295 matches
-
traversez, pustii, sălile acestea. Copil fiind, după prima vizită la Muzeul Antipa, mi-am imaginat înainte de a adormi că m-aș afla în clipa aceea, singur, în sălile cu scheletele de mamuți, cu cimpanzei, cu anaconde, cu hiene, cu toate orătăniile lumii puse în formol, împăiate în vitrine sau înălțate pe socluri. Nu știam atunci că spaima care m-a cuprins era prima spaimă metafizică a vieții mele: pentru că în nici o situație reală un om nu se poate afla singur față
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unde aveam lăsate proprietăți în comuna Alexandreni, satul Elisabeta. Au fost “transformate“ unele locuințe de ale noastre, una din ele a fost cooperativă, alta grădiniță. În iazurile cu pește nu mai erau decât broaște. Oamenii cărora le-am lăsat vitele, orătăniile, nu ne-au mai putut da nimic. A început să se reia viața normală. Dar n-a durat mult. În 1943 după bătăliile de la Cotul Donului în care și tatăl meu a fost luat prizioner a reînceput coșmarul. Armatele aliate
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
apoi, deoarece o iubea nespus și Despina se făcuse și frumoasă, ceda în cele din urmă. Sigur, bunul simț ultragiat al slugilor o numea „nebună”, mai ales de când, pe la 13 ani, Despina meșterise un sistem de sfori prin care legase orătăniile două câte două și astfel cine intra în gospodăria prosperă a boierului putea avea imaginea stranie a câte doi cocoși fugărind cap la cap câte un cuplu de găini dezorientate. Dar asupra acestor aspecte vom mai reveni. Episodul 89 DESPINA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în micul pavilion de lângă conac o lunetă nemțească prin care, în nopțile senine de vară, cerceta, din păcate, ce fac slugile în odăile lor. Cu timpul, obiceiurile proaste ale Despinei de a săpa gropi în curte și de a lega orătăniile în cupluri dispărură, și adolescenta se îndrepta vioaie spre vârsta întrebărilor pe care i le punea din când în când Samoilă, tatăl: „Despina dragă, comment on dit en français vistiernic?” „Ministre de finance”, răspundea plictisită fata. „Et vel-logofăt?” „Je ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care să fie pedepsite gospodinele care duc de la piață pînă acasă găinile cu capul în jos. Citise despre chestii din astea în ziare și ridicase și el din umeri ca atîția alții, dacă-i democrație să fie, lăsați să ocrotească orătăniile, pînă la urmă orice găină ajunge în oală, asta era principalul. Colonelul Stoicescu îi făcu semn să se așeze la masă, " de aceea te-am și chemat, domnule Popianu, ca să-ți spunem de ce am venit la Vladia". S-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Impresia de „altă dimensiune“ e încurajată de verdele desăvârșit al locului și amplificată de absența televizorului, a radioului și a semnalului de telefon mobil. Și ca alchimia să fie desăvârșită, mâncarea gătită de stăpâna casei, cu buruieni și carne de orătănii crescute la fața locului îți transformă în câteva zile sângele și gândirea într-o materie limpezită de clișeele și oboselile vieții cotidiene și receptivă la impulsuri metafizice. M-am dus la Plopi cu inima strânsă, fiindcă știam că întâmplarea din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
amintesc ca de la un timp îl apucase un nărav neplăcut: se obșinuise a manca pui de găina sau de rață. Văzând ca tot dispar puii l-am urmărit și am observat ca el le făcea de petrecanie și ne rărea orătăniile. Deși i-am aplicat câteva corecții bune cu biciul ca să-l dezobșinuim de acest obicei el a continuat. L-am și dus de acasă de câteva ori și l-am abandonat. Dar la scurt timp veneAșacasă. Văzând ca nu putem
