1,262 matches
-
particulă cât și de undă. Norul electronic este o regiune în interiorul gropii de potențial, unde fiecare electron formează un fel de undă staționară tridimensională—o formă de undă care nu se mișcă în raport cu nucleul. Acest comportament este definit de un orbital atomic, o funcție matematică care caracterizează probabilitatea ca un electron să pară a fi într-un anumit loc, atunci când poziția sa este măsurată. Doar o mulțime discretă (sau cuantificată) de orbitali există în jurul nucleului, întrucât alte modele posibile de undă
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
mișcă în raport cu nucleul. Acest comportament este definit de un orbital atomic, o funcție matematică care caracterizează probabilitatea ca un electron să pară a fi într-un anumit loc, atunci când poziția sa este măsurată. Doar o mulțime discretă (sau cuantificată) de orbitali există în jurul nucleului, întrucât alte modele posibile de undă se degradează rapid într-o formă mai stabilă. Orbitalii pot avea una sau mai multe structuri de inel sau de nod, și diferă unele de altele în dimensiune, formă și orientare
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
un electron să pară a fi într-un anumit loc, atunci când poziția sa este măsurată. Doar o mulțime discretă (sau cuantificată) de orbitali există în jurul nucleului, întrucât alte modele posibile de undă se degradează rapid într-o formă mai stabilă. Orbitalii pot avea una sau mai multe structuri de inel sau de nod, și diferă unele de altele în dimensiune, formă și orientare. Fiecare orbital atomic corespunde unui anumit al electronului. Electronul își poate schimba starea la un nivel superior de
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
în jurul nucleului, întrucât alte modele posibile de undă se degradează rapid într-o formă mai stabilă. Orbitalii pot avea una sau mai multe structuri de inel sau de nod, și diferă unele de altele în dimensiune, formă și orientare. Fiecare orbital atomic corespunde unui anumit al electronului. Electronul își poate schimba starea la un nivel superior de energie prin absorbția unui foton cu energie suficientă pentru a-l trece într-o nouă stare cuantică. De asemenea, prin intermediul emisiei spontane, un electron
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
în timp ce unul dintre cele mai mari este cel de cesiu, cu 225 pm. Atunci când este supus unor forțe externe, cum ar fi câmpurile electrice, forma unui atom se poate abate de la . Deformarea depinde de mărimea câmpului și de tipul de orbital al electronilor exteriori, așa cum arată unele considerații de . Abateri asferice ar putea fi provocate de exemplu în cristale, unde câmpuri electrice mari pot apărea în puncte de joasă simetrie a rețelei. S-a demonstrat că pot apărea deformări elipsoidale semnificative
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
poate fi vorba despre o rotație a lor. Spinul este măsurat în unități de constantă Planck redusă (ħ), electronii, protonii și neutronii toate având spin ½ ħ, sau „spin-½”. Într-un atom, electronii în mișcare în jurul nucleului posedă un moment cinetic orbital în plus față de spin, în timp ce nucleul în sine posedă moment cinetic datorită spinului nuclear. Câmpul magnetic produs de un atom— momentul său magnetic—este determinat de aceste diferite forme de moment cinetic, la fel cum un obiect încărcat electric produce
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
dipol magnetic la zero în unii atomi cu număr par de electroni. În elementele feromagnetice, cum ar fi fierul, cobaltul și nichelul, un număr impar de electroni conduce la existența unui electron nepereche și la prezența unui moment magnetic net. Orbitalii atomilor vecini se suprapun și se atinge o stare de energie mai joasă atunci când spinii electronilor nepereche sunt aliniați unul cu celălalt, proces spontan cunoscut sub numele de . Când momentele magnetice ale atomilor materialelor feromagnetice sunt aliniate, materialul poate produce
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
ionizare), acesta trebuie să absoarbă sau să emită un foton la o energie egală cu diferența de energie potențială între aceste niveluri, conform modelului lui Niels Bohr, care poate fi calculată cu precizie prin ecuația lui Schrödinger. Electronii trec între orbitali într-o manieră similară particulelor. De exemplu, dacă un singur foton ar lovi electronii, numai un singur electron și-ar schimba starea ca răspuns la foton; a se vedea proprietățile electornului. Energia emisă de un foton este proporțională cu frecvența
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
celălalt (eșantion) permite trasarea deplasării primului în raport cu separarea laterală pentru un curent constant. Calculul arată măsura în care sunt vizibile imaginile obținute cu microscopul cu efect tunel. Se confirmă faptul că pentru polarizare redusă, microscopul prezintă dimensiunile mediate spațial ale orbitalilor electronici prin niveluri de energie strâns apropiate— . Un atom poate fi ionizat prin eliminarea unuia dintre electronii săi. Sarcina electrică determină curbarea traiectoriei unui atom atunci când trece printr-un câmp magnetic. Raza cu care traiectoria unui ion este transformată de către
