634 matches
-
Cu toate că în probleme de muzică a fost în mare măsură autodidact, este astăzi recunoscut pentru abilitatea sa subtilă de manipulare a timbrului instrumental și a celui orchestral, muzica lui având ca sursă de inspirație o vastă gamă de stiluri muzicale: jazz, muzică pop, muzică japoneză tradițională, muzică de avangardă etc. Pentru prima dată a atras atenția criticilor muzicali în 1958 cu compoziția "Recviem pentru instrumente cu coarde
Tōru Takemitsu () [Corola-website/Science/314986_a_316315]
-
câte 300 de filme pe an), Takemitsu a compus muzica pentru peste 100 de filme, printre care unele ale lui Akira Kurosawa ("Dodeskaden" și "Ran"). A câștigat premii atât în Japonia cât și în străinătate, inclusiv "Prix Italia" pentru piesa orchestrală "Tableau noir" în 1958, "Premiul Otaka" în 1976 și 1981, "Premiul criticilor de film din Los Angeles" în 1987 (pentru muzica filmului "Ran" de Akira Kurosawa) și "Premiul Grawemeyer" în 1994 pentru "Fantasma/Cantos". În Japonia a primit "Premiul Academiei
Tōru Takemitsu () [Corola-website/Science/314986_a_316315]
-
muzică. Deși compunea muzică și scria articole de critică muzicală în timpul său liber, Cui s-a dovedit a fi un compozitor prolific. Debutul său „public” ca și compozitor a avut loc în 1859 când a fost interpretat Scherzo-ul său orchestral, Op. 1, sub bagheta lui Anton Rubinstein. În 1869 a avut loc premiera primei opere a lui Cui, "William Ratcliff" (după tragedia lui Heinrich Heine), dar nu a avut succes, parțial datorită scrierilor sale dure din critica muzicală. Cu excepția uneia
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
celor cinci”, Cui nu a compus simfonii și poeme simfonice. De departe cele mai numeroase lucrări ale lui Cui sunt cântecele artistice care includ câteva duete și numeroase cântece pentru copii. Câteva dintre cântecele sale sunt disponibile și cu acompaniament orchestral, cum ar fi "Bolero" Op. 17, care a fost dedicat cântăreței Marcella Sembrich. Printre cântecele sale artistice se numără „Statuia din Țarskoie Selo” („"Царско-сельская статyя"”) și „Scrisoarea arsă," („"Сожжённое письмо"”), ambele inspirate după poemele celui mai apreciat poet al lui
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
Сожжённое письмо"”), ambele inspirate după poemele celui mai apreciat poet al lui Cui, Alexandr Pușkin. În plus, Cui a compus numeroase lucrări pentru pian și pentru ansambluri de cameră (inclusiv trei cvartete de coarde), numeroase lucrări corale și câteva lucrări orchestrale, dar cele mai importante lucrări ale sale sunt operele, 15 la număr și de proporții variate.
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
ca o colecție de trei discuri. Un disc de jazz acid numit „"Brink of Time"” a fost eliberat. Mai târziu, un alt disc al pistei de sunet a fost eliberat pentru a concide cu reîntroducerea jocului pe PlayStatione, conținând melodiile orchestrale folosite în scenele cinematice. Yasunori Mitsuda a compus și patru piese noi pentru bonusurile jocului, deși nu au fost incluse în pista de sunet a reîntroducerii. Recent, Yasunori Mitsuda a aranjat versiuni ale melodiilor din seria "Chrono" pentru concertele de
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
albume de performanță vândute pe piață. Acestea includ "Time & Space - A Tribute to Yasunori Mitsuda" și "Chrono Symphonic". Cel din urmă a fost realizat de către site-ul OverClocked ReMix, și a avut ca scop să compună o pistă de sunet orchestrală pentru filmul ipotetic "Chrono Trigger". Echipa hip hop Compromised a creat un album mash-up numit "The Chrono Trigger Mixtape, Vol. 1", produs prin mixarea cântecelor rap a cappella cu versiuni instrumentale ale melodiilor jocului "Chrono Trigger". Fanii japonezi își vând
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
muzicii sale. La Sibelius nu putem găsi niciodată sau aproape niciodată contrapunct în sensul tradițional, acela al "fugii de școală". Muzica lui Sibelius este topologică, se bazează pe variațiuni topologice ale tensiunii, pe deformări continue ale materialului și ale masei orchestrale, cu limitele la fel de extinse în lungime pe cât de extinse erau în înălțime cele ale lui Varèse . Ea întoarce spatele configurațiilor polifonice ale trecutului, în aceeași manieră în care astăzi studiul suprafețelor întoarce spatele geometriei euclidiene . Muzicianul englez Constant Lambert afirmă
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