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ultimele tuleie. În timp ce gospodinele se aflau la câmp, el mai controla prin gospodării însușindu-și fel de fel de bunuri și saci întregi de fulgi la preț destul de mic. La întoarcerea gospodinelor de la munca câmpului le umplea plânsul văzându-și orătăniile în pielea goală pe un frig destul de aprig afară, acestea trebuiau să stea închise până le creștea din nou puful. La blestemele femeilor el le recomanda să le țină la cald și să nu le scape la apă să nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dar deosebit de plăcut, la părinții procurorului Ionel Dobrilă, din localitatea natală a acestuia, comuna vrânceană Râmniceni. Surprin și de vizitaș noastră ne anun ată, telșefoanele fiind o raritate pe atunci, gazdele nu au ezitat să comită o „crimă” asupra unei orătănii de prin bătătură, care, transformată într-o delicioasă friptură la ceaun, a meritat pe deplin vinul negru cu care a fost stropită copios, dar cu măsură. Și ca să nu fie compromisă „tradiția” locului, la plecare nu a lipsit damingeană (nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a valma oameni și lucruri, peste care de mult s-a așternut uitarea. Gligori acum e praf și pulbere. Praf și pulbere sînt și Fevronia și Nicanor și babulea Tatiana, ce mai bîntuie din cînd în cînd prin curte numărînd orătăniile. Pentru micuța Mașa, lumînările erau țurțurii, iar crengile încărcate cu chiciură - sfeșnice și candelabre. (...) Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje întregi din Sfînta Scriptură sau din poveștile pe care i le citea seara tatăl ei, Nicanor, stînd cu coatele
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
eu, că suntem destul de vrednici și sătui datorită bogăției de cuvinte, el spunea în încheiere: „Ei, domniile voastre, gata este cu porcul. Dar poimâine, deja ne bucurăm un piculeț de pe acum, nu mai vorbesc de râmător. O să învățăm toate soiurile de orătănii cu pene. Țineți minte de pe acum: nici o gâscă fără peliniță!“. Să fi fost într-adevăr cu două zile mai târziu, când principiul lui a devenit pentru noi toți criteriul principal pentru tot ceea ce îi face bine unei gâște umplute? Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
te pierzi ușor, însă, dacă hazardul ar fi vrut... Deoarece în călătoria în Franța -pe când așteptam o ocazie mai mult timp - desenasem tot mereu găini, am comparat mișcările abrupte ale viitoarei dansatoare cu felul de a se deplasa al orătăniilor observate de mine; o comparație pe care am încercat imediat, dar zadarnic, să o prezint drept compliment. Pe urmă, la cafea și prăjiturele, am ajuns din nou să vorbim despre Berlin. Înaintea mea, Rosmarie Loss a fost aceea care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cea dintâi carte a mea, nu sunt de văzut ca o anexă ilustrativă, ci ca o continuare și anticipare grafică a poeziilor. Ele au luat naștere, cu o peniță capabilă de linii foarte fine, dintr-o multitudine de schițe, cu orătănii filigranate împrăștiate de vânt, cu păianjeni coborând în pahare, cu lăcuste ocupând un oraș și fiind totodată hrană pentru profeți. Și o păpușă care privește cruciș și din această cauză nu este lovită de săgeți. Foarfeci care zboară ciripind. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
arăt ce-au primit ieri. Știi că le place copiilor și sunt propspete. I-a arătat dulciurile și Vasile le- a cumpărat. Altădată trecând pe la poarta lui, l-a văzut dând la păsări mâncare. — Bună, Vasile, ce faci? Dau mâncare orătăniilor ăstea. — Pot să intru să te ajut cu ceva? Dacă vrei, intră. — Câinele nu mă mușcă? — Este legat. — Au! pământul la florile astea s-a uscat. — N-am mai avut timp de ele. — Unde ai gălețile? Mă duc să iau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acasă și nu te grăbi la drum lung și primejdios!.. Că priceperea la îmblânzirea Balaurului Moșul a lăsat-o moștenire lui Băbălean de la Bobeica pe care-l înștiințez eu cu buciumul cel nou. De peste munți se auzea un vuiet înspăimântător. Orătăniile, animalele de casă și jivinele se agitau ca niciodată și căutau cotloane, locuri ferite, adăposturi și gaură de șarpe în așteptarea monstrului aducător de moarte. Oamenii își făceau semnul crucii și îngenuncheau în fața icoanelor din casa cea mare, implorând izbăvirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
