1,319 matches
-
în final: întins pe bancheta psihologului, Titus deplânge schema ruginită a relației lor; soția sa nu se mai întorsese din excursia făcută în Occident. Tematica se schimbă în Sperietoarea, unde, sub pretextul analizei unui caz clinic și a prezentării unui ospiciu, se construiește parabola regimului totalitar. În urma unui accident, Cristian Filiti își pierde memoria, este dus într-un ospiciu, unde doctorul Voch, în care autorul proiectează un dictator în miniatură, încearcă să-l facă să-și găsească identitatea. În prezentarea cazului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
întorsese din excursia făcută în Occident. Tematica se schimbă în Sperietoarea, unde, sub pretextul analizei unui caz clinic și a prezentării unui ospiciu, se construiește parabola regimului totalitar. În urma unui accident, Cristian Filiti își pierde memoria, este dus într-un ospiciu, unde doctorul Voch, în care autorul proiectează un dictator în miniatură, încearcă să-l facă să-și găsească identitatea. În prezentarea cazului Filiti, G. alternează flash-back-uri din existența anterioară a eroului cu descrierea mediului ospiciului. Viața îi fusese plină de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
memoria, este dus într-un ospiciu, unde doctorul Voch, în care autorul proiectează un dictator în miniatură, încearcă să-l facă să-și găsească identitatea. În prezentarea cazului Filiti, G. alternează flash-back-uri din existența anterioară a eroului cu descrierea mediului ospiciului. Viața îi fusese plină de întâmplări capitale: copil, asistase la ororile războiului, trecuse și pe la Canal, frecventase medii diverse; era, în plus, scriitor. Evenimentele sunt puse însă sub semnul provizoriului și ambiguității, personajul fiind și histrionic. În încercarea de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
Era așezată pe un pat de spital fără nici un așternut, afară de două scînduri așezate pe zăbrelele patului. De altfel în celelalte camere, nu există nici un pat, arestații dorm pe jos. Întrebat de mine, de ce nu a internat-o într-un ospiciu pe Irina, tov. maior Fucks, mi-a răspuns că aceasta știe multe chestii de-ale Securității și, fiind nebună, le povestește și altora. I-am dat ordin ca imediat să fie scoasă din acea cameră și să se facă curățenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și emanînd un miros de oficină. Femeile au în genere petulența curvelor, iar bărbații sînt hoți, lași și alcoolici. Aproape nimeni nu iese neșifonat din bestiarul lui Pandrea, autorul neavînd duioșii, sfieli sau complicități ascunse. Rezultatul e un dampf de ospiciu înțesat cu suflete schimonosite, din care virtuțile s-au scurs prin gaura conștiinței. Jurnalul nu menajează și nu elogiază, fiind însuflețit de o poftă de a macula care îți sugerează o imagine de balamuc cotidian. Fără excepție personajele au trei
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
Nae Georgescu, în articolul Eminescu, mereu nou, reia (a cîta oară?) - teoria complotului politic pus la cale de autoritățile române, cu complicitatea Junimiștilor, a lui Maiorescu în primul rînd, și care ar fi dus la internarea abuzivă a poetului în ospiciu, în acea tristă zi de 28 iunie 1883; format din argumente pe cît de stupefiante și insolite, pe atît de inconsistente, puzzle-ul compus de Nae Georgescu nu are nici măcar meritul de a stîrni rîsul. Tot din același număr aflăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
cazul baletului Giselle, coregraful suedez Mats Ek. La finalul primului act tânăra țărăncuță Giselle, înșelată în dragostea ei, înnebunește, dar în varianta lui Mats Ek nu moare, așa că actul doi nu se mai petrece in lumea ielelor, ci într-un ospiciu, unde vin să o vadă Albert, cel vinovat de rătăcirea ei, și Hans care o iubea demult. Dincolo de valoarea coregrafiei în sine, ceea ce mai atrage în mod deosebit atenția în montarea suedeză este faptul că muzica romantică face casă bună
Un pas către redresarea baletului Operei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7301_a_8626]
-
Rallet" din județul Dâmbovița (1901-1902) și apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din București (1903), urmând și un stagiu de perfecționare la München (1906). Apoi, devine medic primar la Ospiciul Mărcuța (1909-1912). Este angajat în învățământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iași (1913-1933) și de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București (1933-1940 și 1944-1958). În paralel cu activitatea didactică
