325 matches
-
muzica lor / Cineva măcar încearcă?” (Trei îngeri) Cititorul va observa că tocmai „imperfecțiunile” îndeobște reproșate traducătorilor, precum adăugarea unor epitete sau a unor lămuriri metaforice (de obicei e preferabil să „tai”, în loc să adaugi) dau un farmec deosebit variantei românești. Rochia oranj devine la Cărtărescu strălucitoare, cornul e de argint, pământul trece ca o arcă. Schimbarea de timpuri (gerunziul din ziua de Crăciun venind - care conferă întregului text atmosferă de colind românesc) sau chiar de sens, în cazul câte unui cuvânt (badge
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
și să-i vorbească îngerașului ei. Inimă de înger Costeluș stătea culcat pe iarbă, pe spate, cu ochii mari, deschiși către cerul senin. Soarele se pregătea să apună și colora cerul în partea dinspre apus, ca niște petale de trandafiri oranj. Din partea cealaltă a zării apărură câțiva nori pufoși, ce păreau a fi din vată de zahăr ars. Unul din ei era colorat roz. Se mișca încet și își alungea forma. Semăna cu o pară. Lui Costeluș i se păru așa
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
fr. bordeaux „idem“ (de la numele vinului roșu din regiunea Bordeaux), maro < fr. marron „castană“ (cuvânt venit din regiunea Lyonului, cf. marron de Lyon, la origine preroman), roz < fr. rose „trandafir“ (împrumutat din lat. rosa, cuvânt latinesc preluat din substratul mediteraneean), oranj „portocaliu“ < fr. orange „portocală“ (care are la bază it. arancia, provenit din ar. naranğos), lila „violet“ < fr. lilas „liliac“. Neologismele mov și violet, împrumutate tot din franceză, reprezintă o categorie aparte, pentru că în franceză sunt cuvinte moștenite din latină: fr.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
și care se spărgeau întotdeauna în timpul folosirii, răsucmdu-se ca niște mele dureroase la baza sulelor viguroase de ciocănari ce sperau să nu mai toarne nevestelor și al șaselea plod, șobolani putrezi, pisici cu mațele afară, colorate delicat cu albăstrui și oranj... Sau un depozit secret al Securității Statului, instituție care se ocupa cu prinderea spionilor ce fotografiau obiectivele naționale cu ingenioase aparate de fotografiat ascunse în rama unor ochelari. Ofițerii de securitate erau bărbați zîmbiton și energici, care apărau cuceririle revoluționare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
își dezvăluia frumusețea suprafirească: mâinile lor erau înconjurate de o dantelărie de steluțe albastre, de flăcărui, de țesături pufoase ca fulgii de zăpadă, de fulgere șerpuitoare și descărcări de raze verzui. Fluturele de pe inel se colorase delicat în nuanțe de oranj și magenta. Mâinile lor ce se atingeau tandru erau singurele lucruri colorate din sala în care umbra se lupta cu lumina, murdare amândouă și triste. Însăilare de ceață colorată și de paiete, the French Quarter, în povestea lui Cedric, își
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Prin geamul mat nu se putea zări, în cabină, decât o foarte vagă pâlpâire. Ce se afla înăuntru nu vroia sau nu era în stare să iasă prin propriile puteri. Cu părul deodată spulberat peste față de un val de lumină oranj, Maria se desprinse de lăcătuș, se apropie iarăși de lift și apucă mânerul nichelat, odată strălucitor, în formă de T. Îl răsuci spre stânga și deschise, cu un scârțâit înspăimîntător, ușa înțepenită în balamalele ei. Nevrând încă să-nțeleagă imaginea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ruginită, cu ușa de la terasă, dar deforma anamorfotic fiecare chip, îl umplea de scântei colorate cu cel mai tandru violet și cel mai voluptuos roșu, și cel mai de neuitat verde, și cel mai copilăros galben, și azur ceresc și oranj, așa încît din chipul clăpăug al lui Jean, lăbărțat pe o cută-a halatului, se ivea o rădașcă de fildeș și aur, și din mandibulele rădastei se formau două statuare femei goale, străjuind, cu cornuri ale abundenței în mâini, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de cuarț n-ar fi izbutit să umple hala cum o făcea, dacă podeaua nu ar fi fost în întregime o netedă, orbitoare oglindă, perfect circulară, curcubeană, fulgerând cele mai delicate nuanțe de violet și frez și verde crud și oranj, colorîndu-ne fețele și-mbătîndu-ne de emoții confuze. Dumnezeiescul disc, cu fața dulce ca o gheață călduță, care scotea sub tălpile noastre un țocănit discret, cristalin, ca de dale de sticlă masivă, era vârstat de miliarde de șănțulețe concentrice, impalpabile, iar din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
