865 matches
-
este menționat Efessul, așa că trebuie să fi fost redactate în prima parte a anului 431. în fiecare din ele, Chiril procedează sistematic: reproduce de fiecare dată un anatematism, urmat de obiecțiile adversarilor și apoi de propriul răspuns. în scrierea contra orientalilor, apărarea se sprijină în mai multe cazuri pe citate extrase din „sfinții părinți”, Chiril vrînd să demonstreze că respectă tradiția ortodoxiei catolice. De altfel, în scrierea lui Andrei erau vizate nu atît greșelile lui Chiril, cît, mai degrabă, contradicțiile dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
XII (TU 115), Akademie Verlag, Berlin, 1975, pp. 155-159. 6. Eutherius de Tyana Episcop de Tyana, în Capadocia, a fost unul din cei mai înfocați partizani ai lui Nestorie; apare la Efes ca semnatar al mai multor documente ale partidei orientalilor. De fapt, faptele sale ne sînt cunoscute mai ales din documentația referitoare la acest conciliu. Ulterior, cînd Ioan de Antiohia, liderul orientalilor, a început tratativele de împăcare cu Chiril, Eutherius s-a opus cu hotărîre, susținînd că Chiril ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cei mai înfocați partizani ai lui Nestorie; apare la Efes ca semnatar al mai multor documente ale partidei orientalilor. De fapt, faptele sale ne sînt cunoscute mai ales din documentația referitoare la acest conciliu. Ulterior, cînd Ioan de Antiohia, liderul orientalilor, a început tratativele de împăcare cu Chiril, Eutherius s-a opus cu hotărîre, susținînd că Chiril ar fi trebuit mai întîi să renunțe la anatematisme și la condamnarea lui Nestorie. La o dată necunoscută, a fost declarat demis din funcția de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Chiril (editată în ACO I, 1, 7, pp. 33-65) sînt enumerate de E. Schwartz în ACO IV, 3, 1, pp. 111-113. Epistola către Rabbula: F. Pericoli Ridolfini, „Lettera di Andrea di Samosata a Rabbula di Edesa”, în Rivista degli studi orientali 28 (1953), pp. 153-169. Studii: P. Évieux, „André de Samosate. Un adversaire de Cyrille d’Alexandrie durant la crise nestorienne”, în REByz 32 (1974), pp. 253-300. 11. Ghenadie de Constantinopol Preot al Bisericii din Constantinopol, a fost ales patriarh al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
persecuția Sfîntului Nestorie, opera este menționată în Synodicon (cf. infra) ca Tragedia, așadar cu același titlu ca și autoapologia scrisă de Nestorie (cf. p. 000) și folosită de Irineu. Era compusă din trei părți, ultima consacrată tratativelor de pace dintre orientali și Chiril. Irineu îl ataca mai ales pe Chiril și deplîngea faptul că acesta se adresase papei Celestin, pe care îl considera incapabil să înțeleagă subtilitățile dogmatice aflate în discuție. Opera s-a pierdut, însă din ea a furat multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
permit să ne facem o idee despre conținutul operei, organizată în patru părți. în prima era expusă doctrina celor două naturi și erau respinse criticile monofiziților la adresa calcedonienilor; în a doua parte erau trecute în revistă relațiile lui Chiril cu orientalii, pentru a demonstra concordanța dintre doctrina acestuia și cea calcedoniană. în partea a treia se critica un tratat precedent al lui Sever, Discursuri către Nefalie; urma, în fine, un florilegiu de texte patristice. Unele fragmente din această operă, în greacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aduersus haereses - tratat adresat unui confrate din Asia Mică - sub domnia lui Commodus (180‑192) și sub pontificatul lui Eleuterius (175‑189), într‑o perioadă cuprinsă între anii 180 și 189. Antonio Orbe propune, cu aproximație, anul 185. Autorul, un oriental educat probabil în Smirna, emigrează, destul de tânăr fiind, în Occident unde este numit episcop de Lyon, succesor al lui Potinus, martirizat în 177 (Eusebiu, HE, V, 1, 29‑31; 5, 8). Tratatul este redactat pe etape, fiind destinat unor clerici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pp. 235-250. Flusser, D., „The Apocryphal Book of Ascensio Isaiae and the Dead Sea Sect”, în Israel Exploration Journal, 3, 1953, pp. 30-47. Flusser, D., „The four empires in the Fourth Sibyl and in the Book of Daniel”, în Israel Oriental Studies, 1972, t. II, pp. 148-176. Ford, D., The Abomination of the Desolation in Biblical Eschatology, Washington, 1979. Ford, J., „The Physical Features of the Antichrist”, în Journal for the Studies of the Pseudepigrapha, 14, 1996, pp. 23-41. Forget, J.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
