531 matches
-
scaun sau întins în pat - în acest sens, se observă amplitudinea, viteza și forța musculară cu care sunt efectuate mișcările. Se aplică acest procedeu pentru toate părțile corpului: la nivelul gâtului, umărului, membrelor superioare și inferioare. Mobilitatea se apreciază în ortostatism astfel: se observă atitudinea pacientului în pat, eventualele atitudini particulare, cum ar fi cu membrul inferior flectat din coapsă și genunchi; se invită pacientul să se ridice din pat. În ortostatism, se observă: poziția corpului ca întreg; poziția diferitelor segmente
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
umărului, membrelor superioare și inferioare. Mobilitatea se apreciază în ortostatism astfel: se observă atitudinea pacientului în pat, eventualele atitudini particulare, cum ar fi cu membrul inferior flectat din coapsă și genunchi; se invită pacientul să se ridice din pat. În ortostatism, se observă: poziția corpului ca întreg; poziția diferitelor segmente unele față de altele; dacă prezintă cifoze, scolioze, lordoze sau unele asimetrii. Se cere pacientului să stea: în picioare, cu picioarele apropiate strâns, întâi cu ochii deschiși, apoi cu ochii închiși; se
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
preferată de bolnavii cu insuficiență ventriculară stângă sau insuficiență cardiacă globală. Utilizarea acestei poziții este motivată de faptul că favorizează creșterea capacității pulmonare prin degajarea diafragmei, datorată coborârii viscerelor abdominale, realizarea unui drenaj bronșic mai bun și activarea centrilor respiratori. ORTOSTATISM (< fr. orthostatisme, cf. gr. orthos - drept, statikos - care stă) - Poziție prin care corpul este menținut la verticală. Utilizarea acestei posturi este contraindicată în unele afecțiuni, cum ar fi hipotensiunea ortostatică, ce apare la unii bolnavi atunci când se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Poziție prin care corpul este menținut la verticală. Utilizarea acestei posturi este contraindicată în unele afecțiuni, cum ar fi hipotensiunea ortostatică, ce apare la unii bolnavi atunci când se ridică în picioare sau la cei cu albuminurie ortostatică. Ridicarea și menținerea ortostatismului poate provoca unele tulburări, cum ar fi: amețeli, vomă, scăderea tensiunii arteriale, transpirații profunde. OSGOOD-SCHLATTER (nume proprii) - Afecțiune determinată de un stres repetitiv asupra porțiunii de creștere a tibiei proximale (apofiza), care afectează în general tinerii, în special băieții cu
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și cele superioare pot fi parțial afectate de leziune. În copilărie se constată unele afecțiuni și ale membrelor superioare, cum ar fi: greutăți în efectuarea unor mișcări fine, adiadocokinezie sau sincinezii, ceea ce creează dificultăți de autoservire, scris, desenat, dar și ortostatismul și mersul sunt mult întârziate. Afectarea membrelor superioare creează unele dificultăți în deosebirea paraplegiei de diplegia spastică. În paraplegie, datorită spasticității, membrele inferioare prezintă următoarele simptome: coapsele în adducție, ceea ce determină forfecarea lor caracteristică; picioarele sunt în echin, în grade
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cazurile mai grave, sau genu flexum caracteristic, adducția și rotația internă a coapselor vor determina treptat și o rotație externă a gambelor. Piciorul echin poate fi însoțit, deși mai rar, de deviere în varus datorită presiunii gravitaționale, ca urmare a ortostatismului (poate apărea piciorul plat și în valg). Tulburările trofice sunt deseori prezente, manifestate prin distrofii, hipotrofii musculare și tulburări vasomotoare, uneori osteoporoze, osteocondrodistrofii de tip apofizitic sau epifizitic. Paraplegia este însoțită și de o anestezie cutanată completă (termică, tactilă) a
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
voluntare este destul de mare. Pacientul are un mers lent, cu pași mici, iar pe măsură ce boala avansează, devine imposibil; b) rigiditate musculară - este o varietate de hipertonie ce se caracterizează prin exagerarea tonusului muscular de repaus. Contractura globală face ca, în ortostatism, bolnavul să aibă aspectul unui „semn de întrebare” (membrele inferioare sunt în flexie, cele superioare sunt lipite de corp și în flexie, își pierde destul de ușor echilibrul, iar când se deplasează, dă aspectul că fuge după centrul său de greutate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
amplitudinea, fiind asociate cu masaj, sau sunt efectuate sub o sursă de căldură. Postúrile pot fi aplicate prin: greutatea unui membru sau a unui segment al acestuia, în condițiile în care se urmărește obținerea flexiei segmentului respectiv; greutatea pacientului în ortostatism, pentru a obține recuperarea flexiei dorsale a articulației tibiotarsiene; o greutate exterioară, prin intermediul unui montaj de scripeți; mâna kinetoterapeutului, ce are ca particularitate faptul că poate fi dozată, modelată și reluată la intervale precise de timp (Șdic, 1982). POTENȚIAL (< fr.
