21,114 matches
-
fost făcute publice. Oamenii au fost îngroziți, politicienii și-au schimbat cravatele viu colorate cu altele mai sobre, dar nimeni nu a fost tras la răspundere pentru acele crime. Filip Florian privește întreaga evoluție prin ochii tinerilor veniți să expertizeze oasele din groapa comună din România care erau copii în momentul comiterii crimelor și tineri studenți în cel al dezvăluirilor: , La urechile celor cinci absolvenți de colegiu, trecuți și de surescitanta încercare a bacalaureatului, ajungeau din cînd în cînd noțiuni precum
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
care își pune actorii să interpreteze personaje de care nu știu cât de conștienți sunt. Dar răceala se oprește aici. Revin la mănușa aruncată actorilor - să-și submineze personajele (ceea ce, poate, nu știu că fac), dar să rămână și ,în carne și oase", nu caricaturi. Ceea ce face să existe și durere, și grație tocmai când suferința e cauzată. Iar Gorzo privește din nou în capul regizorului când spune ce a vrut Tarantino și ce îl îmbată pe el. Dacă doar sângele era necesar
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
copiilor Epocii de Aur, care știu ce înseamnă alimentație ,științifică" și cozi nesfârșite, două ore de unic program TV îmbibat de figura Tătucului, șantierul adus până în buza casei părintești, cravata roșie de pionier, imnurile înflăcărate, frigul din case și din oase. Cealaltă vârstă, cu experiența formativă a postcomunismului, îi leagă pe copiii Tranziției mai mult decât ar recunoaște-o ei înșiși. Nemaiexistând un tipar, un șablon ideologic, ci o libertate absolută, care modelează și impregnează totul, este interzis a se interzice
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
Pe dată, o armată de servitori se puse în mișcare pentru a-l întîmpina pe domnul. Tot ce putea vedea Julián era o vilă maiestuoasă cu trei etaje. Nu-i trecuse niciodată prin minte că niște oameni în carne și oase ar fi putut locui într-un astfel de loc. Se lăsă tîrît prin vestibul, traversă o încăpere boltită, unde o scară din marmură urca împodobită cu perdele din catifea, și pătrunse într-o sală mare, ai cărei pereți erau înțesați
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
la un arierplan pulsând dincolo de scena scăldată în lumină. În Lucrurile, una dintre cele mai bune bucăți ale volumului, această disparitate fizic/ simbolic e lărgită până la limita fantasticului. El mai are foarte puțin până să o vadă, în carne și oase, pe ea: Trecu tiptil printre pubelele înșirate la intrarea scării de serviciu, primind onorul lor tăcut și fetid; trecu pe lângă plasa liftului stricat, pipăind pereții, căutând comutatorul; sub degete întâlni o zdrelitură în tencuială, fața aspră a unui cărămizi, o
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
între timp se ia un trandafir magnific căruia i se desprind alene petalele una cîte una 1962 La vestea morții doamnei M.T. Treabă bine făcută, Moarte, chiar o izbîndă, ca să distrugi o cetate! Să devorezi atîta carne, să frîngi atîtea oase într-un timp record. Să consumi atîta energie, iute, cît ai fuma o țigară. Cîtă Muncă, Moarte, ce demonstrație în forță (De parcă nu am crede cuvîntului). 1989 Anatomia mirosului Odoratus impedit cogitationem Sfîntul Bernard iată ce conține o singură uncie
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
un tărâm netrebnic, rușinos, când n-ar mai putea să-și aleagă singur sfârșitul. Este mesajul esențial al poemului, care se termină printr-un consolant tablou de triumf postum: cei patru prieteni (atenție, ei pot fi oameni în carne și oase, dar și... cele patru puncte cardinale!) l-ar lua pe umerii lor pe aedul căzut (Viața-ntreagă gânduri am rostit / și cântece am spus) pentru a-l purta în satul său natal - adică în eternitate, dacă ne amintim că el
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
realitatea fizică și fantasmele personale. El reapropie eul biografic de eul auctorial, distanțându-se programatic de modernism. Se desparte, fără regrete, și de postmodernism, mizând pe valoarea supremă a Bibliei și conturând un proiect anti-Babel. Poetul ,în carne, hârtie și oase" este chiar el, regizor și deopotrivă actor, ferment luciferic și aluat divin. Binomul viață/ operă nu mai prezintă așadar vreo relevanță: cărțile lui Cristian Popescu - și acest antologic volum nu face excepție - sunt episoade nete ale existenței lui, fâșii de
