285 matches
-
a desfășurat o Întreagă producție folclorică, care Însemna de fapt o parte din viața lor - Întrucât totul ar părea sărăcăcios și ciopârțit În comparație cu originalul. Să nu mai vorbesc de lista nuntașilor, numele nașilor și al preoților care i‑au cununat, orațiile, cântecele, darurile cu dăruitorii lor, lista mâncărurilor și a băuturilor. Urmează apoi o Întrerupere de cinci luni, Între noiembrie și mai, când tânăra pereche se instalează la Belgrad, după care se ajunge la aranjarea camerelor, mobilarea, prețul mașinii de gătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
putut mai mult, Dar nici nu vreau „piper și sare”, Ci cât mai simplă, făr’ tumult. Am strâns, vă rog, fără de chetă, Pentru sicriu, transport, gropari, Să nu se pună etichetă, Doar cruce simplă din doi pari. 25 iulie 2004 ORAȚIE LA ANIVERSARE Venit din zări de peruzea Din vraja lumii sfinte, Ai poposit ca înger-stea Sub ploi de jurăminte. Să dai farmec vieții celor Azi de suflete păstori În timp incert, multicolor - Furnicar de impostori. Venit cu aripi sidefii Pe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
bine decât oricare altul acel joc crud: Gneus Calpurnius Piso. Un mesaj imperial fu trimis de la Roma la Antiohia, către care Germanicus se îndrepta după ce se îmbarcase la Pelusium. Împărații din dinastia Julia Claudia, precauți, au scris doar documente și orații oficiale, autobiografii solemne, opere cu caracter literar. Olimpicul Octavianus Augustus, de pildă, pe lângă operele politice, făcuse câteva încercări literare și scrisese niște poezioare pornografice, pe care severii săi urmași s-au grăbit să le distrugă. Însă porunca de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descompus - scrie Svetonius - când fu pus pe rug. Magistrații romani își dădură seama că, după atâtea asasinate, ruda cea mai apropiată a Mașterei la Roma era tânărul Gajus. Avea optsprezece ani, iar jocul dur al puterii îi impuse să declame orația funebră. Avea să fie prima lui apariție în public, îi spuseră cu respect, vicleni, funcționarii de la palat, iar el se întrebă ce ordine primiseră, care erau planurile. Unii adăugară, cu o adorație ambiguă, că mureau de curiozitate să-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că era prea stupid pentru a-i înțelege însemnătatea. Nu știau - și, până în acea zi, nu știa nici el - că pentru el discursurile publice aveau să fie pură plăcere, exaltare, etalarea farmecului personal. Se prefăcea că încearcă să-și pregătească orația; după lungile lecturi, mintea lui era plină de fraze latine pline de forță, de perioduri grecești limpezi și echilibrate. Prudent însă, după două rânduri stupide ceru ajutorul celor din familia Caesaris, iar aceștia, la fel de prudenți, îl ajutară, slugarnici. El constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mă priveau perplecși, ca și cum n-ar reuși să înțeleagă. Atunci, peste vacarmul și vuietul acela îngrozitor, s-a înălțat deodată vocea mea puternică și elocventă, ce clar nu putea fi vocea mea, și ea anunța sacadat ca și cum ai recita o orație că "Povestea 'ulei" era într-adevăr "Povestea Poveștilor", povestea tuturor poveștilor din lume, oricine i-o fi spus așa, dacă nu chiar Creangă. În timpul acesta, eu mă sufocam lent, aerul era insuficient. Îmi vizualizam deja plămânii înecați în acea magmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ia și-l duce, jertfa zeilor fierbinte. Și în râsuri nesfârșite, artificia de glume, În vorbiri spirituale, observații învățate, 195Despre-a artei culinare mari mistere-ntunecate, În divină nepăsare, ei stau jertfa s-o consume. Vai! de ce nu ține nimeni o orație funebră Și nu-ntoană-un "De profundis " pentru soarta-i mucenică! Peste-a raclei porțelane nici o lacrimă nu pică. 200Inima zeilor lumei, de ingrată, e celebră. Ori n-au fost eroi în lume, înțelepți și virtuoși - Uni-n lupte pentru bine a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înfășățel, Înfășat în foi de mac Cu tichie verde-n cap; Iar în fundul tichiei Este - o piatră nestimată, Ce plătește lumea toată, Țarigradul jumătate Și Brașovu - a treia parte. Sus în poarta lui Christos Să fiți, boieri, sănătoși. {EminescuOpVI 302} ORAȚIE DE NUNTĂ - Bună ziua, socri mari. - Mulțămim, băieți plugari. Ce îmblați, ce căutați, Samă cerem să ne dați. - Ce îmblăm, ce căutăm, Samă n-avem să ne dăm. Multe mări am trecut, Multe țări am pe Multe sate Depărtate, Și