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
al Soarelui a fost obținut în 1946. În 1962 Regatul Unit a lansat un telescop care avea o traiectorie în jurul Soarelui, ca parte a programului spațial Ariel, iar în 1966 NASA a lansat primul "Orbiting Astronomical Observatory" ("OAO") - Observator astronomic orbital. Primului Observator astronomic orbital i s-a stricat bateria după numai 3 zile, iar ca urmare misiunea spațială a trebuit terminată. A fost urmat de Observatorul astronomic orbital nr. 2, care a observat stelele și galaxiile în ultraviolet, de la lansarea
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
obținut în 1946. În 1962 Regatul Unit a lansat un telescop care avea o traiectorie în jurul Soarelui, ca parte a programului spațial Ariel, iar în 1966 NASA a lansat primul "Orbiting Astronomical Observatory" ("OAO") - Observator astronomic orbital. Primului Observator astronomic orbital i s-a stricat bateria după numai 3 zile, iar ca urmare misiunea spațială a trebuit terminată. A fost urmat de Observatorul astronomic orbital nr. 2, care a observat stelele și galaxiile în ultraviolet, de la lansarea lui din 1968 până în
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
în 1966 NASA a lansat primul "Orbiting Astronomical Observatory" ("OAO") - Observator astronomic orbital. Primului Observator astronomic orbital i s-a stricat bateria după numai 3 zile, iar ca urmare misiunea spațială a trebuit terminată. A fost urmat de Observatorul astronomic orbital nr. 2, care a observat stelele și galaxiile în ultraviolet, de la lansarea lui din 1968 până în 1972, mult peste durata de viață estimată. Misiunile Observatoarelor astronomice orbitale au demonstrat rolul important al telescoapelor spațiale în astronomie, iar în 1968 NASA
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
ca urmare misiunea spațială a trebuit terminată. A fost urmat de Observatorul astronomic orbital nr. 2, care a observat stelele și galaxiile în ultraviolet, de la lansarea lui din 1968 până în 1972, mult peste durata de viață estimată. Misiunile Observatoarelor astronomice orbitale au demonstrat rolul important al telescoapelor spațiale în astronomie, iar în 1968 NASA a planificat construirea de telescoape spațiale cu oglindă de 3 m în diametru, cunoscute temporar sub numele de "Large Orbiting Telescope" (Marele Telescop Orbital) sau "Large Space
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
Misiunile Observatoarelor astronomice orbitale au demonstrat rolul important al telescoapelor spațiale în astronomie, iar în 1968 NASA a planificat construirea de telescoape spațiale cu oglindă de 3 m în diametru, cunoscute temporar sub numele de "Large Orbiting Telescope" (Marele Telescop Orbital) sau "Large Space Telescope" ("LST") (Marele Telescop Spațial), cu o lansare programată pentru 1979. Aceste planuri au evidențiat faptul că, pentru a asigura o durată de viață cât mai îndelungată pentru un proiect atât de costisitor, lansarea telescoapelor spațiale trebuia
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
varia de la 117 până la 147 în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 1,88Å, volumul molar al actiniului chimic pur în condiții fizice normale este de 22,54 cm/mol. Învelișul electronic este format din 89 electroni care ocupă succesiv orbitalii păturilor cu începere de la pătura (stratul) K și terminând cu pătura Q. O particularitate a modului de completare a orbitalilor este aceea că se completează mai întâi subpătura interioară 5f, aceeastă cracteristică fiind proprie tuturor elementelor din seria actinidelor și
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
în condiții fizice normale este de 22,54 cm/mol. Învelișul electronic este format din 89 electroni care ocupă succesiv orbitalii păturilor cu începere de la pătura (stratul) K și terminând cu pătura Q. O particularitate a modului de completare a orbitalilor este aceea că se completează mai întâi subpătura interioară 5f, aceeastă cracteristică fiind proprie tuturor elementelor din seria actinidelor și este cauza proprietăților chimice asemănătoare pe care le au aceste elemente. Numărul maxim de electroni care se pot afla în
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
analoage actiniului. În notație spectroscopică, configurația electronică pentru starea fundamentală al atomului neutru de actiniu este prezentat mai jos, figura alăturată prezintă într-o manieră simplificată ocuparea nivelelor energetice de către cei 89 electroni legați Electronii de pe stratul Q, care completează orbitalul 7s, respectiv unicul electron din substratul d al păturii P reprezintă electronii de valență ai actiniului. Necompletarea substratului d interior al păturii P este o consecință a diferenței energetice a orbitalilor din straturile superioare în acord cu legile mecanicii cuantice
