260 matches
-
comunismului, de asaltul devastator îndreptat împotriva acestui bastion suspect ideologic al centrismului și prudenței. Viziunea junimistă, așa cum este articulată esențial de Maiorescu și de Carp, participă la un moment conser vator occidental, propunând domesticirea progresului prin rațiune și reconcilierea între organicitate și ino vație. Gradualismul nu e o strategie de apărare a unei clase, nu e un reflex de egoism partizan, ci descrie o con duită care vede în evoluție alternativa la modernizarea fracturată și epidermică. În ceea ce au mai profund
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
a unei anumite curricule"15. Păstrând teoria lui Mircea Martin, conform căreia canonul literar, estetic, are o componentă metaliterară, critică, Luigi Bambulea asociază, cu oarecare rezerve totuși, ideea de canon literar, aceleia de canon al istoriei literaturii 16, vorbind despre organicitatea literaturii române și despre posibilitatea ca o istorie literară să instituie canonul. El punctează, astfel, că "dacă prin istoria literaturii suntem mult mai aproape de canon, decât prin receptare, marketing sau advertising, totuși, istoria literaturii reprezintă biografia unei tradiții literare; canonul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
între experiență (tradiție) și experiment (noutate), desigur, în consonanță cu spiritul veacului. Canonul modernist s-ar caracteriza, așadar, prin spirit de noutate, voința de sincronizare cu sensibilitatea și literatura occidentală, cu spiritul timpului, asumarea sintezei ca argument al coerenței și organicității estetice. Canonul postmodernist, în schimb, are un caracter oarecum contradictoriu. Pe de o parte, postmodernismul e cu totul refractar oricărui canon, oricărei intenții de canonizare, de uniformizare a literarului, preferând aderența la o perspectivă relativistă, multiculturalistă și centrifugă"15. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
totuși, în primul rând, un exponent al tradiției. Puritatea severă, sentimentul tainei, gravitatea raportului dintre individ și colectivitate, dintre prezent și trecut, și nu, în ultimul rând, icoanele naturii patriei, alcătuiesc o corolă revelatoare asupra unui specific și al unei organicități"8. Ceea ce trebuie reținut și luat în considerare este, însă, faptul că titlul de exponentă a tradiției, pe care majoritatea criticilor i-l conferă Anei Blandiana, nu subminează și nici nu anulează ideea de Ana Blandiana cea neomodernistă, poeta care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
urmare a provocării adresată acestuia, în cadrul interviului acordat, de a vorbi despre posibilitatea ca o istorie literară să instituie canonul: "[M. A. D.]: Asociați canonul istoriei literaturii acelei structuri de adâncime care se fundamentează pe tensiuni, deveniri, metabolisme, influențe? Credeți în organicitatea literaturii române? Prin urmare, credeți că o istorie literară instituie canonul?" (Ibidem, p. 7). 17 Luigi Bambulea, art. cit., p. 7: "Din acest punct de vedere, Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu și Nichita Stănescu sunt canonici; nu, însă, și Macedonski
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sunt senine și somptuoase "ca decadența unui imperiu". Face portretul lui Bach, dar și al minerului, al unei prietene, creează profiluri spirituale cu linii precise ca ale lui Dűrrer, dar și cu misterul penumbrei lui Rembrandt. De fapt, ceea ce dă organicitate poeziei este lunga monografie a dragostei, în care: "Spectacolul în aer liber caută cuvintele care să vină să povestească: "cum a fost" și "cum sunt": "Frumoasă ești, iubita mea./ Mâinile tale peste omături se văd trecând/ Lăsând pe zăpadă două
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de la unii la alții perpetuu: "El se hrănește ca să fie hrană la rându-i/ ca să fie hrană altui destin/ cu mult mai mare.". Cu expunerea "A V-a" și "A VII-a", zbaterea și zvârcolirea se leagă de ceea ce dă organicitate volumului: găsirea cuvintelor. Deși s-a deplasat spre linie spectrală, spre linia roșie, neputința cunoașterii totale generează tonul elegiac: "și daca,/ nu ar fi avut trup, ar fi avut silabe/ Ah, dacă ar fi avut numai silabe..." ("Axios, Axios!"). O
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este "primatul operației cu tot ceea ce comportă în epistemologia matematicii sau fizicii, în psihologia inteligenței și în relațiile sociale" (J. Piaget, 1970:124). Pornind chiar de la etimologia cuvîntului (struere = a construi), structura ne trimite la ideea de edificiu bazat pe organicitatea părților. Conceptul de sistem al limbii cu toate implicațiile sale:separarea sistemului (sincroniei) de seria modificărilor (diacronie), impunerea formei și nu a substanței, caracterul imanent al analizei stau la baza structuralismului lingvistic și semioticii. Deci structuralismul reprezintă privilegierea relaționismului (față de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
opoziția facilă dintre artificial și natural sau biologic, noii „monștri” digitali, existențiali sau fictivi, de la cyborgi la viruși electronici și la entități ale vieții și ale inteligenței artificiale, ființe pe jumătate vii, pe jumătate sintetice, marchează hibridizarea dintre artificiu și organicitate. Adesea, logica mașinilor și a numerelor, a calcului și a simbolului informatic este privită adesea ca un fenomen de impunere a „naturalului” în contextul dispariției „adevăratului” natural, automatul și automatizarea fiind devaluate. În viziunea acestui capitol însă, artificialul de tip