din nefericire, este silită să-și întrerupă activitatea pentru mai mulți ani, fiind imobilizată în ghips din cauza unei boli a coloanei vertebrale. Abia în 1921 este în măsură să reapară în public ca solistă în recitaluri de pian sau concerte orchestrale, ori însoțind muzicieni prestigioși ca George Enescu, Pablo Casals, Eugène Ysaye, Dinu Lipatti. Intervine o nouă întrerupere de activitate datorită unei tumori a nervului optic, care a trebuit să fie operată. Refugiată în 1940 de teama nazismului, după numeroase peregrinări
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
american "Abraham Lincoln", vaporul lui Pinkerton. Ea este peste măsură de fericită. Cio-Cio-San și menajeră Suzuki decorează camerele cu flori și îl așteaptă pe Pinkerton. Când vine noaptea, Suzuki și copilul adorm, dar Cio-Cio-San continuă să aștepte treaza. Un interludiu orchestral marchează intrarea vaporului "Abraham Lincoln" în portul Nagasaki, la răsăritul soarelui. Suzuki se trezește și o convinge pe Cio-Cio-San că trebuie să se odihnească. Cio-Cio-San și copilul merg în altă cameră să se culce. Sosesc Pinkerton și consulul, care stau
Madama Butterfly () [Corola-website/Science/307582_a_308911]
-
"Suita orchestrală nr. 1 în Do major", Op. 9 este una dintre lucrările cele mai cunoscute ale autorului, aceasta fiind finalizată în anul 1902, urmând ca prima audiție să aibă loc în 25 februarie/8 martie a anului următor. Aceasta a fost
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
conflicts at La Scală between musical director and principal conductor Muți and general manager Carlo Fontana. Muți was named conductor of the Chicago Symphony Orchestră în 2010. During the Chicago Blackhawks' run to the 2013 Stanley Cup, Muți created an orchestral version of the Blackhawks' goal song, "Chelsea Dagger". În a YouTube video posted on the CSO's official channel, Muți led the CSO while wearing a customized #19 Blackhawks sweater—a tribute to Blackhawks captain Jonathan Toews, who wears #19
Riccardo Muti () [Corola-website/Science/329743_a_331072]
-
Doina Gorjului” din Târgu Jiu, ansamblu în care își găsește și acum, împlinirea profesională ca interpretă de muzică populară. În 2007 a realizat primul album muzical, “Floare pe munte crescui“, cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Marcel Parnica. În 2008 a făcut imprimări radio, albumul “Floare pe munte crescui“ cu acompaniamentul orchestrei Radiodifuziunii Române și aranjamentul orchestral al dirijorului Adrian Grigoraș. La începutul anului 2009 realizează albumul " Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
primul album muzical, “Floare pe munte crescui“, cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Marcel Parnica. În 2008 a făcut imprimări radio, albumul “Floare pe munte crescui“ cu acompaniamentul orchestrei Radiodifuziunii Române și aranjamentul orchestral al dirijorului Adrian Grigoraș. La începutul anului 2009 realizează albumul " Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Aurel Blondea, iar în anul 2012 , editează albumul “ De la Gorj la Mehedinți
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
imprimări radio, albumul “Floare pe munte crescui“ cu acompaniamentul orchestrei Radiodifuziunii Române și aranjamentul orchestral al dirijorului Adrian Grigoraș. La începutul anului 2009 realizează albumul " Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Aurel Blondea, iar în anul 2012 , editează albumul “ De la Gorj la Mehedinți “, cu acompaniamentul orchestrei “ Lăutarii” din Chișinău , dirijor Nicolae Botgros, aranjamentul orchestral al dirijorului Nicu Crețu și al lui Daniel Pârvu. În anul 2008 încearcă o nouă
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Aurel Blondea, iar în anul 2012 , editează albumul “ De la Gorj la Mehedinți “, cu acompaniamentul orchestrei “ Lăutarii” din Chișinău , dirijor Nicolae Botgros, aranjamentul orchestral al dirijorului Nicu Crețu și al lui Daniel Pârvu. În anul 2008 încearcă o nouă abordare a calităților vocale și participă la Festivalul de romanțe “ Crizantema de aur ” - Târgoviște, unde obține unul dintre cele patru mari premii oferite de organizatori
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
evenimente din întreaga lume, inclusiv în Sydney, la Jubileul de Diamant al Reginei Elisabeta a II-a, și la BBC Park din Londra. Minogue a lansat, de asemenea, un album-compilație, The Abbey Road Sessions, în octombrie 2012, Albumul conține versiunile orchestrale a 15 hit-uri din decursul celor 25 de ani de muzică și un single nou, „Flower”, scris de ea în perioada de după operația de cancer mamar. Acesta a fost înregistrat la Abbey Road Studios din Londra, unde a fost