328 etc. Oracles sibyllins, în Écrits intertestamentaires, pp. 1037‑1143. . „ΟΔΖΦγ4Η αΦϑςΦΒ≅Λ era o lucrare redactată fie în versuri, ca și Oracolele sibiline, de al căror conținut este apropiată, fie, mult mai probabil, în proză. Autorul era fie un oriental elenizat, care ar fi fost în cazul acesta el însuși un mazdeean sau un grec din Orient, extrem de bine informat asupra doctrinelor magice. Data acestei cărți profetice trebuie să fie secolul I, înainte sau după era noastră.” (F. Cumont, „La
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
După ce în 1897, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, publicase o schiță, Domnișoara M. *** Fălticeni, dar și versuri sau niște istorii hazlii într-o foaie obscură, „Dracu”, debutează efectiv în 1898, la „Vieața nouă”, unde îi apar schițele Dușman, Binecrescută, poeziile Oriental, Cântăreții, Amurg, semnate cu numele real. Nu îi place însă linia macedonskiană a revistei și își îndreaptă producțiile către alta mai cuminte, „Pagini literare”, scoasă de Artur Stavri și Ion Gorun, unde i se tipăresc o suită de schițe, versuri
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
care marca „ieșirile” domnești, afișând, în plus, semnele durerii (plângeau chiar și caii, „căci știau să le stoarcă lacrimi din ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
médecin et voyageur en Inde”, Janus. Archives internationales pour l’histoire de la médecine et pour la géographie médicale, Leiden, 50, 1962, pp. 198-225 (cu 4 planșe) G.J. Meulenbeld, HIML 1999-2002 - G. Jan Meulenbeld, A History of Indian Medical Literature, Groningen Oriental Series XV, Egbert Forsten, Groningen, vol. IA-B (Text), IIA-B (Annotations), III (Indexes), 1999-2002 A. Roșu, Histoire de la médecine indienne - Un demi-siècle de recherches ³yurvédiques. Gustave Liétard et Palmyr Cordier, Travaux sur l’histoire de la médecine indienne, documents réunis et présentés
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Khan Singh. Însă vicleana doamnă știa cum să-și asigure mijloacele și metodele necesare pentru a scăpa de temniță. Spre satisfacția englezilor, se spune că acum locuiește În Kathmandu, capitala Nepalului. Sir H. Lawrence, care cunoștea foarte bine toate șiretlicurile orientalilor și știa cum să trateze cu acești oameni, a reușit să le câștige stima și consimțământul. Cu toate acestea, la scurt timp după ce englezii au cucerit țara, În bazarul din Lahore a izbucnit o revoltă de o asemenea amploare, Încât
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
creșterea părului, Înnegrește firele cărunte și previne despicarea lor. A doua rețetă e una pe care am folosit-o eu Însumi - În primii ani petrecuți În India și În Persia - pentru a-mi vopsi barba; În general, e recunoscută de către orientali (cărora le place foarte mult să aibă un păr negru, lung și frumos) ca fiind cel mai bun leac pentru acest scop301. Pudra de Lawsonia inermis e transformată prin adaos de apă Într-un terci moale, care se aplică pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de necurate poluții. XIX Nu neglija băitul, cum prea mulți o fac, Căci astfel de multe boli te poți păzi; Uneori, o baie caldă puterea ți-o poate Înnoi; Dar de cea rece ai grijă să te asiguri din plin. Orientalii, bătrâni și tineri, urmează această conduită, Nici nu evită apa, chiar de-ar fi rece; Totuși, boli ca ticăloasa gută și piatra, La indieni și perși arar se știu. XX Pânzeturi curate ca pe-un confort le ținem, Și schimburile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
or, some account of those articles which are employed by the Hindoos, and other Eastern nations, in their medicine, arts, and agriculture; comprising also formulae, with practical observations, names of diseases in various Eastern languages, and a copious list of Oriental books immediately connected with general science,etc., 2 vol., Longman, Rees, Orme, Brown and Green, London, 1826. Lui Whilelaw Ainslie, menționat deseori de Honigberger, Îi mai aparțin „Observations respecting the small-pox and inoculation in Eastern countries, with some account of
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
p. 241). Descrierea comensualității nu lipsește probabil din nici o relatare europeană de călătorie cu o anumită consistență, În secolul al XVII-lea ori În cel al lui Honigberger și chiar mai târziu. Jacquemont observa, În 1830, fiind În Kashmir, că „orientalii nu cunosc plăcerea de a mânca; nu știu să o prelungească asociind-o altora”, dintre care aviditatea lui romantică se Îndrepta spre convivialitate. Analizând procedurile relatate de călători Împreună cu cele contemporane, În special jaina, Marie-Claude Mahias e Îndreptățită să noteze
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