orașe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din cărămidă roșie. În spatele ei, pe invitați îi așteptau două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Ruba. Ei, bine, găsea ce. Dacă Horia era agresiv, Radu se instala pașnic și nemilos Într-un discurs fermecător precum ceaunu-n care-i fiert În ulei la foc domol samuraiul privit de șogun pînă la lăsarea serii, un fel de orație funebră cu care-l distrugea prin rafinată ebuliție pe debutantul din care la sfîrșit nu mai rămînea nici umbra debutului. După cei doi, practic, procesul de salubrizare literară era Încheiat, oricine mai avea ceva de spus o și făcea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
concepția deputăției, supunerea se mărginea la autonomie. De altfel, acesta era atunci țelul imediat al luptei românilor și o abatere de la el se confunda cu o inserție din afara spiritului politic precumpănitor în epocă, cu un „corp străin”. La Petersburg, în orațiile adresate țarinei de șefii celor două deputății (mitropolitul Grigore și episcopul Inochentie) au fost rostite cuvintele de supunere, robi etc., dar tot cu sens feudal, creștinesc, cum o făceau și domnitorii Moldovei și Munteniei, la 15 iulie 1677, care se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și episcopul Inochentie) au fost rostite cuvintele de supunere, robi etc., dar tot cu sens feudal, creștinesc, cum o făceau și domnitorii Moldovei și Munteniei, la 15 iulie 1677, care se închinau țarului, numindu-se holopi ai săi. Din acea orație, cu adevărat semnificativ este pasajul în care ei mulțumeau Ecaterinei a II-a pentru că „ne-au izbăvit din mâinile turcilor și rugăciune [facem] să nu ne părăsească și ca să ne izbăvească de tot de supt jugul turcesc, să rămânem supt
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ambigue a falsului, a indiferenței monstruoase, a inerției: "Suntem în miezul unui ev aprins/ Să-i dăm dezlănțuiți a-nsuflețirii noastre vamă/ Cei ce nu ard aprins ca noi/ În flăcările noastre se destramă"/. Labiș restituie registrului poetic bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de schije și otravă, ca o iubită, de aceea blestemă în numele vieții și scrie orații de nuntă în numele dragostei: "Poate se pun la cale prin semne fără grai/ Nunți noi cu vornici aprigi și mândre druște fete." Pe Labiș îl strigă pădurea și-l cheamă satul ca o oază de puritate: "În ceasuri moi de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poezie civică 3 generată de un sentiment solar, în același stil căutat; poezia sa patriotică este livrescă: "Noi, voievozii cei roși de furnici,/ de cuvânt înghițiți, de văzduh nămețiți/ Noi, voievozii cei roși de furnici,/ sunători precum șerpii din negre orații." Latura livrescă a creației lui Dan Mutașcu este și mai bine, poate, reprezentată într-o culegere de mici dimensiuni, "Scrisori bizantine". Gustul poetului pentru rafinamente lexicale și preferința pentru termenii dintr-un registru pitoresc găsesc un teren prielnic în încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
moare otrăvit de unul dintre supuși. Ducipal, calul său credincios, îl pedepsește pe făptaș. Bocetului soției lui Alexandru, Ruxanda, prezent numai în versiunile balcanice, i s-au adăugat elemente folclorice românești. Alexandria a lăsat urme în literatura populară orală: în orații de nuntă, descântece, colinde, basme, zicători și proverbe, legende. Ecouri din Alexandria, cea mai răspândită carte populară la români, se întâlnesc la cronicari, la scriitori de la începuturile literaturii noastre moderne, iar mai târziu la D. Bolintineanu, I. Creangă, P. Ispirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
pat opt zile după naștere etc. Volumul Cum s-a stins țara Vrancei. Nereju-sat din Vrancea (Materiale publicate și comentate de Paul H. Stahl) cuprinde mai multe studii de o importanță deosebită pentru cunoașterea vieții sociale a țării noastre: Nunta, Orații despre nuntă, Descântece, farmece, Descântece și boli de animale, Credințe, întâmplări. Autor a numeroase studii de profil complex, etnologic și lingvistic, Petru Caraman a abordat din perspectivă comparată, în tradiția școlii comparatiste a lui B. P. Hasdeu și a celei
