845 matches
-
și În care Înotau blânzii delfini și cumplitul Leviatan. Peste această barieră, brațul femeii atingea ușor mâna bărbatului, Întinsă ca să Îl apuce, iar Împreună alcătuiau un semicerc. Existau și niște semne gradate și niște cifre arabe, care aminteau de un orologiu solar. În partea de jos, Într-un cartuș, era scris: DECLINATIONIS MAGNETICAE GRADUUS. Apăruse pe neașteptate, ieșind din tenebre. Trebuie că urcase din puț, prin galeria subterană. Privirea sa nu avea nimic prietenesc, iar ochii albaștri Îi străluceau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asigură doar transportul feroviar al țării unde ministrul de resort și-a dat demisia pentru că, timp de un an, trenurile de pe toate rutele cumulaseră o Întârziere de vreo două minute și jumătate. Era exact ora 18.48, o mărturisea vechiul orologiu care domina peronul gării copilăriei. Când a dat cu ochii de cadranul alb și rotund, Toshiro Fujimori și-a privit, din instinct, rablamentul expirat de la mână. La urma urmei, era un rău și un ingrat: de pe la 15 ani, de când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tremurat o clipă indecis și apoi a Început să se deplaseze În cadența impecabilă de totdeauna. Înviase. Dar adevăratul șoc a venit abia după aceasta. Toshiro Fujimori și-a așezat geamantanul pe peron și s-a mai uitat o dată la orologiul gării, ca să poată potrivi orarul și minutarul ceasului său, amândouă oprite aleatoriu În timpul ultimului exercițiu de resuscitare dinaintea plecării din Osaka. Nu era nevoie: obiectul care dăduse În primire În urmă cu două luni și care Îl făcuse de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
treacă-meargă, se poate accepta și cvasiimposibilul; a doua oară, coincidența magică era absolut exclusă, inclusiv În teorie. „Încearcă să-ți imaginezi starea mea În clipa când am luat În mână Citizenul și am constatat că pornise și că arăta, asemenea orologiului meu estudiantin de odinioară, ora exactă”, aproape s-a rugat să-l cred Toshiro Fujimori. „Roger, știu că pare o nebunie, Îmi dau seama că orice creier Înzestrat cu un minimum de rațiune nu poate admite așa ceva. Eu Însumi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului meu (mă rog, să spunem că era pistolul meu) În uciderea japonezului terorizat de metafizica orologiilor ar fi trebuit să mă Îngrijoreze măcar, dacă nu să mă sperie. La fel Însă ca În cazul pseudoasasinării doctorului Wagner, sentimentul nevinovăției Îmi dădea o stare de liniște vecină cu inconștiența. Nu mă temeam câtuși de puțin, cu toate că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
individ de care am pomenit mai înainte care nu scosese o vorbă tot timpul mesei și pe care, oricât ne-am străduit, n-am reușit să-l identificăm. Curând, stabilimentul signorei Maxima fu cuprins de liniște. Nu se auzea decât orologiul de la San Marco bătând încontinuu noaptea jumătate și sforăitul egal, de om nemulțumit, al căpitanului Tresoro. Intraseră cu toții în lumea viselor, fiecare după puterile lor, de la fiecare după capacități. în ceea ce-l privește pe Metodiu, trebuie să spunem - și credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ritm vieții agricole și determină accesul la viața viitoare; cea militară, care organizează vânătoarea, apărarea și cuceririle; cea economică, ce produce, finanțează și comercializează roadele muncii. Fiecare dintre aceste puteri stăpânește timpul controlând instrumentele de măsură specifice: observatoare astronomice, clepsidre, orologii care bat ora exactă. în toate cosmogoniile, trei zei îi domină pe toți ceilalți și pun în scenă această treime a puterii: latinii îi numesc Jupiter, Marte și Quirinus - zeul suprem, al războiului și al banului. Sub puterea lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care să poată supraviețui fără o jumătate din organe. - Te gândești și domnia ta la o păpușă, Înzestrată cu un mecanism care o Însuflețește? Întrebă Dante. - Poate. Sau poate că nu. În Franța am văzut nu puține păpuși animate care Împodobesc orologiile de pe turnuri. Însă niciodată una Înzestrată cu aparenta naturalețe a acesteia. Mai să-ți vină să crezi... Adânciți În dialog, Încercau să se Îndrepte spre ieșire. Dar, În față, mulțimea părea să se fi oprit și glasuri agitate se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