valul ucigătoarei molime trecuse, luându-și zborul ca „un ducă-se pe pustie” și că gospodarii vor putea crește din nou ouătoare. Cum tușa Vasilica creștea de o viață găini cu gâtul gol, nici nu voia să audă de alte orătănii aduse de prin incubatoare și ținea morțiș să-și refacă sectorul avicol al ei tot cu asemenea găini care-i plăceau și-i dusese vestea în sat și prin împrejurimi. După nopți de nesomn și chibzuială, într-una din dimineți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sânge. Iar pentru păcatul de-a fi privit Într-o duminică un meci de box la televizor și un film cu Stan și Bran (bătrâna fusese În vizită la sora ei mai mică de la Rădăuți), pedeapsa fu și mai cruntă. Orătăniile din curte Începură să facă ouă colorate, de parcă pentru ele În fiecare zi ar fi fost Paștele, după care biserica luă foc și arse până-n temelii. Unii puneau incendiul pe seama părintelui Fadei, care, fiind un pic cam abțiguit, se urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
treceau prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială matinală ale celor două păsăruici, gândindu-se mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cea care funcționa În sat. Mașa Îl confecționă dintr-un glosar vechi, pe jumătate ros de șoareci, pe care l-a găsit cotrobăind prin pod. Și, cum ducea lipsă de elevi (ea suplinea directorul și cadreleșcolare), Înscrise În catalog toate orătăniile din ogradă, după ce le botezase, În prealabil, cu nume cât mai colorate. Școala ei deschisă În șopron era frecventată și de găini, și de gâște, și de rațele ce se duceau la gârlă, și de văcuța cu numele de Clavdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fructe, iar vinul Îl preparau din căpșuni sau coacăze, care creșteau În grădină din belșug. La praznic, participau și enoriașii plămădiți din lut și câlți. În afară de enoriași, Mașa și Gligori mai modelau și cai, căruțe, și fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea Brodina de satul vecin. După liturghie, copiii Își lepădau odăjdiile și se așezau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a valma oameni și lucruri, peste care de mult s-a așternut uitarea. Gligori acum e praf și pulbere. Praf și pulbere sunt și Fevronia și Nicanor și babulea Tatiana, ce mai bântuie din când În când prin curte, numărând orătăniile. Pentru micuța Mașa, lumânările erau țurțurii, iar crengile Încărcate de chiciură - sfeșnice și candelabre. Pentru ea, dar și pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În cor. Pesemne fumul ce se Înălța În vârtejuri Încălzea atât penele păsărilor, cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alte două ouă mici, bătând din aripioare și căutând să ajungă sub cuibul lipit de grindă. Ușa grajdului se prefăcuse și ea Într-un fel de coajă, lăsând să se Întrevadă prin golul Întredeschis o fâșie din ogradă plină de orătănii, fântâna, gardul, mesteacănul Încremenit și o parte din crucea bisericii Uspenia, pe care se afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau ritmic Înăuntrul pâlniei, acționând ca niște pistoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mici, consolidându-și cu migală cuibul clădit sub vechea grindă. Ciripitul lor Îi aduse gazdei În suflet bucurie și pofta de-a trăi. Pășind peste prag, Mașa Îl văzu pe Extraterestru stând În cerdac și privind absent la mulțimea de orătănii ce umblau prin curte. Părea să se fi trezit de mult. Fața sa era proaspăt spălată, iar părul frumos pieptănat pe spate. În locul gioarselor cu care fusese Îmbrăcat cu o seară Înainte, Își pusese un costum Închis la culoare, Încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o barbă neverosimil de lungă și subțire, aproape transparentă, care-i crescuse parcă peste noapte, făcându-l să semene de la depărtare cu un sfânt desprins din icoane, precum și ochii Încercănați contrastau cu prospețimea aerului dimineții. Gălăgia pe care o făceau orătăniile În ogradă nu părea să-l deranjeze În nici un fel. Fața lui albă exprima o detașare absolută de tot ce se petrecea În preajma sa. Oaspetele părea pregătit de un drum lung. La picioarele sale era așezată o valijoară neagră, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]