641 matches
-
lebădă, înmuiată în cerneala cerului senin din basme. Gleznele îmi sunt încă înviorate de roua florilor din poienile scăldate de lumină. În urma mea, poarta s-a închis și am rămas doar cu nostalgia frumoaselor amintiri. Înzestrată de Dumnezeu cu darul oratoriei și al scrisului, Marioara Ardelean reușește, prin tot ce transmite, să se ridice, insist, „să se ridice”, la nivelul de înțelegere al Puilor de Om. Am convingerea că operele sale sunt îndrăgite de toți cei care se mai simt copii
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
lebădă, înmuiată în cerneala cerului senin din basme. Gleznele îmi sunt încă înviorate de roua florilor din poienile scăldate de lumină. În urma mea, poarta s-a închis și am rămas doar cu nostalgia frumoaselor amintiri.Înzestrată de Dumnezeu cu darul oratoriei și al scrisului, Marioara Ardelean reușește, prin tot ce transmite, să se ridice, insist, „să se ridice”, la nivelul de înțelegere al Puilor de Om. Am convingerea că operele sale sunt îndrăgite de toți cei care se mai simt copii
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
ore hipnotizat de sunete care nu există decât sub paralela 45 mai jos de Castillia mai jos de gloria imperiului îmi fac un portret și îl distrug arta de a distruge e mai simplă decât construcția unde ținem inteligența? talentul, oratoria, dicția , șarmul ..astea ce sunt? aburi, spirit, noțiuni ceva ce nu există decât la om omul? ce e omul? informație! o ectoplasmă aranjată altfel un fel de ceață rarefiată cu ochi, urechi și o rudimentară minte dacă era înțelept nu
MOLIENDA PENSAMIENTOS de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376103_a_377432]
-
Făclii curate, ce imi merg ‘nainte Și sufletul mi-l odihnesc. Mă-nclin cu nesfârșita prețuire, Că-mi dăruiți aripi să pot zbura, Vă-nvăluiesc din suflet cu iubire, În inima mereu vă voi purta. Nu merit eu atâta cinste, Oratoria nu o stăpânesc, Cuvintele îmi fug din minte, Vă-mbrățișez și va iubesc. Referință Bibliografica: Dedicație / Adriana Tomoni : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adriana Tomoni : Toate Drepturile Rezervate
DEDICAŢIE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376183_a_377512]
-
ore hipnotizat de sunete care nu există decât sub paralelă 45 mai jos de Castillia mai jos de gloria imperiului îmi fac un portret și îl distrug artă de a distruge e mai simplă decât construcția unde ținem inteligență? talentul, oratoria, dicția , șarmul ..astea ce sunt? aburi, spirit, noțiuni ceva ce nu există decât la om omul? ce e omul? informație! o ectoplasma aranjată altfel un fel de ceață rarefiata cu ochi, urechi și o rudimentara minte dacă era înțelept nu
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
spaniolă cuvintele au alt gustpot să ascult orehipnotizat de sunetecare nu există decât sub paralelă 45mai jos de Castilliamai jos de gloria imperiuluiîmi fac un portret și îl distrugarta de a distruge e mai simplă decât construcțiaunde ținem inteligență?talentul, oratoria, dicția , șarmul ..astea ce sunt?aburi, spirit, noțiuniceva ce nu există decât la omomul? ce e omul? informație!o ectoplasma aranjată altfelun fel de ceață rarefiata cu ochi, urechi și o rudimentara mintedacă era înțelept nu era omnu înghițea carnea
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
fi jigniți de acele valuri de fină ironie, de acele scânteieri ademenitoare ale unui spirit atât de cultivat, atât de elegant și de-o amabilitate personală covârșitoare, îl ascultau cu adâncă plăcere. Nu fraze mari și patetice, cum le obicinuiesc oratorii populari, ci argumente și un spirit de fermecătoare conversație: iată arta în care era maestru. Epureanu era un orator cu totul modern. Dar îndărătul acestui farmec al graiului se ascundea o inimă rănită de starea tristă a patriei lui, căci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pasaje numai din acele vestite scrisori, ca să vedem de ce critică sânt susceptibile. Eu cred, d-le redactor, că, precum marele moralist și censor Catone termina discursurile sale din Senatul Romei cu memorabilele cuvinte: Caeterum censeo delenda est Cartago, tot asemenea oratorii și publiciștii noștri sânt datori a lucra fără pregetare ca să strivească funcționarismul. (Cf. Scrisoarea a VIII-a). Într-adevăr memorabile cuvinte a rostit Marcus Porcius Cato (Major), pronumit Censorius, în Senatul Romei. Dar ceea ce-i mai memorabil e că un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
la sută ad valorem. Dar daca atunci am făcut acele concesii pentru a ne afirma dreptul, adică din cauze politice, e un cuvânt ca azi să nu voim a ne dobândi neatârnarea noastră economică c-o zi mai nainte? Amândoi oratorii au propus deci ca tractatul de comerț cu Italia să espire la același termen, în același an la care espiră convenția austro-romînă, cea ruso-romînă, cea încheiată cu Grecia etc., adecă la 1886, pentru ca față cu toate puterile deodată să ne
