971 matches
-
S-alunge-mbrățișarea lor păgână. Colindă ca un lup flămând la stână Săgeata lunii-n gândurile sumbre Tăceri înmănuncheate în cuvinte Iubirii-i fac cărare-n lan de maci Din vis pribeag, un iscusit cârmaci, Logodnic în nepământești veșminte. Gânduri de jar, osânda depărtării Și patima desprinsă din strânsoare Un zâmbet rătăcit în rugi de floare Când versul crește-n inima-nserării. Cluj Napoca, 5 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: Când versul crește-n inima-nserării / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 371
CÂND VERSUL CREŞTE-N INIMA-NSERĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361848_a_363177]
-
aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Mă știe din copilărie... Și de atunci mă-ngână oglindă nebună, desenându-mi chipul, măsurându-mi timpul... * Iată, dintrodată oglinda-mi arată altu-n locul meu - de n-aș fi chiar eu... * Oglindă, oglindă, unealtă de-osândă, vine de-acum timpul să îmi ascunzi chipul... * Și...adu-ți aminte de cel dinainte! Referință Bibliografica: OGLINDĂ / Gheorghe Pârlea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 482, Anul ÎI, 26 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Pârlea : Toate
OGLINDA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362047_a_363376]
-
s-o cântăm pe corzi de neant”. Aceste două stihuri din „Atingere de înger” ar putea dejuca irizările unei clepsidre cu cenușa încă fierbinte. 2. Febra continuuă, un rest de lacrimă („din vise ruptă”), șoapte trecute „prin urechi de ac”, osânda căznită din corp afluează descântecul sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
scopul Crucii, este neacordarea deplină și fundamentală a Învierii Mântuitorului nostru. Credința și frica omului de judecată se contopesc prin Duhul în Izvorul Iubirii care îl învie, cum afirma Sfântul Maxim Mărturisitorul: „moartea lui Hristos pe Cruce este judecata judecății, osânda osândei” (Răspunsuri către Talasie 43, PG 90, 408[FR 3, 1947, p.148]. Duhul-Dumnezeul tainic este Cel care dă viață existenței noastre, Cel care ne face să auzim chemarea dumnezeiască, Cel care ni-l descoperă pe Hristos, Viața întregii umanități
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
Crucii, este neacordarea deplină și fundamentală a Învierii Mântuitorului nostru. Credința și frica omului de judecată se contopesc prin Duhul în Izvorul Iubirii care îl învie, cum afirma Sfântul Maxim Mărturisitorul: „moartea lui Hristos pe Cruce este judecata judecății, osânda osândei” (Răspunsuri către Talasie 43, PG 90, 408[FR 3, 1947, p.148]. Duhul-Dumnezeul tainic este Cel care dă viață existenței noastre, Cel care ne face să auzim chemarea dumnezeiască, Cel care ni-l descoperă pe Hristos, Viața întregii umanități transfigurate
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
s-o cântăm pe corzi de neant”. Aceste două stihuri din „Atingere de înger” ar putea dejuca irizările unei clepsidre cu cenușa încă fierbinte. 2. Febra continuuă, un rest de lacrimă („din vise ruptă”), șoapte trecute „prin urechi de ac”, osânda căznită din corp afluează descântecul sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362074_a_363403]
-
s-o cântăm pe corzi de neant”. Aceste două stihuri din „Atingere de înger” ar putea dejuca irizările unei clepsidre cu cenușa încă fierbinte.2.Febra continuuă, un rest de lacrimă („din vise ruptă”), șoapte trecute „prin urechi de ac”, osânda căznită din corp afluează descântecul sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362074_a_363403]
-
viață. Câtă greutate am pus pe bietul meu suflet care nu avea puterea să se desprindă de răul fiindului meu. El trebuia să sufere, să lupte și să caute drumuri pe care să mă scape din lumea viciului negru al osândei. Și a reușit, dar mult prea târziu însă a reușit să mă elibereze dându-mi voința ca putere. Și cu cât sacrificiu lucifer m-a eliberat din ajunsul lui negru și neauzit. Mă întorc să continuu de acolo de unde am
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
armei. Repetă la infinit, pe platoul de instrucție din curtea unității militare, mersul în cadență în formații de grupe și de plutoane. Fiecare greșeală, a fiecăruia, este urmată de comada de a rupe rândurile ca mai apoi să urmeze repetabila osândă : culcat ! salt înainte ! culcat !........ Storși de vlagă ajung să greșească din ce în ce mai mult. Bert simte mocnind ura celorlalți ori de câte nu ridica piciorul în același ritm cu cei din formație. Nu oboseala este de vină. Îi este lehamite. Chiar dacă deplasarea
