349 matches
-
să-l așteptăm timp de patruzeci de ani. În mod destul de semnificativ, nu există fapte eroice - foarte puțini comabatanți, de fapt. Doar un elev britanic pierdut În Shanghai În momentul cînd l-au invadat japonezii, o vastă companie a celor osîndiți, Shanghai-ul Însuși și În fundal, istoria care se desfășoară. O realizare extraordinară.“ Angela Carter 1 În ajun de Pearl Harbor Războaiele se abat adesea asupra Shanghai-ului, urmînd repede unul după celălalt, ca fluxurile care urcă pe rîul Yangtze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mulți ucenici, le-a arătat multor oameni puterile sale miraculoase și calea pe care trebuiau s-o urmeze în viață. Din pricina faimei sale, și-a câștigat ura fariseilor și a cărturarilor, a îndurat felurite patimi și a fost pe nedrept osândit la moarte. Știind că aceasta era calea dinainte hotărâtă de Tatăl ceresc, Iisus a primit toate suferințele fără crâcnire. Apoi, după trei zile a înviat din mormânt și s-a urcat la ceruri. Samuraiul nu înțelegea cum putea un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coastele, ieșite în afară. Din aceeași „aleasă milostivire”, la ultima lor cină primiră pe lângă obișnuitul castron de legume și un pește stricat. După cum îi lămuri temnicerul, aceasta avea să fie ultima lor masă, căci după rânduială, în dimineața cu pricina, osândiților nu li se mai dădea să mănânce. Printre osândiți erau și unii care de frică vomitau la locul osândei tot ce mâncaseră. — Aveți vreo dorință? Și Velasco și Luis Sasada cerură să li se aducă niște foi de hârtie. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ultima lor cină primiră pe lângă obișnuitul castron de legume și un pește stricat. După cum îi lămuri temnicerul, aceasta avea să fie ultima lor masă, căci după rânduială, în dimineața cu pricina, osândiților nu li se mai dădea să mănânce. Printre osândiți erau și unii care de frică vomitau la locul osândei tot ce mâncaseră. — Aveți vreo dorință? Și Velasco și Luis Sasada cerură să li se aducă niște foi de hârtie. Fiecare voia să-și scrie testamentul. În lumina palidă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deschise. În lumina lumânării se ivi chipul turtit ca de pește al temnicerului. — Intră! La porunca temnicerului, o umbră mare și cocoșată se furișă înăuntru stângaci. Apoi murmură către cei doi în latină: — Pax Domini. Din pricina amurgului, chipul și înfățișarea osânditului nu se vedeau, dar dinspre el venea aceeași duhoare pe care o răspândiseră și ei până atunci. — Sunteți preot? Un glas răgușit le răspunse că era preot iezuit și că se numea Carvalho. — Am stat în temnița de la Suzuta. Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
împresurară pe cei trei și le legară mâinile. Le puseră frânghii și de gât, dar acestea nu erau atât de strânse. Convoiul se puse în mișcare. Coborau pe o potecă ce trecea printr-o livadă de mandarini - slujbașii, călare, iar osândiții, temnicerii și pedestrașii, pe jos. Țărăncile se opreau din lucru și se uitau la ei cu uimire. — Crucifixus etiam pro nobis. În timp ce se clătinau în jos pe povârniș, părintele Carvalho începuse dintr-o dată să cânte. — Crucem passus. Slujbașii, și temnicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acopereau stâncile insuliței cu un văl de stropi ca o burniță. Largul mării se întindea luminos sub razele soarelui care cădeau doar peste ape. Aceasta era ultima priveliște a Japoniei pe care aveau s-o mai vadă Velasco și ceilalți osândiți. Gardul din pari de bambus se deschise. Convoiul se opri. În așteptarea morții, osândiții nu mai aveau strop de sânge în obrajii bătuți de vânt. În mijlocul gardului din pari stăteau proaspăt înfipți trei stâlpi înconjurați de paie și vreascuri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întindea luminos sub razele soarelui care cădeau doar peste ape. Aceasta era ultima priveliște a Japoniei pe care aveau s-o mai vadă Velasco și ceilalți osândiți. Gardul din pari de bambus se deschise. Convoiul se opri. În așteptarea morții, osândiții nu mai aveau strop de sânge în obrajii bătuți de vânt. În mijlocul gardului din pari stăteau proaspăt înfipți trei stâlpi înconjurați de paie și vreascuri. Se ridicau drepți întocmai ca niște călăi înalți de stat. Pe când temnicerii legau din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei trei stâlpi rămași fără osândiți, continuară să fumege