economice, confidențiale. Dar celălalt nu părea să Îi acorde atenție, captivat cum era de ceea ce avea În fața ochilor. - De altminteri, dintotdeauna au fost cei mai buni În această artă. Și marele Frederic a fost nevoit să apeleze la ei, pentru orologiul de la Palermo, observă el. - Ești În măsură să Înțelegi ce sens au? Întrebă poetul, trecându-și degetul peste incizii. - Eu nu, dar servitorul meu, da. Știe să citească scrierea părinților lui. Mecanicul se Îndepărtă pentru scurt timp, după care reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fie o incredibilă răsturnare a sensului lucrurilor. Un obiect născut pentru a ocroti viața pe mare, transformat Într-o ambarcațiune infernală. - Dar Dumnezeu ne-a poruncit să luăm În stăpânire pământul, să Îi numim bogățiile, să Îi reglăm nestatornicia. Și orologiile dumitale, meștere Alberto, sunt niște regulatoare. Arta dumitale nu e și ea blasfematoare? Atunci, n-ar trebui să scrii și pe roțile dumitale dințate ceva asemănător? Alberto clătină din cap, gata să Îi răspundă ceva, Însă Dante Îl Întrerupse. - Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fel și chip. Buzele Încleștate și fruntea Încruntată Îi dezvăluiau nemulțumirea tot mai mare. În cele din urmă, se opri, după o ultimă tentativă. - Poate. Dar numai În parte. Lipsesc câteva părți esențiale. Cu siguranță e asemănătoare cu un mare orologiu, În unele privințe. Vezi tija asta dințată și fragmentul acesta de lanț? E inima mecanismului, sunt sigur. Strânsă În jurul axei sale, banda asta de oțel acționează prima roată, care transmite mișcarea celorlalte cercuri mai mici, printr-o amplificare succesivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
exactitate timpul, acele sale În mișcare ar marca un timp neomenesc, ce s-ar scurge mai degrabă În acord cu bătăile din aripi ale unei muște decât cu pulsația unei inimi omenești. Ca și când cineva ar fi vrut să construiască un orologiu care să Împartă durata zilei pentru un popor ce nu se află pe acest Pământ... - Oare al-Jazari a construit un ceas pentru Îngeri? - Sau pentru diavoli. Și, pe urmă, amănuntul de aici... E pecetea unui geniu... Dacă am Înțeles eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
totuși, existența unui regulator pentru rotație ne-ar putea face să ne gândim la o formă oarecare de măsură, zise el după un răstimp. Însă dumneata afirmi cu certitudine că În nici un caz nu ar putea fi vorba de un orologiu? - Priorule, nici un timp omenesc n-ar putea fi măsurat de mașinăria asta. Poate că e, Într-adevăr, o sferă ce reprezintă mișcarea astrelor, Însă gândită pentru alte ceruri și pentru alte lumi. Dante Încuviință Încetișor. Își ridică apoi privirea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vechi tovarăș de arme? Pe când vorbea, cu o mișcare rapidă, apucase capacul lăzii, deschizându-l. O expresie de dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o mișcare rapidă, apucase capacul lăzii, deschizându-l. O expresie de dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe scenă mai multe umbre. Una anume va fi în prim-plan. Era umbra unui om pe care-l chema Pierre-Ange Destinat. Acesta a fost, timp de treizeci de ani, procuror la V., și și-a făcut meseria ca un orologiu mecanic ce nu se emoționează și nu se oprește niciodată. De mare artă, ca să zic așa, fără să aibă nevoie de vreun muzeu pentru a fi pus în valoare. În 1917, când s-a petrecut Cazul, după cum a fost numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cunoștință, cu destule plecăciuni și cuvinte alese, că nu avea să mai vină nici un locatar. Vara se anunța la fel de fierbinte sub bolțile de verdeață ca și în capetele multor patrioți care fuseseră remontați în masă precum frumoasele mecanisme ale unor orologii. Peste tot, se strângeau pumni și amintiri dureroase. Ca peste tot, și aici rănile s-au închis cu greu, mai ales cele care sunt cu adevărat dezgustătoare, și care se infectează încetul cu-ncetul, în serile de monotonie și ranchiună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