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sunt utilizate pozițiile derivate, cum sunt: poziția cvadrupedică, concretizată sub forma metodei Klapp; poziția în genunchi și așezat pe călcâie - o poziție pregătitoare pentru cvadrupedie. Poziția fundamentală cu sprijin în mâini este mai puțin utilizată în kinetoterapie. Poziția fundamentală în ortostatism asigură normalizarea tonusului postural, stimulează extensia bazinului și aliniamentul trunchiului, asigură formarea imaginii corporale în condiții statice și dinamice și lărgește orizontul vizual asupra mediului înconjurător. Poziția fundamentală atârnat - corpul este susținut de către mâini. În recuperare, este utilizată poziția atârnat
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tonice cervicale, permițând eliberarea mișcărilor bilaterale ale extremităților; b) rostogolirea; c) extensia totală (postura păpușii). Această treaptă corespunde dezvoltării copilului normal de la 0 la 3 luni. Treapta a II-a - stabilitatea - este reprezentată de: a) poziția „în patru labe”; b) ortostatismul. Treapta a III-a - mobilitatea dezvoltată pe stabilitate. Aici se integrează: mersul, alergarea, prehensiunea și alte activități complexe, presupunând o bună coordonare între postură și mișcare și dezvoltarea simțurilor de orientare în spațiu. Treapta a IV-a - îndemânarea. RUPTURĂ DE
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sus. Membrul revine la normal dacă este tracționat. Se poate percepe un zgomot la presiunea unui os afectat de sarcom (tumoare malignă la nivelul țesutului conjunctiv); f) semnul lui Galeazzi - în caz de luxație congenitală, la nivelul unei coapse, în ortostatism, se constată o scolioză compensatoare, consecință a scurtării membrului inferior afectat; g) semnul lui Goldstein - în sindromul Down și în cretinism, se constată o depărtare anormală a halucelui de cel de-al doilea deget; h) semnul lui Laségue - prin flexia
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
planului patului). La membrul inferior sănătos, extensorii îl fixează pe pat. Fenomenul tibialului anterior; se cere pacientului să flecteze gamba pe coapsă, împotriva unei rezistențe. Se produce o flexie sincinetică a piciorului pe gambă. Semnul Neri: când pacientul este în ortostatism, la aplecarea trunchiului înainte, se flectează genunchiul sincinetic. Semnul Struempell: flexia activă, contra rezistenței, a antebrațului paretic determină o pronație și flexie a mâinii. SINCOPĂ (cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope < syn - cu, koptein - a tăia) - Sindrom paroxistic de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
planului patului. La membrul inferior sănătos, extensorii îl fixează pe pat. Fenomenul tibialului anterior: se cere pacientului să flecteze gamba pe coapsă, împotriva unei rezistențe. Se produce o flexie sincinetică a piciorului pe gambă. Semnul Neri: când pacientul este în ortostatism, la aplecarea trunchiului înainte, se flectează genunchiul sincinetic. Semnul Struempell: flexia activă, contra rezistenței, a antebrațului paretic determină o pronație și o flexie a mâinii. TERAPIE OCUPAȚIONALĂ - Se constituie într-o activitate care valorifică informații din domeniile anatomiei, fiziologiei, pedagogiei
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
subcutanat slab reprezentat - indicele de greutate sub normal, fără a fi distrofică. Sistemul ganglionar limfatic aparent indemn. Sistemul osteo-articular integru. Aparatul respirator: respirația este mixtă, cu dominanță toracală. Aparatul cardiovascular, digestiv, genito-urinar: nu sunt suficiente date. Atitudinea: ținută dreaptă în ortostatism, fără devieri patologice. Echilibrul static este relativ bun - proba Romberg este negativă. Echilibrul dinamic are o dezvoltare decalată față de nivelul așteptat al vârstei cronologice. Copilul aleargă, urcă scările, dar cu neîndemânare, cu suprapunerea unor mișcări inadecvate; apar astfel frecvente mici