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
statuilor. E bine, adică, de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase? E de prisos să ne îndoim că telegenicii moderatori nu obțin de la invitații din noaptea asta de vis ce vor. Întrebările lor (retorice) își găsesc împlinirea în oratoria ireproșabilă a telecompanionilor. Corpolentul atinge momentul de vîrf cînd se oprește la cazul (nedreptățit) al bardului (corpolent și el), fost sorcovar ceaușist, picat, vai, în dizgrația prezentului, și asta pentru că... pentru că... răii, revizioniștii literaturii amestecă, eroare! oroare! poeticul cu politicul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la... miliție, se putea sta pînă în zori la o cinzeacă multiplicată. La boemăăă, la boemăăă, șansoneta lui Aznavour, cum o fredona "baronul" cu garoafe, nu? Ei bine, singurul insurgent fățiș al perioadei era bizarul Boușcă, pictorul excepțional. Care, în oratoria lui, pe stradă, în cinematografe, în piață, vorbea de sora noastră răpită, Basarabia. Dramatica-i imunitate stătea în chiar schizofrenia atestată de clinica "specializată". Ce lume! Cu humorul său rugos, Alexandru George povestește, în una din paginile... amintiriste (vorba lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi avut fără îndoială un caracter Est-Vest. Mai dificilă a fost discuția cu privire la rotația la locurile de organizare a celor trei faze ale conferinței și a reuniunilor viitoare în cadrul procesului. Argumentele noastre erau aceleași. Au fost necesare însă virtuți de oratorie, de cultură și de îndemânare diplomatică, pe alocuri adevărate capcane, ale ambasadorului Valentin Lipatti pentru a depăși opoziția. În esență se dorea organizarea întregii conferințe în Finlanda; s-a afirmat chiar că Finlanda este o țară mică și, chipurile, cei
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
bune. Meliorist, propunerile lui de combatere a strâmbătății și a stricăciunii conțin însă și o doză de himeric. Mijesc în didahiile lui A.I. și muguri narativi, însă firul epic, subțiat și lăsat în umbră de spectacolul ideii și de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
și celor deveniți personaje În veacul următor. După cum o altă ciudățenie a Muscadinilor - fascinația teatrului - anticipează gustul pentru spectacol al viitorilor dandy. Locurile predilecte de Întâlnire ale acestora sunt teatrele Feydeau, Montasier sau de la République. Pe urmele maestrului În arta oratoriei, Garat, ei pronunță plini de afectare, tot la al treilea cuvânt, incroyable!, fără ca r-ul să se audă. De aici numele de Incredibilii, dat lor În epocă 1, mai exact În jurul lui 1796-1797, când aristocrații Încep să se Întoarcă din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
esența intimă și spiritul Superstițiilor lor manifestă mai curând un caracter Teutonic sau Druidic. Ar putea fi considerați drept adoratori ai Herthei sau ai Pământului: pentru că ei Îl sapă și-i lucrează tot timpul cu dragoste sânul; sau, Închiși În Oratoriile lor particulare, meditează asupră-i și manipulează substanțele extrase din el, arareori privind În sus spre Candelele Cerești și chiar și atunci cu o relativă indiferență. Pe de altă parte, ca și Druizii, ei trăiesc În locuințe Întunecoase, adesea chiar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
teză și tendință îl face să zâmbească. Tendință, da, dar neapărat „tendință cu artă”, iată ce pretinde unei opere literare vrednice de acest nume. Cât privește teatrul, C. îl consideră a fi o artă de sine stătătoare, mai apropiată de oratorie și, într-un anume sens, de arhitectură decât de literatură (Oare teatrul este literatură?). Că lăcașul Thaliei ar fi o școală de moravuri i se pare un „moft”. Teatrul este mai ales distracție, petrecere. Ca o reacție față de creațiile moderne
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Cluj-Napoca, 2001; La crucea-legământ, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Gheorghe Istrate, Poezie mistică de Dan Bodea, „Curierul românesc”, 1993, 8; Laurențiu Ulici, „Cântare din cântare”, DEP, 1994, 20; Gheorghe Istrate, „Cântare din cântare”, „Curierul românesc”, 1994, 7; Geo Vasile, Crucea ca oratorie a cerurilor, LCF, 1997, 9; Constantin Ciupu, „Discursul crucii la români”, „Candela”, 1998, 5; Anca Mărtinaș, Dan Bodea, „Discursul crucii la români”, „Actualitatea creștină”, 1998, 25; Doina Dascălu Ișfănoni, „Discursul crucii la români”, DEP, 1998, 175; Sabina Ispas, O lucrare