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
Mad Max Beyond Thunderdome" (1985). Actualmente retras oficial, Jarre a compus ultima să coloana sonoră în 2001, pentru filmul despre Holocaust, "Uprising". Din 2001 are o stea pe Walk of Fame din Hollywood. Jarre a compus în mare parte muzică orchestrala, dar a început să adauge și sintetizatioare în anii 1980. Coloanele sonore electronice ale lui Jarre din anii '80 includ "Fatal Attraction", "The Year of Living Dangerously" și "No Way Ouț". Câteva din coloanele sale sonore din acea perioadă includ
Maurice Jarre () [Corola-website/Science/312068_a_313397]
-
una de nopți”). În 1975, formația de rock progresiv Renaissance a lansat albumul "Scheherazade and Other Stories" (engl. „Șeherezada și alte povestiri”). A doua parte a acestui album este reprezentată de piesa „Song of Scheherazade” (engl. „Cântecul Șeherezadei”), o compoziție orchestrală rock. În 1999, grupul power metal Kamelot a inclus în albumul "The Fourth Legacy" cântecul intitulat „Nights of Arabia”. În 2003, grupul de nordic experimental indie pop When (Pedersen) a lansat albumul "Pearl Harvest", în care sunt citate versuri din
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
Miruna”, „Făt-Frumos”, „Bade Ioane”, „Adio, deci, pe curând” etc.), și o piesă nouă, „Dramă de cartier”. Aceasta este inedită prin faptul că aduce o colaborare cu un cântăreț de hip-hop, Barac. Piesele mai vechi incluse pe "Opere & operete" sunt rearanjate orchestral și aduse, ca sound, la standardele anului 2005. În data de 2 martie 2009, cotidianul "Jurnalul Național" lansează un supliment însoțit de un CD cu 21 de piese, dedicat lui Mircea Vintilă, în cadrul seriei „Ediție de colecție - Mișcarea de rezistență
Mircea Vintilă () [Corola-website/Science/303878_a_305207]
-
morții, element care a însoțit și creația lui Mihai Eminescu ("Mai am un singur dor"). Versiunea literară în limba bretonă (considerată și cea originală) utilizează rime împerecheate în patru versuri a câte 12 silabe fiecare. Cântecul breton aduce în expunerea orchestrală elemente din aria Sfinxului ("Oedipe"), dar asemenea unui ecou. Episodul 2, care încă păstrează un discurs liniștit, este urmat de cel de-al treilea episod, în care furtuna este elementul principal. Aceste trei episoade alcătuiesc o singură secțiune mare. Se
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
Ele sunt notate distinct, astfel: (în jos) și (în sus). Instrumentele din familia viorii cunosc o multitudine de tehnici care implică notații corespunzătoare, însă prezentarea acestora depășește orizontul acestui articol. În acest sens, vezi execuția la vioară. Într-un concert orchestral, momentul în care dirijorul este aplaudat de către spectatori, instrumentiștii aplaudă și ei, mai puțin partidele de coarde cu arcuș. În schimb, aceștia vor lovi în mod repetat pupitrele pentru partituri cu arcușele. Precum s-a mai spus, arcușul este folosit
Arcuș () [Corola-website/Science/313462_a_314791]
-
(din = deschidere) se numește o piesă orchestrală care precedă o lucrare muzicală de mari proporții, destinată să introducă spectatorul în atmosfera operei ce urmează, sau care constituie o lucrare independentă. Este concepută ca introducere la o operă, la unoratoriu, la o suită instrumentală etc. sau ca o
Uvertură () [Corola-website/Science/321087_a_322416]
-
concepută ca introducere la o operă, la unoratoriu, la o suită instrumentală etc. sau ca o lucrare independentă, dintr-o singură parte, având la bază un program. Uneori poate fi alcătuită și din trei părți. Uvertura a apărut ca piesă orchestrală ce se cânta înaintea unei reprezentații de teatru muzical. Pentru a “deschide” drama, trebuia sugerată o ambianță propice ascultării atente a partiturii. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea materialul muzical este aproape independent de acela dezvoltat în
Uvertură () [Corola-website/Science/321087_a_322416]
-
chiar mai mult decât artele frumoase. Deja cunoscută încă din zilele lui Mozart și ale lui Beethoven drept „capitala muzicii”, Viena a ocupat, ca mai înainte, o poziție preponderentă și influentă atât în domeniul muzicii culte (în special în muzica orchestrală, prin compozitori ca Anton Bruckner, Gustav Mahler și Richard Strauss), cât și în muzica ușoară (valsul vienez al dinastiei Strauss, opereta vieneză a lui Johann Strauss (fiul) și a lui Franz Lehár). În ultimii ani ai Monarhiei austro-ungare, Arnold Schönberg
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]