apoi zile stranii. Era în continuare război, poate mai mult ca oricând: drumurile deveneau dârele unui nesfârșit furnicar cenușiu, plin de fețe bărboase și epuizate. Zgomotul tunurilor nu se mai oprea, zi sau noapte, și ne marca existența ca un orologiu macabru ce învârtea cu limbile lui imense trupurile rănite și viețile moarte. Cel mai rău este că ajunsesem să nu-l mai auzim aproape deloc. Vedeam trecând zi de zi, întotdeauna în aceeași direcție, bărbați tineri, mergând pe jos către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dar care, recunoscută public fiind, e ca o autopenitență care ușurează conștiința vinovatului. Și iată și... piatra de pe inimă. Până prin preajma anului care a delimitat cele două milenii în interiorul cărora mi-am trăit clipa - și, mulțumesc Domnului, încă îmi bate orologiul -, nu prea priveam Basarabia cu inima, ori cu acea entitate din structura ființei noastre răspunzătoare de conștiința omului în raport cu Cetatea. Întâlnirea cu profesorul Vasile Șoimaru a produs reconectarea celor două capete ale legăturii întrerupte în mine prin înaintașii mei - încă
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
subtilă Unde merg, unde adast Doar pe tine eu te văd Pregătind un alt prăpăd În decorul cel mai cast Prind mașinile viteză Pe traseul vieții noastre Populate de dezastre Și o nouă diateză Vine timpul și scadența Macină un orologiu Căruia-i aduc elogiu Toți edilii din Florența Cine n-ar vrea să braveze Pe căderea în final A cortinei la un bal Peste coruri siameze? Toată lumea din incintă S-ar înscrie la concurs Dac-ar ști că pe parcurs
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361369_a_362698]
-
Gândul Dacic - îngropat în sus de noi zâmbesc ca la-Nviere - după lumi de-apoi... TÂRFA ÎNCHIPUIRII visuri în văpaie - vinuri de beție când se sting în noapte - duhnește-a urgie... părăsind pădurea - turme inorogii au lăsat copacii grei de orologii trec păsări de noapte prin ungherul minții plozii de-ntuneric își ascut iar dinții... suflet singuratic - neguțând izvoare s-a oprit din cântec - și-a-nțeles că moare ...închipuirea-i târfa cu misticele mâini slăvită în muzee - zvârliți-o-acum la câini
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
poeme ale lui. Eugen Bughelea ne adresează o „Scrisoare de adio”, iar Simona Corina Trifu îi dă replica într-o altă confesiune, lirică de această dată. La împlinirea vârstei de 75 de ani, Nicolae Costea Teleajen face bilanțul adunat în „Orologiul toamnelor”, în vreme ce Emil Șimăndan realizează portretul unei debutante din Basarabia, Ira Batrîncea. Din Belgia, Octavian Morea ne transmite „Elogiul tăcerii” și Mihaela Aionesei oferă balsam pentru suflete cu câteva poeme proprii. La rubrica „Cronica literară”, Gavril Moisa propune spre lectură
PREZENTAREA REVISTEI AGORA LITERARĂ,, DECEMBRIE 2013 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363359_a_364688]
-
oamenilor nu se cunoșteau între ei. Copii, persoane de vârste diferite vroiau să le îndeplinească aceeași doleanță. Asta era in favoarea lui, dacă nu i-ar fii cerut imposibilul. Privea pierdut focul din cămin și de ore întregi stătea nemișcat. Orologiul bătea de miezul nopții. Abia atunci Moșul se urni de lângă foc. Avea întâlnire cu Cel de Sus. Doar El putea, face o minune. Spera, sa nu-i dezamăgească in special pe copiii care iși doreau cu ardoare acea magie. În
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
feminină ‒ elevată, subtilă și totuși sinceră ‒ dau o notă aparte poeziei (regretul feminin vs dorința masculină). Eroticul feminin, în poezia Domniței Flori Neaga, poartă, nu doar ca o nostalgie, amprenta literaturii medievale, cavalerești: în memorabile sonorități (Tot auzeam cum bate orologiul/ Din turnul vechi cu trepte de granit, p.12), în referenți de recuzită (Iar tu m-ai apărat cu sabia,/ Ca un vrednic cavaler medieval..., p.124), în aspirații și în fantezii nubile (În așteptarea Prințului Albastru/ Pe calu-i
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
de pe cer, să poarte acest nor jucăuș în lungul și-n latul cerului. Pe cer nu sunt stele: ba da, una, doua, trei, hm, patru. Da, doar patru stele dacă se văd pe cerul senin. De aici, de jos, când orologiul a bătut de mult timp miezul nopții, nu se văd prea multe stele pe cer. În noaptea aceasta este lună plină. Este o adevărată noapte de vară fermecătoare și dacă cineva a urmărit vreodată cum răsare luna, ar putea recunoaște
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]