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
partea idealităței și a universalităței cu atât actorul are a-l face să graviteze în partea verității naturale (Naturwahrheit), adică va căuta și mai mult de-a-l reforma într-un om individual și nu se va lăsa orbit de splendoarea oratoriei și de triumfele momentane ce nu vor lipsi a i le găti patosul gîndirei și a simțământului la o declamare plină de inspirațiune și sufocată de inteligență. Din cauza asta și poate un talent s-apuce ușor pe o cale falsă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
jertfă nevinovată a unei salve date asupra unei mulțimi grămădite. Prin adaose nejustificate și prin o frazeologie comună în zilele noastre s-au făcut din acesta "cel dentăi care și-a vărsat sângele pentru libertate"; cel dentăi care c-o oratorie inspirată a apărat libertatea; în discursuri, în scris și în desemne, a fost sărbătorit ca "cea mai nobilă jertfă care a căzut la 13 martie"; el prezisese "ca un profet" revoluția; "el se săvârși și numele său va rămâne etern
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lui Eros cu Polis, ea e împărțită în două secțiuni aproape egale ca întindere, perfect egale ca forță și adâncime, reprezentând cele două versante ale aceleiași pasiuni (să restituim acestui cuvânt sensul său primar, pe care-l are și la oratoriile lui Bach). Prima poartă titlul: Râul pe obraz. A doua: Parabole civile. Râul pe obraz e albia pe care lacrimile bărbatului matur, rămas singur să-și ducă mai departe răspunderile și nemângâierea, i-au săpat-o neșters pe figură. Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Rebreanu, Papadat-Bengescu, Matei Caragiale ș.a.) și cu acea a lui I.L. Caragiale, Creangă, Ion Ghica. Proza ca artă literară nu e numai cea de ficțiune. În epocile clasice, marea proză o găsim și în operele de istorie, în jurisprudență, memorii, oratorie, tratate de economie politică, opere filozofice etc. De la Tacit la Montaigne, Saint-Simon, Bossuet, Montesquieu, Buffon, Michelet, Macaulay, P.L. Courier, Schopenhauer, Nietzsche, Bergson, Iorga (unul dintre cei mai formidabili artiști pe care i-a avut omenirea), prozatorii aceștia stau, ca literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Alexandru Zub, București, 1976, vol. III: Oratorie I, partea I, îngr. Vladimir Diculescu, București, 1983, partea II, îngr. Vladimir Diculescu, introd. Dan Berindei, 1987, vol. IV: Oratorie II, partea I-IV, îngr. și introd. Georgeta Penelea, București, 1977-1987, vol. V: Oratorie III, partea I-III, îngr. și introd. Georgeta Penelea, București, 1984-1989; Scrieri literare, îngr. și postfață Paul Cornea, București, 1976; Reflecții, îngr.și pref. I.D. Pârvănescu, București, 1988; Discursuri parlamentare, îngr. și pref. Georgeta Penelea Filitti, București, 1994. Ediții: Fragments
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
ucide cei doi fii care unelteau împotriva tinerei republici. Este un exemplu de virtute romană, care pune binele statului deasupra sentimentelor umane. Scrisă în stilul datat al solemnelor drame romantice, piesa este o succesiune de splendide discursuri, mostre remarcabile de oratorie, care însă țin acțiunea în loc și nu justifică frenetica retezare a capetelor. Mesajul politic rămâne și el ambiguu, scriitorul dorind să acorde egală îndreptățire regalității și republicii: realitatea reprezintă abuzul imperial de putere, libertatea este scopul politicii, moartea însă (în numele
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
În rest, suntem departe de a avea un studiu serios consacrat stilului lui Grigorie care e poate ultimul scriitor important din Occidentul latin. Fontaine subliniază persistența prozei ritmice în operele pontifului, osmoza cu stilul biblic, influența liturghiei romane și a oratoriei sacre, al cărei model se formase un secol mai înainte odată cu Leon cel Mare, papă ca și Grigorie. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 77, 13-128 (Regula Pastoralis); CChr.Lat 140-140A, 1982 (Registrum Epistolarum: D. Norberg); 142, 1971 (Homiliae in Hiezechielem: M. Adriaen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
I.G. Valentineanu, Radu Ionescu. Dar nu prezența acestora a creat atmosfera specifică a ziarului, ci prodigioasa activitate publicistică a lui C.A. Rosetti. Stilul său, pastișat și de cei mai apropiați colaboratori - Winterhalder, Carada sau Costinescu - își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848. Frazele se desfășoară larg, încărcate de patos, argumentele se succedă torențial, repetițiile abundă, trimiterile istorice prisosesc și se sprijină pe date memorabile. Efectul imediat e impresionant. Cu trecerea
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]