7,285 matches
-
plimbă prăbușit prin parcuri pentru că nu mai pot face nimic necesar pentru că sunt inutilă ca o călugăriță fără sex și eu vreau violență vreau drog vreau sex și nu mai vreau bani. 6. sunt surdă și mută pentru că scriu sunt oarbă și am limba tăiată pentru că scriu nu pot să fac dragoste cu tine pentru că scriu nu pot să te simt pentru că scriu nu mai am sînge pentru că scriu numai dracul își mai arată fața fină în întunericul nopții pentru că scriu
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
sigur mi s-a părut. sigur erau doar imagini pe care mintea mea le-a păstrat dintr-un bulgăr de gheață topit și scurs în pămînt. nimeni, nimic nu mai este după salcîmi. doar întuneric boțit în roci ascuțite și oarbe. și dacă dumnezeu ar exista, în liniștea fără fisură i-aș auzi chiar și șoapta. iar dacă totuși există dar nu mă strigă pe nume, ale cui sînt mîinile palide? și fața asta a cui? test de realitate doar povestite
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Și imposibilă; Numai moartea e inocentă; Regula lumii e abaterea, Ieșirea din rând, Pofta greșelii, Ca un izvor de mântuire; Schimbarea care-aduce ploaie, Și umple câmpul de zăpadă Și sparge spațiul și-l îndoaie Și face stelele să cadă, Schimbarea oarbă, fără cale, Din trup de sunet în ecou, Movilă prefăcută-n vale, Știutul prefăcut în nou Schimbarea până când se rupe Lumina de izvorul ei Și vinul clipelor, în cupe, Spumegă iar sub ochi de zei Mesaj, într-o doară, către
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
celei ce lancea aprig strânge, N-a șerpuit, nicicând, un singur dram de sânge. Iar geamăna, sfioasă, care putea din iarbă Raza cu pleoapa strânsă, uimită, să o soarbă, Și-a tras pe ochi năframa când a-nțeles că-i oarbă. Din iarbă Vierme,-ai crezut o clipă că nu-s viu, Că sufletul mi-e-nchis în strofe ca-n sicriu, Iar sângele mustind, eretic sau pios, E o cerneală acră în vrejul de pe os. Cârtiță de argint, mi-ai plugărit în
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
autoportret, nu-i nici o îndoială că, în cazul particular care-l tulbură, Caragiale identifică ceva din legea de nepătruns a vieții. O sumă de paradoxuri - chiar și cu interstițiile retorice de care nu se poarte elibera - și consecința unei ,voințe oarbe de a fi": În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligență - cel mai mîhnit suflet, în trupul cel mai trudit! Și dacă am plîns cînd l-au așezat prietenii și vrăjmașii, admiratorii și invidioșii sub Ťteiul sfîntť, n-am
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
nu ești și nu ești veverița dezordinii nu ești nici măcar desfrâul din răbdarea băștinașilor ,mi-a scris cucuvaia: fă-mi propuneri" toamna - zic la urma urmelor toamna pe care cocorii cu un singur țipăt o lasă borțoasă , Noaptea florida tangoul" Orb ca o ploaie de noiembrie care a dormit o sută de ani de unde să știu că între emoțiile culturale ale unui trup și libertatea autoritară a creierului există - ce intimități? vreau să zic asta înseamnă să privești până la înălțimea capetelor
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
este irațională dar punctul ei de plecare pornește aproape întotdeauna de la o asimilare conștientă sau inconștientă a realității. Zestrea intuitivă e în adâncul ei un produs al vieții și din acest punct de vedere se dovedește a nu fi vreodată oarbă, lipsită de sprijinul vizibilității; o vizibilitate care își pune amprenta pe procedeele memoriei, substituindu-se exactității în favoarea aproximării, a certitudinii relative, dar fără a neglija esențialul. Este o caracteristică a intuiției aceea de a pătrunde esențialul dispensându-se de elementele
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
specia absolutului, ei aparținând categoriei poeților care au cultivat o lirică a revelațiilor provenite din contactul cu lumea. în universul liric al lui Blaga, lumea e plină de "ghicitori" (semne ale unei realități ascunse: rune lăsate în urma lui de Marele Orb - plăsmuire mitică a principiului unității cosmosului). Centrul universului e plasat de poetul român într-o zonă extrareală, în cîmpul misterului absolut. Marelui Anonim blagian îi corespunde - deși cu alte semnificații - în poezia lui Béezina ceea ce el numește Eternul, Necunoscutul, Cel