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cealaltă parte, eul liric, oglindă a Omului care a întâlnit dragostea, trăind aventura cunoașterii eului și noneului prin eros. Cele două prezențe lirice apar în prima secvență, în care este surprinsă clipa revelării iubirii întrun ritual cinegetic (prezent și în orațiile de nuntă românești). Simbolizat metaforic ca o superbă felină, sentimentul iubirii ia forma agresivă a leoaicei care pândisen încordare mai demult. Întâlnirea cu Iubirea e violentă, imprevizibilă, având forța unui impact resimțit fizic: Colții albi mi ia înfipt în față
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
zise, recitate sau cântate în șezători sau la clacă, în diferite ocazii; - sunt legate de: 1. date fixe: Anul Nou (plugușorul, colindele, sorcova, steaua, irozii etc.); 2. momente importante ale vieții: naștere, botez, nuntă, moarte (cântecul zorilor, cântecul de leagăn, orațiile de nuntă, bocetul etc.); 3. anotimpuri, de muncile agricole (cântecul de seceriș, Drăgaica, paparudele etc.); - versul popular are o măsură standardizată (5 Ț 6 sau 7 Ț 8 silabe); - versul are, de regulă, picior metric bisilabic, cu accentul pe prima
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Geografia universală și în special a Moldovei și Țării Românești, Turciei, Europei, Rusiei și Prusiei Istoria naturală, regatul plantelor Aritmetica până la regula de trei Istoria biblică Pregătitoare (clasa a II-a) Anul VI Din filolofia română compoziții de perioade și orații Din gramatica latină, sintaxul vulgar Din geografie: Statele Austriei, Germaniei și Italiei Istoria naturală, regatul mineralelor Din aritmetică: regula de trei de toate speciile; învățături despre măsuri Din istoria cronologică: istoria de la urzeala lumii până la Hristos Din religie: istoria sfântă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Dimineaț-a odrăsli." 95 ; De dimineață ne-am sculat, / Tot răsăritul l-am colindat / Și nimeni nimic nu ne-a întrebat. / Dar nu știm cum sunteți dumneavoastră / De ne luați sama noastră./ Dacă vreți să știți cine suntem / Și ce căutăm." (Orație la poarta miresei); "A nost tânăr împărat / De dimineață s-a sculat, / Pe obraz că s-a spălat, / La icoane s-a-nchinat, / Lui Dumnezeu s-a rugat, / Mândre haine a-mbrăcat, / Pe cal negru-a-ncălicat / Mândră oaste-a-ncălicat, / Mândră oaste-a ridicat / Tot boieri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să împartă cu dânsul focul și apa, simbolurile vieții în comun."217 În Bucovina, ca și în alte ținuturi românești, înainte de a pleca la cununie, alaiul merge la casa miresei pentru a o lua și, o dată "porțile legate" deschise, în urma "orației" rostite, "colăcerii" intră călare și merg până în fața ușii unde gazda îi așteaptă cu un colac împlântat într-o suliță, o cană cu apă și o sticlă cu vinars pe care le pune pe un scaun, jos, să fie cât
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lacul mișcă racul, / racul mișcă dracul, / dracul mișcă norocul; / să mă ia băiat frumos, / harnic și sfătos; / pe unde va merge, / la mine va trece, / pe unde-a umbla, / pe mine m-a cata."76 "Căutarea" ritualică a ursitei, din orația de nuntă, are loc în prezența elementului cosmic ce devine "însemn" al destinului: "Noi pe cal am încălecat / Și-nspre dumneavoastră am plecat. / Și am venit pe brâul pământului, / Pe vârtejul vântului, / Pe cursul izvoarelor, / Pe mirosul florilor / Și lumina stelelor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu stele lucitoare; / Marea și apele toate / Cu a peștilor multa gloate / Deci având / De gând / Și vrând / Ca să se proslăvescă / Fapta cea dumnezeiască / Întinzând / Pe Adam din țarină / Cu cuvânt și cu suflare, / Dup-a sa asemănare."139 În orația de nuntă predomină această percepție a umanului ca microcosm, care face posibilă desfășurarea ritualică a evenimentului propriu-zis. Fiecare moment al ceremonialului nupțial formează cadrul ontologic al devenirii umanului. Astfel, "pețirea" presupune un ritual al "căutării" în care umanul suferă o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu amenințări sau tărie, / Ci am venit cu lopeți de argint, / Să scoatem floricica din pământ, / S-o scoatem cu rădăcină / S-o răsădim la împăratul nostru în grădină / Și de rodit va rodi / Și foarte bine va fi."141 Orația specifică momentului "Iertăciunii" reface dimensiunea existențială, din perspectiva creației originare, umanul fiind reclădit ca totalitate cosmică: Și-a zis bunul Dumnezeu, / Că nu-i bine, ci e rău, / Că nu e bine să fie / Lumea stearpă și pustie, / Pământul făr-de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]