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
ce soarta are sulfetul acestui frate! Și într-adevăr, vede în extaz rău de foc, iar în el mulțime mare de oameni; în mijlocul lor vede pe fratele cufundata în râu de foc până la gât. Atunci îi spune bătrânul: - Din pricina acestei osânde te indemanm, fiule, să te îngrijești de mântuirea sufletului tău. Fratele a răspuns și a zis bătrânului: - Mulțumesc lui Dumnezeu , părinte, ca cel putin capul mi-i odihnit, deoarece prin rugăciunile tale, stau cu picioarele pe creștetul unui episcop. CAPITOLUL
LIVADA DUHOVNICEASCA (15) de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365110_a_366439]
-
selecționați, câte o secțiune de proză, poezie, traduceri, teatru, eseu. Fiecare volum va conține un număr de 20 de autori. Selecția va fi făcută de un Grup de Selecție compus din:Grigore Timoceanu... XV. ȘTEFAN DORU DĂNCUȘ - TAINA SCRISULUI (6): OSÂNDA DE A FI SCRIITOR, de Ștefan Doru Dăncuș, publicat în Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012. Scrisoare deschisă către George Roca Dragul meu prieten George, m-am tot gândit cum să scriu ceva ce să fie pe placul Domniei
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
de Ștefan Doru Dăncuș, publicat în Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012. Scrisoare deschisă către George Roca Dragul meu prieten George, m-am tot gândit cum să scriu ceva ce să fie pe placul Domniei Tale. Se pare că osânda aceasta ce se numește "Să fie scriitor!" (ca și cum o căpetenie de oști ar ordona: "Să fie ucis!", " Să fie pus în ștreang!" ori "Să fie împușcat!") ne face pe noi, scriitorii, tare invulnerabili. Ne-au băgat prin închisori, ne-au
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
început să scriu, că voi spune una-alta. Câteva taine, evident: Citește mai mult Scrisoare deschisă către George RocaDragul meu prieten George,m-am tot gândit cum să scriu ceva ce să fie pe placul Domniei Tale. Se pare că osânda aceasta ce se numește "Să fie scriitor!" (ca și cum o căpetenie de oști ar ordona: "Să fie ucis!", " Să fie pus în ștreang!" ori "Să fie împușcat!") ne face pe noi, scriitorii, tare invulnerabili. Ne-au băgat prin închisori, ne-au
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DACĂ AI LUMINA ÎN SUFLET... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1817 din 22 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ai înțeles ca timpu-i și osândă, pe drumul ce îl urmezi cu părul nins, și umbra ce veghează stând la pândă, se-ntinde ca un păianjen peste-un vis. Timpul se topește ireversibil, și totuși iar răscolești într-un apus, în dimineți ce mai trăiesc în
DACĂ AI LUMINA ÎN SUFLET… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366338_a_367667]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DRAGOSTE NEMURITOARE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubire, tu crudă plăcere, în inimi stai mereu flămândă, aprinzi în suflete durere, schimbând un zâmbet în osândă. Promiți în șoapte paradisul, te-ai furișat din nou în mine și luna-n tine-și are visul, dintr-o privire schimbi destine. Ești sufletul poate și vântul, aromă de săruturi fine, tu spulberi cerul și pământul, dar totuși lumea
DRAGOSTE NEMURITOARE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366423_a_367752]
-
primirea Sfintele Taine, este de înțeles că Liturghia devine o slujbă oarecare printre altele, iar viața noastră duhovnicească va lâncezi. În altă ordine de idei, trebuie subliniat și reținut adevărul de nezdruncinat "Că cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului"(I Corinteni, XI, 29). Plecând de la aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel, ne întrebăm care este adevăratul înțeles al lor. Pentru că nici Biserica primară și nici Sfinții Părinți nu au tălmăcit ca alternativă
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
împăcării și vieții, mă excomunic pe mine, căci "dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi"(Ioan VI, 53). Totuși, dacă "mănânc și beau cu nevrednicie", mănânc și beau osânda mea. Sunt osândit dacă nu primesc și sunt osândit dacă primesc, căci cine a fost vreodată "vrednic"să fie atins de dumnezeiescul Foc și să nu fie mistuit? Încă o dată, din această capcană nu există scăpare prin intermediul judecăților omenești atunci când