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nu este doar atașată trupului, ci este implantată în interiorul acestuia, ca o componentă firească internă a cybersistemului, desființând barierele pielii, distincția dintre interior și exterior și închiderea identitară (Stelarc, 1999Ă. Invadarea tehnologiei înăuntrul trupului uman îl golește pe acesta de organicitatea socotită oricum inutilă, astfel încât corpul devine „gazda” componentelor tehnologice 13. Punctul vulnerabil al acestui discurs este că, deși se dorește ștergerea dihotomiilor dintre subiect și obiect sau dintre interioritate și exterioritate, binarismele sunt perpetuate și, mai mult, se produce favorizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ontologică și epistemologică între mecanicism și vitalism, ci dimpotrivă, amestecă perspectivele medicale asupra genelor umane cu interesele controlului asupra societății și pieței, problemele etice cu criteriile estetice. Astfel, declinul conceptelor de mecanism, determinism și reductivism coincide cu revirimentul noțiunilor de organicitate artificială, societate în rețea, democrație digitală etc. Viziunea cibernetică nu se infiltrează doar în structurarea ADN-ului uman sau în patternurile autoorganizaționale ale vieții și inteligenței artificiale (ca demonstrare a coincidenței dintre organic și inorganic - vezi Lauretis, 2003Ă, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
gradual. Toate dimensiunile constitutive ale unității sunt prezente pregnant în prima generație de manuale de istorie din țările române, mai puțin ideea unității politice - cea mai potentă și consecințională dintre ele. Fără excepție, este lăudată armonia "naturală", granițele "firești" și organicitatea spațiului românesc. De asemenea, unitatea primordială primește un accent puternic. Aaron, descriind regatul dacic, punctează că "Moldova, Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul și partea Ungariei despre răsărit până în Tisa [...] formau, în vremile vechi, numai o singură țară, ce se numea Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
urmașilor noștri" (p. 15). Probabil tot acesta este și motivul pentru care Delavrancea recurge la una dintre cele mai limpezi analogii organiciste, atunci când le transmite copiilor ideea Patriei ca ființă etnică ce dispune de un corp social. Metafora biologică a organicității Patriei românești este pusă în slujba pledoariei pentru încorporarea Transilvaniei în trupul reprezentat de regatul României: Țările noastre au fost mărginite, dar totdeauna Patria ne-a fost mai mare ca Muntenia, Moldova și Ardealul. Patria noastră a fost, este și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de culturile occidentale. Dezagregând analitic constelația de motive mitice configurată în paradigma protocronismului românesc, A. Tomiță (2007) degajă zece "mitologeme" fundamentale ale discursului autohtonist: a) geniul național; b) specificitatea și originalitatea; c) maturitatea culturală; d) continuitatea; e) trecutul glorios; f) organicitatea culturii; g) aspirația și dreptul la universalitate; h) complexe de inferioritate nejustificate; i) noua conștiință de sine a culturii române; și j) autonomia culturală (p. 22). Teme centrale ale retoricii protocroniste, cum ar fi cea a continuității, a exaltării trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a operei. Ideea este perceptibilă încă din Progresii, ce are drept motto un citat din G. Călinescu: „Punctul de plecare al criticului și al istoricului literar este opera ca realitate artistică”. Chiar și titlul pare călinescian, amintind de conceptul de organicitate a literaturii române, pe care marele critic îl teoretiza. S. notează mai ambiguu: o „mișcare în direcția sintezei”. Ar fi o justificare a unirii într-un sumar miscelaneu a unor articole oarecum diferite și îndepărtate în timp, ilustrând „un orizont
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
dureri lombare, semne de afectare a arcului aortic cu anizosfigmie brahiobrahială, semne de compresie mediastinală cu disfagie, paralizie recurentială stângă cu disfonie, tracțiune pulsatilă pe „mărul lui Adam” (semnul Cardarelli), dispnee, hemoptizii. Se pot ausculta sufluri sistolice cu caracter de organicitate la baza cordului, de asemeni suflu diastolic de insuficiență aortică prin dilatația rădăcinii aortice. Pot apare semne de ischemie miocardică sau chiar infarct miocardic prin compresia coronarelor de un anevrism de sinus Valsalva. Ruptura unui anevrism de sinus Valsalva într-
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
a membrelor, controlul vitezei mișcărilor, orientarea răspunsului, integrarea răspunsului. 3.2.1.3. Evaluarea percepției Acest factor are o importanță mare în clinică deoarece tulburările la nivelul de percepere și reproducere corectă a unor forme reprezintă indicii prețioase în diagnosticul organicității unor tulburări psihice. Testul Bender Proba Bender este folosită în principal pentru a detecta prezența leziunilor cerebrale. Pe lângă această funcție primară, testul Bender este utilizat de către specialiști și pentru evaluarea nivelului de pregătire pentru școală al copiilor, predicția reușitei școlare