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
sfîrșit. Coborîrea în imperiul lui Hades și mai cu seamă întoarcerea de acolo este isprava supremă ce poate fi împlinită de un muritor în timpul vieții, de neasemuit cu orice faptă de arme de pe fața pămîntului. Un om în carne și oase întors din țara umbrelor a văzut și a trăit totul, este imun și desăvîrșit ca un Achilleus cufundat în întregime în apele Styxului. Legenda greacă a păstrat mai multe nume de eroi care s-au întors teferi din lumea cealaltă
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
mândrie. Romancierul era cunoscut nu numai la Măgura, ci și la Ilva Mare, la Nepos (Vărarea) și mai ales la Prislop, unde trecerea lui lăsase urme. Rebreanu trăia și prin eroii săi din Ion, unii supraviețuindu-i în carne și oase. în ce mă privește, amândoi au devenit, în fond, mentorii mei. Marea vorbă a lui Rebreanu - "Viața omului numai atunci este prețioasă, când urmărește un ideal" - a rămas până azi, pentru mine, un memento. Vibrantele versuri ale poetului - "O luptă
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
cenușa tatălui, protagonista recuperează, de fapt, nu doar chipul lui, în diferite imagini, în diferite ipostaze, ci și fragmente din propria identitate. Numai cînd toate acestea s-au întîmplat, ea poate renunța la ultimul săculeț, cel în care se află "osul sufletului", redîndu-i practic tatălui, oriunde s-ar afla după moarte, cea mai deplină bogăție. Depozitarul eu-lui afectiv, fără de care, viața noastră nu ar fi și, în consecință, nu s-ar povesti. Preotul începu recitarea finală. Privi în jur și zări
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
noastră nu ar fi și, în consecință, nu s-ar povesti. Preotul începu recitarea finală. Privi în jur și zări săculețul cel mic, pe care eu încă îl mai țineam în mînă. " Ce ai acolo, fiica mea?" I-am arătat osul și el îl privi lung. Da", spuse, "acesta e osul pe care noi îl numim atma ran; cînd acest os rămîne neatins în trupul unui om, după ce acesta a fost ars, atunci înseamnă că a fost un spirit elevat.Tatăl
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
povesti. Preotul începu recitarea finală. Privi în jur și zări săculețul cel mic, pe care eu încă îl mai țineam în mînă. " Ce ai acolo, fiica mea?" I-am arătat osul și el îl privi lung. Da", spuse, "acesta e osul pe care noi îl numim atma ran; cînd acest os rămîne neatins în trupul unui om, după ce acesta a fost ars, atunci înseamnă că a fost un spirit elevat.Tatăl dumneavoastră a fost un astfel de om. Dar", continuă el
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
săculețul cel mic, pe care eu încă îl mai țineam în mînă. " Ce ai acolo, fiica mea?" I-am arătat osul și el îl privi lung. Da", spuse, "acesta e osul pe care noi îl numim atma ran; cînd acest os rămîne neatins în trupul unui om, după ce acesta a fost ars, atunci înseamnă că a fost un spirit elevat.Tatăl dumneavoastră a fost un astfel de om. Dar", continuă el, "de ce vreți să-l păstrați? Trebuie să-l trimiteți în
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
însereze. Preoții trebuiau să se întoarcă la treabă, să-și caute alți clienți. ș...ț Atunci, bărbatul mai în vîrstă se întoarse spre mine cu o privire obosită. " Fiica mea", zise el îngrijorat, " de ce te agăți de această bucată de os? Ceea ce ții în mînă este proprietatea tatălui Gange, e averea lui, lui îi aparține. N-o mai ține așa strîns, fiica mea, dă-I înapoi ceea ce-I al lui". Am privit la bucata de os pe care o țineam în
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
agăți de această bucată de os? Ceea ce ții în mînă este proprietatea tatălui Gange, e averea lui, lui îi aparține. N-o mai ține așa strîns, fiica mea, dă-I înapoi ceea ce-I al lui". Am privit la bucata de os pe care o țineam în mînă și la cerul prăfos, care se întuneca tot mai mult. M-am întors, m-am aplecat spre apă și am lăsat osul să cadă". Urvashi Butalia Pe drumul spre tine Nu am știut nimic
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
dă-I înapoi ceea ce-I al lui". Am privit la bucata de os pe care o țineam în mînă și la cerul prăfos, care se întuneca tot mai mult. M-am întors, m-am aplecat spre apă și am lăsat osul să cadă". Urvashi Butalia Pe drumul spre tine Nu am știut nimic despre corespondența și despre povestea dintre Paul Celan și Ilana Shmueli. Poate și de asta am fost atît de atinsă de această descoperire, intermediată, în ceea ce mă privește