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
atunci aceasta se întâmplă din cauza unei temeri bune și sfinte - aceea a profanării Sfintei Taine. Profanarea s-ar realiza prin împărtășirea nevrednică cu aceasta, primejduind astfel propria mântuire; în cuvintele Sfântului Apostol Pavel: "Cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului"(I Corinteni XI, 29). Acestui răspuns trebuie, la rândul său, să i se dea o replică pentru că, de fapt, acesta ridică mai multe probleme decât cele pe care le rezolvă. Mai întâi, chiar dacă
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
numele Tău sfânt. Să mă închin în fața dragilor icoane, Plecând genunchii inimii până la pământ. Ca să mă rog să îmi mai dai și mâine Răbdare, sănătate și izbândă, Pe masa bunăstare, vin și pâine, Să nu mă dai pentru păcate la osânda ! Căci numai Ție laudă și-nchinăciune Ți se cuvin în orișicare clipă. Drept mulțumire,iti aduc o rugăciune Cu lacrimi dintr-o inima smerita. ● Astăzi, Doamne încerc a-Ți spune Că nu prea dau roade bune. Degeaba-ncerc să mă căiesc
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
depunând un effort de laicizare a motivelor religioase, având vocație spre plasticitate, având o înrudire cu Francis Jammes și Jules Renard, prin evocarea fondului autohton, pendulând între realitate și himera:” Mă voi trezi mereu agonizând,/ Rânjind parșiv, iubindu-mă-n osânda/ Tot alergând de mine, alergând “.( Aceasta e a orelor aroma). Adrian Munteanu, prin sonetele sale, experimentează simbolistică literelor alfabetului:”Abrupt atac, aripa amuțita,/Amorfe-accente aspru amputate,/Au asfințit abulic amânate/ Având alături armă ațintita “.(Abrupt atac, aripa amuțita, experiment litera
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului primăvară Văzduhul, orgă nebună, Bate vântul când e lună, În adânc de apă vie Se văd umbre de stafie Și-n lumina ce inundă Se zbat zeii în osândă, Și de-atâta cer și soare Joacă inima și sare, Zburdă falnic și înoată Pe câmpia-nrourată. Primăvară,-foc de-argint, Niciodată nu te mint, Faci ce faci și mă aduni Dintre frunze și furtuni Și în luna lui april
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365649_a_366978]
-
sufletul plin de furie, cu imaginea ei pe retină, așa cum o vazuze ultima dată cu ochii aceia mari, mirați, care nu înțelegeau ce i se întâmplă, cu părul plin de sânge, întinsă jos pe gresia bucătăriei. Plecă spre locul unde osânda sufletului său era însuși povară faptei făcute. Norii se strângeau a doliu peste sat, bocetele sfâșiau liniștea. Două famili se pregăteau de înmormântare în locul unei nunți ca în povești. Doar în curtea casei o tufă de trandafiri înflorea în plină
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
vin la umbra unui pom, să-ți flutur părul ca în vis, să-l împletesc, să-l despletesc, sub geana cerului închis, sub umbra pomului în floare, se joacă șarpele cu noi, ai ochii dulci ca de cicoare, ce grea osândă pe-amândoi. îmbătați de dor cu știme, uzurpați de zeu din rit, am dat buzna din mulțime într-un rai nepângărit. și venisem lacom, mândru, peste chipul tău în floare, împăcând cu gând de pradă sentimentele tartare. luna veselă și
EROII LUI MENANDRU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366182_a_367511]
-
de vârsta lui (79 de ani), apoi li s-a tăiat amândurora și limba și mâna cea dreaptă, atât de mult s-au temut de acest strălucit și curajos mărturisitor al dreptei credințe. Și încă au mai pronunțat asupra lor osânda deportării sale în Tracia. Ucenicul său a murit pe drum iar sfântul Maxim a mai trăit 3 ani și a trecut fericit la Domnul în 662 fiind înmormântat în mănăstirea Sfântului Arsenie din țara Lazilor unde fusese exilat pentru ultima
SF. MAXIM MĂRTURISITORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361606_a_362935]
-
sau bolnavi, îmbrăcați în haine necălduroase, fără jar sub plite, fără case, fără noroc... sleiți... descurajați...! Sosește Crăciunul și zace în pușcărie un om bun cu sărmanii. Dincolo de uși de fier, zăvorâte și sub ocnițe cu grătare suferă sub crucea osândei cel care e milos, cel care dăruie sărmanilor, cel care e credincios: Gigi Becali! Acțiunea umană a gândirii ne acordă libertatea întrebării: Pentru ce? De ce a fost aruncat omul acesta în pușcărie? Nu putea să-și ispășească vreo greșeală în
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]