racla din buricul pământului. După risipirea în aer a cărnii lor de aspic, oscioarele se fărâmară și ele, fiecare în două bucăți, fiecare bucată în două fragmente, fiecare fragment în două granule, fiecare granulă în două scântei de violet și oranj, fiecare scânteie în două pulberi albe ca zahărul pudră. În câteva clipe eram înveliți până la glezne într-un nisip fin, vălurit, care mai ardea uneori din cîte-un minuscul cristal. " Nimic, nimic nu există, rosti încet Albinosul în tăcerea asurzitoare. Sîntem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
știa meserie țiganca, intervine Dendé, despre Gemeni ce ți-a spus? Bănuiam că ești dintr-o zodie din asta duală, cum se spune, tresare Tîrnăcop, neștiind ce metal, piatră prețioasă sau culoare i s-ar fi potrivit mai bine. Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mile depărtare, în ceea ce se zice că ar fi una și aceeași țară. Numele străzii? Nu Xanadu, nu, chiar și mai fain, ah, cu mult mai haios: Ulmului. Ulmului! Vezi tu, e ca și cum aș fi pătruns prin scala de celuloid oranj a bătrânului nostru radio Zenith direct în emisiunea Familia unui om. Ulmului. Unde cresc copaci - care pesemnecă-s ulmi! Sincer să fiu, trebuie să recunosc că nu sunt în stare să trag această concluzie chiar în clipa când descind miercuri seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Peste câteva zile m-a sunat Grasu’. — Revista o să fie un fel de mercedes al ziarelor economice, pentru oameni de afaceri, mi-a explicat el. Vino să vorbești cu Șeful, zilele astea facem echipa. Am împrumutat de la Simonetta o rochie oranj de mătase, scurtă, m-am pieptănat cu cărare într-o parte, mi-am strâns părul la spate și m-am dus la interviu. Dacă revista voia să fie un mercedes, m-am gândit, eu trebuia să arăt ca un Ferrari
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s-ul din Unirii să stăm de vorbă, îmi spuse într-un târziu o tipă care se recomandă drept Nicoleta și care se ocupa de o astfel de agenție. În sfârșit un fir de care mă puteam agăța. Iarăși rochia oranj, iarăși părul într-o parte și a doua zi la patru eram la mcDonald’s, cu un suc de culoarea rochiei în față. — Nu eu mă ocup de angajări, spuse Nicoleta, eu fac doar preselecția. Am grijă să selecționez numai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
poate să mi-o ia și, poate, nici să mi-o dăruie (decât dacă există un special Dumnezeu al Veneției). Am scris și în barul Il Santo Bevitore unde gustam Aperol pe niște butoaie uriașe, acesta fiind minunatul șpriț venezian, oranj la culoare și aromat foarte, îl beau toți venețienii, toate bătrânicile, toți băștinașii, fiindcă e lejer și are o savoare de lagună cu ștaif. În Il Santo Bevitore barmanii puneau adesea Jim Morrison, care răsuna ciudat pe micile canale din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
însă nu mai știam altceva decât Viteazul în piele de tigru, Ruslan și Ludmila, Tristan și alți eroi din povestirile Mendebilului. Până și fetițele lăsau podul de piatră și desenele alea încîlcite reprezentând femei verzi cu picioare albastre și case oranj și se adunau în jurul tronului de beton și fier. Începeau să suspine când poveștile se terminau trist. Nici Mona nu-i mai întorcea fundul Mendebilului, ba se uita la el cu mai puțină ură decât la oricine altcineva, cu ochii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu cretă colorată, șotroane complicate, labirintice, unele în forma clasică de om cu mâinile întinse în lături, altele ca niște spirale de melc. Fiecare căsuță o desenam cu cretă de altă culoare, culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben citron... Cifrele și numele din căsuțe le făceam cu alb sau cu purpuriu, după cum erau binefăcătoare sau nefaste. Țin așa de bine minte cum se reflectau în luciul platformei norii alburii care treceau pe deasupra... Stăteam ghemuite câte o după-amiază