încovoiați ca niște arcuri. Temnicerii adunară oasele și cenușa într-o desagă, apoi o umplură cu pietre și plecară să o arunce în mare. Valurile înspumate care acopereau plaja înghițiră desaga aruncată se temniceri, se izbiră unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a văzut băiatul. A izbucnit în plâns, un zguduitor bocet cu spasme, pe care îl redau, după înregistrarea audio: “De ce nu vine băietul meu cel scump, pe care l-am crescut cu măliguță și cu cir?... Puiul mamei, chinuitul mamei, osânditul mamei! Vreau să-mi ieu în chicioare, n-am nici cu ce mă încălța, n-am pensie, n-am nimica... Intrați, așa cum puteți, așa-i la babă. Baba trebuie să se ducă mâine să taie osaiu (adică porumbul). Dar îl
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
n-ai văzut și nu ți-au dat drumul păgânii să vii să-l înmormântezi pe tatăl tău! Unde-ai fost, unde te-au dus, te-au luat din Hlinaia și te-au dus în Tiraspol, puiul mamei, chinuitul mamei ! Osânditul mamei, floarea mamei, floarea mamei! Băietul mamei, scumpul mamei! Cât am să mai mă uit la fotografii? Tinerelul mamei, ți-ai pierdut tinerețea în Transnistria, numai cu capul în radio stau!...” Măicuța Natalia plângea în hohote, iar aceste cuvinte de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
au de ce face spume la gură și tot poporul râde. Tribunalul corecțional osândește în lipsă pe d. baron de Reineck, fiindcă a bătut și a rănit pe doamna baroană, la 3 luni închisoare. Făcând opoziție, d-nul baron a rămas osândit la 100 lei amendă. Care va să zică și între baroni se obicinuiește păruiala?... Dar de ce, oare, să fi fost silit d. baron a veni la această extremitate?... Se fondează în luna septembrie întâia fabrică de hârtie în România. Aceasta e fabrica de la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
San Marin la 2 ani închisoare și 2000 lei amendă, iar pe Constantin Stoicescu la 3 luni închisoare. Femeii Anica Scorțeanu, pe care San Marin a bătut-o și i-a stricat obiectele, îi acordă 1 000 lei despăgubiri. Atât osândiții, cât și N. Blaremberg au făcut apel. În apel, C. Stoicescu a fost achitat, iar pedeapsa lui San Marin scăzută la 1 an închisoare, 10 000 lei despăgubiri pentru Blaremberg și 300 pentru Anica. [diverse] Mare senzație în lumea politică
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Iancovescu, eu și alții. Ne sculăm și plecăm în fugă, intrăm ca un vârtej în curtea spitalului Colțea, dar sub gangul turnului ne lovim de corifeii poliției de pe atunci: căpitanul Stănciulescu, comandantul jandarmilor pedeștri - un adevărat zbir care a sfârșit osândit pentru delapidare -, comisarul Coemgiopolu, un Ercule, înalt de doi metri, ofițerul de sergenți Chipiliu, celebrul Mischiu, alt ofițer de sergenți etc. Venirea noastră a reîncurajat pe mediciniștii înghesuiți prin celule și coridoare. O explozie de vociferări izbucnește. Mediciniștii - în parte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
servindu-se de seringe cu acid sulfuric, ardei pisat etc. În amestec, d-rul Romniceanu a fost lovit la ureche și rănit. Emil Frunzescu, acuzat că a lovit pe doctorul Romniceanu, s-a judecat până la Curtea de Casație, unde a rămas osândit la 200 lei amendă pentru... insultă adusă superiorului în exercițiul funcțiunii. Fierberea crește. Politica, nelipsită, ca întotdeauna din mișcările studențești, întreține agitația. în timpul acesta în Parlament se discută revizuirea Constituției, iar agitația se întinde din cauza dezbaterilor asupra legii de presă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
în urma distrugerii lumii. Locuitorii din Valhala nu mor în luptele ce le fac decât a trăi din nou o viață nouă. Moartea lor scurtă ca și un somn ușor, nu le întrerupea deloc nemurirea. Asemenea este și cu viața celor osândiți. Religia păune ca o datorie bătrânilor, de a-și schimba rămășițele unei vieți aproape de a se stinge, pentru nemurirea ce li este făgăduită. Ceremonii la moarte. Scandinavii obișnuiesc să arză pe morți și să consacre mai dinainte focul care să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