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
două documentare nu au produs efectul scontat. S-a făcut constatarea că, în pofida a ceea ce și-au propus realizatorii, scenele de adulare, care abundă, le fac să semene unul cu celălalt și să lase impresia că nevoia asta de supunere oarbă în fața cuiva ar ține de specificul nostru național. În contextul dat, însuși Gabriel Liiceanu începuse să se îndoiască de comentariul său. Pentru că ne aflam între niște republicani convinși, și el le spunea că regele e capul unui popor, și că
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
fiecare gând sunt în răspăr, Poate-ntr-o zi coloanele se rup, Poate mă amăgesc cu adevăr Din frumusețe închide ochii! Lumea se preface, E o rotire largă care soarbe, O volbură de vânturi fără pace, Cu aripile putrede și oarbe; Ai vrea să știi încotro se îndreaptă, Ce rost e-n zvârcolirea nebunească, De ce răsare steaua înțeleaptă, De ce încep tăcerile să crească; Privind de jos, pare că ard departe Doar focuri reci, cu flăcări fără sânge, De care o vecie
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
tine, Din frumusețe vremea se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă, vânturile oarbe Se-ntorc în văi cu scuturile sparte; Degeaba-ncerc, cărarea-n sus se pierde, Doar visul își mai pune-n zori cunună, Eu mă întorc în luminișul verde Cu lupii și cu râmele-mpreună; Nici soarele nu poate să mă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
democratizare e una de suprafață, făcută ,la derută", menită să arunce praf în ochii celor creduli. Cine se poate oare îndoi de sexismul lui T.A., care transformă cartoful, masculinul cartof, într-un fel de rege barbar, subpământean, dominând cârtița oarbă, coropijnița necăjită și râmele multe, dar ușor de divizat și stăpânit? Nu întâmplător, autorul Florilor de mucigai utilizează o imagine (,umflându-li-se țâțele") care, sub termenul vulgar, neaoșist, indică un machism deviat. Nu e suficient un cartof omnipotent, el
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
În acest volum, vocile ancestrale rostesc adevăruri ce vor dăinui perpetuu. E o zonă esențială inalterabilă: ,, Focul aprins/ Acum trei mii de ani,/ Încă nu s-a stins -/ Îmi spune el/ cu un glas ce răsare/ Precum un murmur/ Din oarbe adâncuri.” (Mentorul meu). Cu toții purtăm ascuns un înger ce așteaptă să-și desfacă aripile. Baki Ymeri ne reamintește nebănuit de complexele similitudini dintre români și albanezi, profesiune de credință căreia i se dedică ardent: ,, Acestea-s cuvinte/ Sau aripi fără
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
ce va fi/ îți va putea zâmbi ca unui străin“ (Atât de mult). Cheia de lectură a prezentei cărți poate fi autoportretul tragic din poezia „Tăcerea ghimpilor (Il silenzio delle spine). Poeta se identifică între cer și pământ în „lacrima oarbă“, în „golul prăpastiei”, din care se întrupează sub zodia luminii astrale (stea, rază, soare), echivalentul imaginific al propriului spirit, sau al unei alte „tăceri“. Dacă postmodernitatea pare să fi pierdut cheia magică a lirismului, înlocuindu-o cu un card ce
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
cu prund... așa - cam pe seară - Crist s-a dat pe-o coastă: armonìi fugit-au - lăsând drâmbă proastă... vetrele crăpat-au - cruguri s-au strâmbat stins e focul - stele-au uitat de cântat... mărăcini sunt munții - cârtițe-au coroană orbii se prăvală cu toții-n bulboană trezește-Te - Criste - varsă iar agheasmă peste lumi secate de orice mireasmă! învie Grădina - Maica Mântuirii ochilor-găvane redă raza știrii! ...când Poet-Hristosul scapă lira-n hume în cenuși preface omeniri și lume... NEDREPTĂȚIT au venit
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
am scârbit în ceruri zeii - exhibând năpasta m-am scârbit pe mine însumi - străpungându-mi coasta nici n-aștept mustrări de soartă - lașă amânare scurt poemul ce privirăți e-o demisionare MITOLOGIA AMURGULUI îngerii din cetini zboară - cântul lumii curme orb e cerul peste piscuri - munți pustii de turme mut e gândul de iubire - învelit în cețuri stinși sunt Soarele și Luna - zeii dorm în jețuri stele nu-s să toarcă soarta - spânzuratu-s-au de grinzi nici măcar pe Răstignitul - nu-L mai