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
89 electroni legați Electronii de pe stratul Q, care completează orbitalul 7s, respectiv unicul electron din substratul d al păturii P reprezintă electronii de valență ai actiniului. Necompletarea substratului d interior al păturii P este o consecință a diferenței energetice a orbitalilor din straturile superioare în acord cu legile mecanicii cuantice. Substratul d incomplet este o caracteristică comună tuturor elementelor din seria actinidelor. Structura proprie a învelișului electronic al atomului Ac determină în mare parte proprietățile fizico-chimice ale speciei atomice. Asemănarea din
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
ca o combinație dintre o legătură a doi electroni și două legături a trei electroni. Oxigenul triplet (a nu fi confundat cu ozonul, ) este starea fundamentală a moleculei de . Configurația electronică a moleculei are doi electroni nepereche care ocupă doi orbitali moleculari degenerați. Acești orbitali sunt clasificați ca orbitali de antilegătură (micșorând ordinul de legătură de la trei la doi), astfel că legătura oxigenului diatomic este mai slabă decât legătura tripă a azotului diatomic, în care toți orbitalii de legătură moleculară sunt
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
o legătură a doi electroni și două legături a trei electroni. Oxigenul triplet (a nu fi confundat cu ozonul, ) este starea fundamentală a moleculei de . Configurația electronică a moleculei are doi electroni nepereche care ocupă doi orbitali moleculari degenerați. Acești orbitali sunt clasificați ca orbitali de antilegătură (micșorând ordinul de legătură de la trei la doi), astfel că legătura oxigenului diatomic este mai slabă decât legătura tripă a azotului diatomic, în care toți orbitalii de legătură moleculară sunt sunt complet ocupați, însă
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
electroni și două legături a trei electroni. Oxigenul triplet (a nu fi confundat cu ozonul, ) este starea fundamentală a moleculei de . Configurația electronică a moleculei are doi electroni nepereche care ocupă doi orbitali moleculari degenerați. Acești orbitali sunt clasificați ca orbitali de antilegătură (micșorând ordinul de legătură de la trei la doi), astfel că legătura oxigenului diatomic este mai slabă decât legătura tripă a azotului diatomic, în care toți orbitalii de legătură moleculară sunt sunt complet ocupați, însă unii orbitali de antilegătură
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
nepereche care ocupă doi orbitali moleculari degenerați. Acești orbitali sunt clasificați ca orbitali de antilegătură (micșorând ordinul de legătură de la trei la doi), astfel că legătura oxigenului diatomic este mai slabă decât legătura tripă a azotului diatomic, în care toți orbitalii de legătură moleculară sunt sunt complet ocupați, însă unii orbitali de antilegătură nu sunt. În forma sa normală de triplet, , moleculele sunt paramagnetice. Mai pe larg, ei formează un magnet în prezența unui câmp magnetic, din cauza momentului magnetic al spinului
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
clasificați ca orbitali de antilegătură (micșorând ordinul de legătură de la trei la doi), astfel că legătura oxigenului diatomic este mai slabă decât legătura tripă a azotului diatomic, în care toți orbitalii de legătură moleculară sunt sunt complet ocupați, însă unii orbitali de antilegătură nu sunt. În forma sa normală de triplet, , moleculele sunt paramagnetice. Mai pe larg, ei formează un magnet în prezența unui câmp magnetic, din cauza momentului magnetic al spinului electronilor nepereche din moleculă, și a interacțiunii de schimb negativ
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
fi ocupată de alt satelit. Acest lucru este diferit față de sateliții GPS unde există o repetare identică după o zi siderală. Sistemul complet urmează să cuprindă 24 de sateliți aflați la 19.100 km de Pământ, grupați în 3 planuri orbitale decalate la 120°. În orice moment vor fi minim 5 sateliți în vedere din oricare loc de pe Pământ. Perioada de revoluție a sateliților este de 11 ore și 16 minute. Sateliții sunt identificați printr-un slot number: primul plan orbital
GLONASS () [Corola-website/Science/312213_a_313542]
-
orbitale decalate la 120°. În orice moment vor fi minim 5 sateliți în vedere din oricare loc de pe Pământ. Perioada de revoluție a sateliților este de 11 ore și 16 minute. Sateliții sunt identificați printr-un slot number: primul plan orbital conține sloturile 1-8, al doilea sloturile 9-16, iar al treilea sloturile 17-24. La completare, sistemul va permite o poziționare cu eroare maximă de 4,46-7,38 metri în poziție orizontală, 15 metri în poziție verticală, iar eroarea de viteză de
GLONASS () [Corola-website/Science/312213_a_313542]