duh („Am fost în duh în zi de Duminică”, 1,10) sau pur și simplu suit pe aripile unei păsări, ca în Apocalipsa lui Abraham, și purtat prin toate regiunile lumii: cele șapte, cinci sau numai trei ceruri; prin sălașul osândiților la chinuri sau prin cel hărăzit drepților, la Răsăritul ori la Apusul soarelui 129. Am pomenit de îngerul însoțitor. Acesta îndeplinește două funcții principale, de ghid și de interpret (angelus interpres). Rareori, ca în Cartea siriacă a lui Baruh, vizionarul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să asiste ca să ia aminte. Cei mai mulți condamnați nu rezistau pînă la capăt, leșinau, dar erau aduși În simțiri cu o găleată sau mai multe de apă rece. Pauza era cronometrată și adăugată celor două ore, iar scripetele Îl trăgea pe osîndit la loc pe stîlp. Nici Costin n-ar fi rezistat. VÎrful piciorului aproape că atingea pămîntul, așa că ten dința omului era să se tragă În jos, omorîndu-și astfel spi narea. CÎnd durerea era cît pe ce să-l rupă În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care locu au fostu...a lui Ivanu ceasornicaru carele au murit aice; și fiindu el om strein, franțoz, au rămas acel locu domnescu”. În timp ce îl ascult cu atenție pe bătrân, prin fața noastră trec câțiva călăreți care duc între ei un osândit mai mult gol, cu zdrențele de pe el însângerate...Picioarele îi sunt ferecate în lanțuri grele, iar pentru a nu cădea este ținut de lanțurile prinse de încheietura mâinilor. Merge împleticit, cu capul căzut în piept... „Oare ce a făcut bietul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tovarășe de muncă, iau parte fermă și fățișă pramatiei, ce rămăsese zbătându-se în căngile de oțel ale campionului de lupte greco-romane, crezându-l preacinstitul logodnic sau nobilul cavaler al fetei cu rotulele bronzate, un oropsit al vieții și un osândit al nedreptei întâmplări. Drept pentru care, bietele confecționere civile de uniforme militare, destinate exportului pentru Orientul revoluționar, convinse că au identificat un flagrant, precum și că ar avea de a face exact cu polul dreptății, nu mai pregetă, câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șunca de Paris. „Dar dacă mănânc - își zicea -, cum de nu trăiesc? Mănânc, deci exist! Nu-ncape nicio îndoială. Edo, ergo sum! Care să fie cauza acestui apetit feroce?“ Și atunci își aminti că citise în mai multe rânduri că osândiții la moarte în ceasurile pe care le petrec în celula condamnaților se consacră mâncatului. „E ceva - gândea el - ce n-am putut pricepe niciodată!... Ce ne povestește Renan în Stareța din Jouarre e de înțeles... E de înțeles că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
erudiție culterană. Speranța vie învinge voința divină! A crede în așa ceva e într-adevăr credință și credință poetică! Cine poate spera fără șovăire, plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri...! Și în orice caz, osândiții lui Dante trăiesc în istorie și, ca atare, osânda lor nu e tragică, nu este tragedie divină, ci comică. Deasupră-le și-n pofida osândei lor, Dumnezeu surâde ...] O vulgaritate! Și totuși pasajul cel mai tragic din corespondența tragică a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dar porniră din nou, probabil bucuroși că nu erau ei în locul lui. Când mai aveau doi pași până la ușă, aceasta se deschise singură, însoțită de eternul scârțâit și de... Dutrumof! Cel care aduce ploaia? se auzi vocea tremurândă a celui osândit. Nu. Îmi pare rău pentru tine, rombule! Norii vin prea târziu din câte văd, zise Aneriu. De unde știa că e un Romb Argintiu? Însemnele se aflau pe partea stângă a condamnatului. Privirile celui din tocul ușii nu aveau cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era înfipt în el și îl trăgea înspre moarte. Se întoarse spre stânga, roti sabia, îi trase cu mânerul una în gură, dezorientându-l, apoi o ridică pe Eterna deasupra capului său și se lăsă cu toată greutatea în clavicula osânditului, spintecând-o și lăsând-o pe jumătatea sa să guste până în inima inamicului, omorându-l. Țînând sabia cu stânga, ca să nu se prăbușească cadavrul, cu dreapta prinse pistolul de la șoldul acestuia, îl smulse și privi spre cel pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
căci, dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre." 25. "Cine ești Tu?" I-au zis ei. Isus le-a răspuns: "Ceea ce de la început vă spun că sunt." 26. Am multe de zis despre voi și de osîndit în voi, dar Cel ce M-a trimis, este adevărat și Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii." 27. Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28. Isus deci, le-a zis: Cînd veți înălța pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]