele de derută. În anul 1098, printre orășenii din Milano se vorbește sugestiv despre un praeelecta juventus, după cum în cruciada a doua, când regele Franței, Ludovic al VII-lea, i-a părăsit pe cruciați, aceștia, neștiind încotro să o ia, s-au lăsat călăuziți de acei probati juvenes
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
ei. Cruciații au coborât de la Köln pe malul stâng al Rinului, apoi au traversat Alpii, au intrat în Italia de nord și s-au oprit la Genova, în speranța că negustorii îi vor transporta pe corăbiile lor în Palestina. Dar orășenii când i-au văzut, mulți, în zdrențe, înfometați, s-au temut să nu se iște tulburări în oraș, să nu se scumpescă alimentele și au găsit cu cale să-i alunge cât mai repede și cât mai departe. La fel
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
avea acces la un arbore bonsai a fost limitată pentru foarte mult timp doar la membrii unei anumite trepte a ierarhiei sociale, atât în China, dar și în Japonia. În perioada Edo, a devenit posibil ca mulți daimyo, samurai, comercianți, orășeni și alte categorii sociale să aibă privilegiul de a admira sau de a poseda un bonsai. În această epocă de lărgire fundamentală a accesului la bonsai, meserii îngust specializate, precum meșteri olari de vase bonsai, și-au făcut apariția. Se
Bonsai () [Corola-website/Science/303531_a_304860]
-
deoarece creștinii au înființat 239 de școli și 40 de universități, inclusiv 3 dintre cele 5 universități de top din țară. Sukman susține că, din 1945, protestantismul a fost văzut de coreeni și ca religia clasei de mijloc, tinerilor, intelectualilor, orășenilor și modernizatorilor. A reprezentat o forță puternică, sprijinind modernizarea statului după modelul american și opunându-se vechiului colonialism japonez sau comunismului din Coreea de Nord. Înainte de Războiul Coreean (1950-1953), două treimi din coreenii creștini trăiau în nord, dar majoritatea au fugit mai târziu
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
de Fedin ca prizonier în Germania prilejuiesc descrieri pline de culoare ale vieții provinciale germane, în timp ce activitatea sa de jurnalist și angajat al unor diverse instituții din Petrograd face ca scenele incidentelor produse în timpul Războiului Civil și figurile unor țărani, orășeni sau activiști comuniști să fie redate cu autenticitate. Capitolele care descriu atmosfera existentă în Germania antebelică au fost considerate deosebit de importante de către autor pentru faptul că încercau să pătrundă tocmai în esența conflictului militar ce va zgudui Europa: „... valoarea lor
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
estetic era subliniat și de ideea cosmică tipică budiștilor medievali care recunoștea singurătatea existențială a tuturor oamenilor și la care se resemnau sau chiar căutau frumusețe în ea. Scrise actualmente cu același kanji, ele sunt idei estetice și morale ale orășenilor de rând din era Edo. Conceptul "sui" a fost cultivat at mai ales în Ōsaka și împrejurimi în secolul al XVII-lea, iar "iki" în Edo (Tokio-ul de astăzi) în prima parte a secolului al XIX-lea. Din punct
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
parte a armatei engleze a ocupat așa-numitul "Munte Saint Laurent", o creastă de 1200 de metri care domina malul drept, și prezenta, prin urmare, o poziție ideală defensivă. Statul Major General al armatei engleze s-a situat în Meung. Orășenii erau gata pentru asediu și din timp s-au aprovizionat cu provizii suficiente. La scurt timp înaintea apariției inamicului, magistratura orașului a decis, ca locuitorii cetății, să facă un raid, distrugând mănăstirea și biserica Ordinului augustinian, precum și case din suburbia
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]