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
celei publicistice relevă o serie de mijloace comune și înclinația spre retorism, specifică întregului limbaj eminescian. Exegeza eminesciană consacră pagini numeroase recurenței unor teme, imagini, motive, expresii în poezia și publicistica eminesciană, apropierile dintre cele două domenii relevând încă o dată organicitatea scrisului eminescian. În fond, și creația literară și publicistica sunt moduri de manifestare a personalității creatoare a autorului, exprimând atitudini fundamentale față de lume și semeni. "Discursul critic din publicistică și din poezii reflectă aceeași atitudine fundamentală față de societate și diferă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
amestecăm în certurile celor mari și să mărturisim, mai ales, anemia noastră"298. Prezentarea vieții politice din Anglia, Franța, Germania are scopul de a evidenția, prin contrast, avantajele și dezavantajele fiecărui sistem de guvernare în parte. Vorbind despre unitatea și organicitatea publicisticii eminesciene, D. Vatamaniuc susține că: "Eminescu intră în activitatea publicistică în 1870, în epoca studiilor universitare, cu o concepție social-politică definitiv conturată și nu vom constata abateri de la ea pe întreg parcursul gazetăriei sale"299. Așa se explică constantele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminesciene și zonele de convergență pe care le înregistrează aceasta cu opera poetică. În acest sens, investigarea fenomenului circulației unor teme, imagini, expresii, motive, din spațiul creației literare în domeniul scrisului jurnalistic, se dovedește extrem de utilă și demonstrează încă o dată organicitatea scrisului eminescian. Contaminările indică faptul că "stăm, de fapt, în fața unor atitudini fundamentale de care luăm cunoștință deopotrivă din creația literară și publicistică. Atitudinile fundamentale ni se relevă adesea până și în sintagme identice"451. Stabilind conexiuni explicite și implicite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
resemnificarea întregii creații eminesciene, prin prisma atitudinilor și opiniilor exprimate de jurnalist în paginile de ziar507. Între cele două domenii de creație, artistică și publicistică, există numeroase contaminări, atât la nivel tematic, cât și la nivelul expresiei, fapt ce demonstrează organicitatea scrisului eminescian și impune interpretarea lor în relație de complementaritate. Precursor al publicisticii politice în spațiul românesc, Eminescu desfășoară, vreme de peste șapte ani, o intensă activitate gazetărească, semnând în publicații precum Familia, Federațiunea, Curierul de Iași, Timpul, România liberă și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu, în măsura în care impune redimensionarea ansamblului operei eminesciene, prin dialogul deschis la nivelul problematicii și al mijloacelor de expresie specifice creației artistice și celei jurnalistice. Dincolo de finalitățile și specificul domeniului de cunoaștere și comunicare pe care îl slujește, limbajul politic relevă organicitatea scrisului eminescian prin dezbaterea unor probleme definitorii pentru gândirea și simțirea creatorului. Eludarea acestei dimensiuni a operei eminesciene nu poate decât să afecteze imaginea creatorului, pentru că, dincolo de potențialul semnificativ și specificul părților, miracolul este al întregului... Anexe Anexa 1. Adnotări
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Regizorul simte enorm și vede monstruos în acest spectacol tensionat până la paroxism, un spectacol sever și dur, incitant până la a putea fi contestat (nu e cazul opiniei mele), de o mare bogăție a mijloacelor de expresie, dar, îndeosebi, de excepțională organicitate. Parcă niciodată ca până acum regizorul nu a reușit o montare atât de puternică și de limpede în același timp. Lumea ca arenă de circ, tristă (paradoxal!) și groteascăiată sugestiile propuse, inspirat, de ambianța scenică semnată de Octavian Dibrov (decoruri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care actorilor li se cere un continuu efort de concentrare nervoasă, depășind ca sarcină artistică parametrii interpretării tradiționale a "rolului". Meritul spectacolului este acela că nu ilustrează pur și simplu acest concept teatral, ci ne convinge permanent de viabilitatea și organicitatea lui scenică. Iar "starea" ca atare va fi resimțită în bună măsură și de public, pauza dintre cele două părți ale reprezentației părându-i-se astfel doar una din respirație, chiar dacă obligatorie. Într-un astfel de spectacol e greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe toți ceilalți, căci succesul reprezentației se bizuie pe efortul tuturor... Totuși, piesa se cheamă Woyzeck și spectacolul avea nevoie de un interpret de excepție. Regizorul a avut intuiția de a-l vedea în Florin Zamfirescu, încă o dată surprinzător prin organicitatea trăirilor sale diametral opuse, extraordinar prin puterea de plasticizare a imaginilor pe care le are și le comunică Woyzeck. (Victor Parhon) ...Spectacolul regizat de Alexa Visarion e impresionant. El plasează dilema lui Woyzeck în "restul lumii", el face un spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]