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ștergem cu o cârpă udă desenele de pe asfalt și să tragem cercurile celor șapte zile. Cel mai larg l-am tras cu cretă violetă, în interiorul lui am desenat altul cu cretă indigo, următorul era albastru, următorul verde, apoi galben și oranj, iar în centru rămânea un cerc de diametrul unei mingi, pe care l-am hașurat cu cretă roșie. După această ispravă, fetele s-au împrăștiat pe la casele lor ca să aducă flori și obiecte. Am rămas în fața cercurilor, ghemuită, cu mâinile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
veche a unchiului Ștefan și-am început marile trageri la sorți. Am scris pe bucățele de hârtie culorile curcubeului (fiecare culoare am scris-o, ca o mică fantezie, cu culoarea inversă în spectru, de exemplu "Roșu" am scris cu violet, "Oranj" cu indigo și așa mai departe, astfel că numai "Verdele" a rămas scris tot cu culoare verde) și-am pus bilețelele în pălărie. Eram foarte emoționate, căci de culoarea trasă depindea ziua în care aveam să fim regine și fiecare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Or să te iubească toți. N-ar fi trebuit să mă mir deloc cînd Linda, sau doamna Cooper, cum Îi spuneam pe atunci, a apărut În cadrul ușii purtînd pantaloni negri și cămașă albă, un lănțișor la gît și un pulover oranj În jurul umerilor. Singurele diferențe dintre cele două ținute erau că purta haine clar de firmă, cămașa era de mătase, puloverul de cașmir, iar lănțișorul din aur. M-am tras puțin Înapoi ca s-o privesc mai atent, În vreme ce ea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din urmă traversez și mă întorc acasă cu câteva portocale, are nevoie de vitamina C, spun eu și storc furioasă portocalele una după cealaltă, iar ea îl roagă, tati, rămâi acasă cu noi, dar el o sărută pe buzițele ei oranj, cât de mult mi-ar plăcea să pot rămâne acasă cu tine, dulceața mea, dar mă voi întoarce diseară și vreau ca până atunci păpușica să se însănătoșească. După câteva zile răceala a trecut, așa că am îmbrăcat-o bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a ne odihni, picioarele aproape că i s-au îndoit sub propria greutate cu un trosnet ascuțit al încheieturilor, iată că ușa apartamentului nostru se deschide, un balon albastru atârnă de ea, Noga ne iese în întâmpinare cu un balon oranj în mână, o surprinseserăm în timpul pregătirilor pentru un bun-venit festiv, și din pricina mirării dă drumul balonului, care este luat de curent, se ridică și se micșorează, se face cât o portocală, apoi se agață de ramurile unui liliac persan din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și că putem să ne luăm adio de la prima de salvare. Colegul său făcu un gest de surprindere. ― Hei, mai e ceva înăuntru. Nu este uman, dar pare viu. Nu văd bine. O parte este ascunsă de părul femeii. Este oranj. ― Oranj! (Responsabilul micului grup îi dădu la o parte pe cei doi și-și lipi viziera căștii de separația transparentă.) Nu știu ce-o fi, dar posedă gheare. Unul dintre ei îi dădu un cot colegului. ― Hei, o fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că putem să ne luăm adio de la prima de salvare. Colegul său făcu un gest de surprindere. ― Hei, mai e ceva înăuntru. Nu este uman, dar pare viu. Nu văd bine. O parte este ascunsă de părul femeii. Este oranj. ― Oranj! (Responsabilul micului grup îi dădu la o parte pe cei doi și-și lipi viziera căștii de separația transparentă.) Nu știu ce-o fi, dar posedă gheare. Unul dintre ei îi dădu un cot colegului. ― Hei, o fi o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
luni. Marți, pentru că n-aveam ce chitanțe și bonuri să tai și nici ce borderouri să completez, am decupat cu foarfeca din ziare mici articole sau știri care, pe mine una, m-au bucurat și le-am strecurat În dosarul oranj cu elastic pe care-i lipită eticheta Secretul A. Cum ar fi, de pildă, statisticile despre ce și cât consumă locuitorii din Regiunea Vest, adică, În mare, din Banat. Și ce-am desprins din cifre? Că aici e cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Comunității evreilor din oraș. I-am văzut cât sunt de vitali, de senini și de bine dispuși și-am Înțeles că profesorul Andrew Oswald de la Universitatea din Warwick zice bine ce zice În declarația lui (pitulată și ea În dosarul oranj cu elastic): „Te-ai aștepta ca oamenii să devină cu atât mai nefericiți cu cât Îmbătrânesc. Însă noi demonstrăm exact contrariul“. Exact. rockin’ by myself Fericirea ca o insulă-n derivă Dumitru UNGUREANU Eram prieten cu doi tineri proaspăt căsătoriți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]