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
n-am nicio grabă - curând cu mine voi împușca tot universul - în fel și chip zvârcolind versul observatoarele gastronomice au identificat pe cer - umbre de excremente zburătoare: tocmai ne pregătim să interceptăm un closet galactic - să-i intersectăm - apoi - orbita oarbă - pentru a ne și identifica - în cele din urmă și întru totul - cu religia sa - măgulitor flatulantă DIN VALE ursuză vale de plânsori și răcnet scrisă-n funebri fulgeri - Jude-aștepți: ai fost cândva icoană-n munți - sfânt zvâcnet te înălțai
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
de inchiziții și-ocean de ură prăbușesc bandiții când limpezit vrem neamul - anevoie vite să fim - Evropa ni-e imaș dar nu pământul sfânt ca temelie nu sânge de străbun să-ți fie glie: să paști - să taci - străin și orb și laș Cristul cu tot cu Cruce-l smulg din duhuri să n-avem prispa raiului nădejde să nu vedem copilul cum ne crește sorbind din sfântă limbă - vii văzduhuri ...demoni slinoși - pidosnici - ne-nvăluiți în cnuturi răbdarea strânge trăsnet: iar v-
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
crește în calea urgiei inorogii năpârlit-au cornul nostalgiei velerim și veler Doamne - sânge scurs în noapte dragostele cruciate: bordeluri de șoapte... spade și deliruri sfinte șopârlesc de zor raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi coaște de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi coaște de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i o jivină oarbă - scrisă de pecingini numai crima i se ține - agățată-n gingini... mântuire-analfabetă scurge zoaie-n zare se târăște-un ciot de cântec fără lumânare balamaua lumii noastre scârțâie de vești Criste - au rămas pe garduri gargare popești nu mai știu
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
la un bătrân). Nu o să mă greșesc dacă voi spune că probabil peste 90% din electoratul lui Dodon din această secție (dar probabil și din alte secții) a votat: au votat bătrâni cu mari probleme locomotorii, au votat unii practic orbi aduși însă la vot de susținători, nu întotdeauna rudele lor. Într-adevăr, Dodon a lucrat în stilul lui Voronin. Dar pe acest segment Dodon probabil nu mai are rezerve pentru turul doi. Rezervele lui sunt o mare parte din votanții
MEDITAŢII POSTELECTORALE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380638_a_381967]
-
mai adânc aud cum se sting păsările noastre albe. dar cui să-i mai spun și cine să audă în nopțile cu miros de lămâiță copila aceea cu ochi de chilimbar și râs de miozotis cum trece dureros de tăcută, oarbă și surdă la viclenia timpului. am să-mi așez zilele rămase în brațele ei niciodată înclinate spre apus, cu o sete verticală de înalt, să simt cum alunec în verde și norii până când mă voi așeza descântec să mă toarcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ziua.pătimesc amintirile și ardși tot mai adânc aud cum se stingpăsările noastre albe.dar cui să-i mai spunși cine să audăîn nopțile cu miros de lămâițăcopila aceea cu ochi de chilimbarși râs de miozotiscum trece dureros de tăcută,oarbă și surdă la viclenia timpului.am să-mi așez zilele rămaseîn brațele einiciodată înclinate spre apus,cu o sete verticală de înalt,să simt cum alunecîn verde și noriipână când mă voi așeza descântecsă mă toarcă pământul... XXIX. NEVERBACK, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Totul se duce, se strică, moare. Nu va mai fi nimic, în geamuri imaginea mea va fi spălată de ploaie! Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după mireasma gândului Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
fi/ anafura în stare să ospăteze/ halucinația eliberării” (Ibidem). O poezie eterică, fluidă și încărcată de semnificații de-o ingenuitate aparent controlată de o... experiență, din care dilematic incertitudinea „face legea”: „La început, n-a fost cuvântul/ ci o durere oarbă/ rostogolindu-se de jur împrejur/ până s-a făcut sferă de întuneric/ pulsând sub învelișul tăcerii” („Facerea”, pag. 32). Pentru ca echilibrul, pacea și liniștea să vină tot dinspre copilărie, liman de început, „casa de acasă”, din universul mirific cu „Ozana
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]