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
a unei tristeți... iremediabile: "Și noi am călătorit cu Budila-Express,/ Și noi am văzut fețele stoarse, ca niște cîrpe ajunse/ La gradul zero al folosirii, ale junelor navetiste,/ Și noi am simțit fluidul neîncrederii oarbe/ Coborînd ca acidul sulfuric în oase, și noi am văzut/ Banchetele jumulite de vinilinul/ Din care aborigenii își fac portmonee, și noi/ Am descoperit cultul secret/ Al stomacului, sexului și capului aplecat, și noi/ Am pătruns în catacombele realității,/ În subsolul paginii de ziar și mai
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
n-ar putea dezgropa/ tremoloul acelor zile ceața purpurie/ prin care-mi târșâiam bocancii cu ținte/ gustul de rodie al primei înfrângeri/ (și în ochii ei scria/ ieși afară dumneata)/ năucit m-am lăsat pe vine în mijlocul foișorului/ o clipă oasele subțiri mi-au trosnit/ lanțurile argintii zornăiau îngrijorate/ găurile din blugi atârnau triste guri de paiață/ capul de mort de pe geacă s-a făcut că se uită în altă parte/ lucian și cristi m-au bătut pe umeri/ (câtă vreme
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
și i-am dat micul volum tradus de Dvstră. Marco Forti e autorul unei masive cărți despre Eugenio Montale - eram cu atât mai încântat că el i-a înmânat, în fine, volumul meu (de peste 200 de pagini) de traduceri din Oase de sepie, apărut încă în 1967 în colecția "Cele mai frumoase poezii" în 7160 de exemplare. A doua scrisoare mi-a fost adresată la Paris, pe 25 februarie 1974. Forti precizează că trebuia înlăturată ipoteza publicării poeziilor mele: lucru anevoios
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
ta ascultînd, ca dintr-un ghioc/ adînc, cum se ivesc din lut pretexte ca, nervură cu nervură să/ mă invoci pe mine, copacul meu gînditor// acest stetoscop le știe pe toate/ cum mă respiri pînă la intoxicare și vomiți/ cum oasele tale de imagolog străpung pînza de păianjen/ cum bate clopotul cînd mă întorc la tine/ turnîndu-mi pe zîmbet luciul șinelor de tramvai/ cum îți crește pe cortex un papirus al anxietății grafologizînd// nicicînd asupra noastră nu s-a coborît roiul
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
decît eram eu însumi. Durerea mea era durerea ei, bucuria mea era bucuria ei. Dar n-avea oare Callie uneori o expresie stranie pe figură? Atît de intensă, atît de... masculină. Și n-avea pic de grăsime pe nicăieri, numai oase, fără șolduri. Dar nu era posibil... și doctorul spusese despre Callie că era... și de ce nu pomenise nimic de cromozomi... și cum putea să fie adevărat? Așa curgeau gîndurile mamei mele și mintea i se întuneca și scînteierile încetau. Și
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
este posibilă dacă se pornește - așa cum o face poetul - de la premisa că "separații clare/ se pot face numai între lucruri nu și între ființe". Universul ar fi, atunci, o corolă de terminații nervoase, o urzeală tremurătoare de carne strălucind pe oase și suflete călătorind spre dimineața speciilor. Totul, sub o "lumină de calotă dumnezeiască, albastră"; toate, citite "de sus de-un ochi/ de pretutindeni și de nicăieri". S-a remarcat, pe bună dreptate, că poetul "echinoxist" reușește o uimitoare captare a
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
dezbateri din care fac parte viitorii teroriști urăște materialismul occidental, și sfârșește nu în asceză - care ar fi varianta bună - ci în a dematerializa totul, inclusiv ei înșiși. Nici teroriștii, nici victimele (în ochii primilor) nu mai au carne și oase, scopul lor excelând în transcendență până în punctul în care legătura cu mundanul se taie iremediabil. Pentru protagonistul Ziad Jarrah nu există un conflict între dragostea pentru soția lui sau minciunile pe care i le debitează și genocidul pe care e
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
Lenin și, deși nu comunicau prin cuvinte, au comunicat cu maestrul care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, și omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase-n urmă umbră de os. De ce i-a rezistat însă opera rămîne o întrebare pentru intelectuali. Poate din pricina uscăciunii. Mai aproape de noi, Hamlet enervează pînă la apucături preistorice. Despre Don Quijote nu-i nimic de spus. Toată lumea rîde. Brâncuși deschide poarta timpului pentru sculptura secolului XX
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]