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
patologice. Țesutul celular subcutanat normal reprezentat - indicele de înălțime - greutate este normal. Sistemul ganglionar limfatic aparent indemn. Sistemul osteo-articular integru. Aparatul respirator: respirația este mixtă, cu dominanță diafragmatică. Aparatul cardiovascular, digestiv, genito-urinar: nu sunt suficiente date. Atitudinea: ținută dreaptă în ortostatism, fără devieri patologice. Echilibrul static este relativ bun - proba Romberg este negativă. Echilibrul dinamic este bun, conform vârstei cronologice. Motricitatea activă (voluntară): motricitatea grosieră este bine dezvoltată. Amplitudinea mișcărilor este adecvată pentru toate tipurile de gesturi. Viteza mișcărilor este apropiată
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
puțin sub normal, fără a fi distrofic. Sistemul ganglionar limfatic aparent indemn. Sistemul osteoarticular integru. Aparatul respirator: respirația este mixtă, cu tendință de oralizare a inspirației și expirației. Aparatul cardiovascular, digestiv, genito-urinar: nu sunt suficiente date. Atitudinea: ținută dreaptă în ortostatism, fără devieri patologice. Echilibrul static este relativ bun. Echilibrul dinamic are o dezvoltare decalată față de nivelul așteptat al vârstei cronologice. Copilul aleargă, urcă scările, dar cu o oarecare neîndemânare, cu suprapunerea unor mișcări inadecvate; apar astfel frecvente mici accidente, Mario
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
și eficiente cursuri de Metodica predării biologiei, dar și la foarte multe cursuri de specialitate concepute în acest scop. Aveam în față un dascăl în plină tinerețe, cu o Ținută care parcă dorea să te învețe prin atitudine ce înseamnă ortostatismul, cu un chip frumos, conturat de o barbă și o mustața în perfectă armonie cu conturul feței, cu un surâs totdeauna pe buze și o lumină a chipului ce te invita să fii atent la tot ceea ce urmează. Ne-ați
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
etc., pe fond traumatic, dar nu ca sechelele unui traumatism unic, ci al unor suprasolicitări mecanice continue. Traumatismul unic sau repetat determină, o abatere de la normalitatea morfofuncțională a piciorului. Această normalitate se poate defini prin următoarele criterii prezente atât în ortostatism, cât și în mers. - absența durerii; - echilibrul muscular; - mobilitate articulară; - existența a trei puncte de sprijin; - talon central și degete rectilinii. Abaterea de la aceste criterii de normalitate pot avea diverse cauze, traumatismul fiind cel mai important ca frecvență. Analiza și
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
au un raport volemie/greutate mai scăzut decât normalul, de aceea obosesc ușor. Sportivii au peste 100 ml sânge la kg greutate corporală. În ultimul trimestru de sarcină volemia este mai crescută cu 3050%, mai ales pe seama volumului plasmatic. În ortostatism presiunea de filtrare în partea inferioară a corpului este mărită și în consecință plasma trece din capilare în spațiul interstițial. Dacă subiectul trece în clinostatism, după 1 minut volumul plasmatic poate crește cu 15% datorită intervenției mecanismelor de regalre a
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