323. Evident, diferite dificultăți ale literaturii botanice indiene subzistă până azi, Jürgen Hanneder argumentând Într-un sens care a devenit clasic și oarecum Împotriva spiritului practic al lui Honigberger: ralierea la literatura tehnică anterioară a zonei, cf. „The Blue Lotus. Oriental Research between Philology, Botany and Poetics?”, ZDMG 152, 2002, Heft 2, pp. 295-308. 324. Vezi, În ediția germană, Medizinischer Theil. Die verschiedenen Krankheitsformen (pp. 205-387) și Materia Medica (pp. 389-590). Întreaga observație a lui Honigberger are un caracter cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Asia și efectul lor de durată pentru replierea europeană, sub forma unui dialog transcontinental care de atunci nu face decât să se amplifice. De altfel W.G. Leitner, un compatriot care studiază la King’s College - unde va fonda „The Oriental School” -, va fi angajat de englezi la Lahore În 1865, când avea numai 25 de ani, reședință unde va fonda și prezida Punjab University College 4. În septembrie 1996, mormântul familiei Honigberger din Cimitirul Evanghelic din Brașov era greu identificabil
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
preeminescieni, Z. își cizelează stihurile mai totdeauna impecabil. Dar cele lirice vădesc tocmai lipsa lirismului, mult mai bogate resurse poetice alimentând compunerile cu caracter narativ-descriptiv. Acestea introduc, cu incontestabile efecte literare, exoticul, un exotic atenuat (grecesc în Levante și Calavryta, oriental în Câinele nizamului, boreal în Alina-Linda), bizarul și fabulosul (Bjali, Nebuna din Herăști), macabrul (La bal mascat). În Harpista romantismul mizerabilist îl anunță pe cel din simbolismul decadent și din literatura impulsionată de școala de la „Contemporanul”. Versurile rezistă la lectură
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
îmbrăcate: tot corpul, chiar și capul, sunt acoperite cu un decor format din mici cupule, în formă de semilună. Șapte din optsprezece statuete umane - câte a livrat Malta - prezintă o perforație pentru suspendare, ori nici o altă statuetă antropomorfă din Gravetianul oriental nu are această particularitate, de a fi purtată ca pandantiv, cu excepția a trei Venusuri de la Avdeevo și a uneia de la Kostenki I (D. Vialou, 1991). Epigravettianul Pentru această perioadă, asistăm la un proces de regionalizare, ce se reflectă și în
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
literatura ca pe un câmp de relații este evidentă în cartea următoare, Vocația sintezei (1985), cuprinzând „eseuri asupra spiritualității românești”, în care sunt discutate, fără idei preconcepute, relațiile dintre literatură și cultură (apoi dintre aceasta și istorie), dintre occidental și oriental, dintre protocronism și sincronism. În prima parte este evidențiat rolul de normă îndeplinit de tradiție, iar în partea a doua sunt prezentate câteva „serii” de scriitori, grupați nu atât pe principiul afinității literare, cât pe acela al atitudinii lor culturale
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
de „vieți romanțate”, Ion Al. Brătescu-Voinești nuvelist, Al. Macedonski - omul, Ion Pillat, Eminescu romanțat, V. Eftimiu dramaturg, G. Topîrceanu poet, N. Filimon romancier, Aron Cotruș, Tudor Arghezi poet, D. Anghel ș.a. Tot G. Călinescu, la „Cronică mizantropului”, scrie despre Occidental, Oriental, Sentimentul cetății, Frigmania și Bovenia, Definiția scriitorului, Întunecatul Ev Mediu, Examenul, Furnicile, Propagandă, Gloria, Războiul și literatura etc. La rubrică „Ocultism”, sub semnătură Nostradamus, el vorbește despre grafologie, chiromanție, superstiții ș.a. în articole precum Originea viselor, Zodia Cancerului, Despre farmece
JURNALUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287694_a_289023]
-
a terenului, măcar aparența, dacă nu și capacitatea reală de a se apăra împotriva lăcomiei acaparatoare a lumii occidentale. Țărmurile strîmtorii Sund sînt lipsite de cetățuile impunătoare care apără intrările în Mediterana, în Marea Baltică și în Hellespont. Spre deosebire de danezi, acești orientali nu cer niciodată omagiul slugarnic al coborîrii velei gabier, din partea nesfîrșitului alai de corăbii care, de cîteva secole încoace, trec zi și noapte printre insulele Sumatra și Iava, purtînd în cală încărcături grele și scumpe, aduse din Orient. Dar, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
colaborare cu A. Roșu); The Semiosis of Zero According to Panini, L’Inde antique et les origines du structuralisme, în Xth International Congress of Linguists; The Extralinguistic Origin of Panini’s Syntactic Categories and Their Linguistic Accuracy, în „Journal of Oriental Institute”; Are Panini’s Sutras Descriptive or Perceptive Sentences?, în „Annals of the Bhandarkar Oriental Research Institute”, 1977-1978; La résonnance de la pensée indienne dans la culture roumaine, în Fourth World Sanskrit Conference of IASS. A participat la colocvii și congrese
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]