caz de solicitări intense răspunzând predominant prin tahicardie. Corespunzător unor valori de repaus ale debitului sistolic - 80 ml și a frecvenței contracțiilor cardiace - 5/min rezultă un debit cardiac de 6 l/min. Această valoare crește cu 1-2 l în ortostatism ca urmare a scăderii întoarcerii venoase și deci a umplerii cardiace. Valori scăzute ale debitului cardiac se înregistrează în timpul somnului și la vârstnici, iar valori crescute în timpul digestiei și bineânțeles în cursul efortului fizic, cu scopul asigurării necesarului de oxigen
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
se poate face pe seama debitului sistolic sau pe seama frecvenței cardiace. Frecvența cardiacă în repaus și clinostatism are valori cuprinse între 60 și 90 bătăi/min (cu media 72) la bărbat și 70-100 bătăi/min (media 82) la femei. La adoptarea ortostatismului, prin reflex clinoortostatic, frecvența cardiacă crește cu 10-12 bătăi/min. La spotivii de performanță frecvența cardiacă este de aproximativ 50 bătăi/min la bărbați și 60 bătăi/min la femei. Tahicardia de efort are loc prin stimulare simpato adrenergică și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
prezină fecvențe ale contracțiilor cardiace situate către limita fiziologică inferioară sau chiar ușor sub aceasta. În ceea ce privește debitul sistolic, acesta are la un om neantrenat, în clinostatism, valori între 60-90 ml, în general mai mici la femeie decât la bărbat. În ortostatism scade cu până la 40% datorită creșterii frecvenței contracțiilor cardiace și deci scurtării timpului de umplere diastolică. La spotivii de rezistență debitul sistolic este mai mic: 40-50 ml. Față de aceste valori de repaus, la un efort fizic de intensitate moderată debitul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
vene cu diametru sub 1 mm). Punctul hidrostatic indiferent este reprezentat de atriul drept, existând variații de presiune și de distribuție a sângelui în funcție de poziția corpului. Marile sectoare ale circulației venoase sistemice sunt: supradiafragmatic, abdominal și al membrelor inferioare. In ortostatism sectorul supradiafragmatic se caracterizează presiune redusă, care scade cu înalțimea. Venele intracraniene (sinusuri venoase), acoperite de dura mater, prezintă calibru invariabil, iar fluctuațiile de presiune sunt legate de presiunea lichidului celfalo rahidian. In sectorul venos intratoracic au loc variații ale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
presiune sunt legate de presiunea lichidului celfalo rahidian. In sectorul venos intratoracic au loc variații ale presiunii corespunzătoare ciclului respirator și modificărilor de poziție. In sectorul abdominal: volumul sanguin nu se modifică la schimbarea poziției. La trecerea din clinostatism în ortostatism la nivelul membrelor inferioare are loc o acumulare de 500 ml sânge, cu scăderea volumului în sectorul supradiafragmatic. Ca urmare a creșterii de presiune hidrostatică, debitul de filtrare capilar devine mai mare decât reabsorbția capilară, determinând reducerea cu 5% a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
pot fi înregistrate (de exemplu jugulograma) prin plasarea unui traductor piezoelectirc pe tegumentul suprajacent unei vene suficient superficiale. Presiunea venoasă este mai scazută în inspir și crește în efort. Variații fiziologice apar în efort fizic, stări emoționale, modificări posturale. In ortostatism la nivelul membrelor inferioare presiunea venoasă este 90 mm Hg, în timp ce la jugulară este 0 mm Hg. Creșteri patologice se înregistrează în insuficiența cardiacă dreaptă, pericardite, compresiune venoasă, șunt arterio-venos. Scăderi patologice apar în colaps, șoc, varice. Jugulograma reprezintă deci
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]