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]
-
suficient de universală pentru a putea prinde oriunde În America, dar acum știe că nu va merge. Aici, relativitatea valorilor Își pierde contextul; nu se aplică artei care asistă și depune mărturie, care a sfidat puterile trecătoare, Statul, poliția, Închisoarea, ospiciul. Scopul acestei arte este să strige În gura mare o realitate care nu are nici un Înțeles Într-o țară În care totul este acum virtual, provizoriu, plutind liber, fericit și bine hrănit. Cum poate el lega această artă de dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poate ești curios măcar vocea să i-o auzi... În clipa aceea doctorul Teodoru puse receptorul în furcă. N-ar fi suportat să audă glasul unui copil nevinovat. Mama lui era o nebună, locul ei fiind mai potrvit într-un ospiciu, nu să umble liberă pe stradă și să dea telefoane incendiare. ,,Ce-o fi în inima acelui pui de om?" Lucrurile începură să se precipite din nou. De abia se ivise acea luminiță care prevestea o oarecare reașezare a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care a funcționat acolo până la 1886. La această dată el a fost mutat în centrul orașului, în fostul palat domnesc a lui Mihalache Sturza, refăcut anume pentru acest scop. Iar în locul vechei mănăstiri Socola, s-au ridicat modernele pavilioane ale Ospiciului de alienați. (Din colecția Socec et Comp. Iași) Pag. 126. Sus: Mihail Kogălniceanu. Jos: Vasile Alecsandri. (Fotografii vechi) Pag. 127. Tit Liviu Maiorescu și Vasile Conta. (Clișee Cartea Românească). Pag. 129. Ioan Nădejde, V. G. Morțun și Alex. Ionescu. (Fot. vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ieșean Bardasarie, înfățișând, într-o atmosferă animată și plină de pitoresc, aspectul vechi al acestui local cu faimă. Pag. 188. Spre Cetățuia. (Foto M. H.) Pag. 191. Teatrul Național de la Copou, după o fotografie veche. Pag. 192. Mănăstirea Socola și Ospiciul de alienați. (Colecțiunea Socec et Comp., Iași) Pag. 193. Case vechi, în str. Ștefan cel Mare. (Polyfoto) Pag. 194. Turnul bisericii Bărboi, a cărei înfățișare de campanile italian și a cărei zveltă siluetă fac din el unul din cele mai interesante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acolo, îmi prelungea ochiul în propriul său ochi: clipeam amândoi în același timp, înregistram fiecare mișcare din corpul minții lui Bidileanu, o aduceam în fața privirii, goală și încremenită, și-o savuram. Mă simțeam bine, ca un pungaș intrat într-un ospiciu. Surpriza mă răscolea. Când nu pedala în gol, în ritmul bicicletei sale indestructibile, mintea lui Bidileanu scornea poezii. În fiecare seară, exact la ora 23.15, cu o imaginație care aproape că mă împingea la bănuieli. Le scria încet, calculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se plătească arenda într-o cantitate fixă de hectolitri de grâu în loc de-a i se plăti c-un număr determinat de livre sterline. Tot astfel, particularul care ar voi să constituie o rentă copiilor sau unui colegiu sau unui ospiciu, ar face bine, în ipoteza în care ne-am pus aci, de-a o constitui în măsuri de grâu și nu în piese de aur. După descoperirea Americei, Englitera, a cărei monetă era mai cu seamă de argint, au formulat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
in der Bukowina) în revista "Der Südostdeutsche", nr. 22-24/1960; O statistică a grupului etnic al germanilor bucovineni din anul 1940 (Eine Statistik der Buchenlanddeutschen Volksgruppe aus dem Jahre 1940), în "Der Südostdeutsche" din 1961, nr. 15; Senzație literară la ospiciul din Cernăuți: amintiri despre "Cazul Oiehowicz" (Literarische Sensation aus dem Irrenhaus in Czernowitz: Erinnerungen an den "Fall Oiehowicz"), în "Der Südostdeutsche", nr. 4, 5, 1962. Făcându-se cunoscut și apreciat pentru contribuțiile sale în domeniul istoriei Bucovinei, Erich Beck a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a reconstitui "filmul unei zile" o zi de răscruce în destinul eminescian încearcă a scoate eminescologia dintr-un "conformism docil", manevrând inerțial clișee bătătorite, cu vechi state de serviciu. În fond, în ziua în care Eminescu a fost "sechestrat" la ospiciul privat al dr. Șuțu sub pretextul de a fi înnebunit subit, conform "diagnosticului" soției lui Slavici (Catherine Magyarosy Szöke), cea care, pe cartea de vizită trimisă lui Maiorescu, la o oră matinală, îl anunța că incomodul său chiriaș e "foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
De ce nu-mi vii, Iacob Negruzzi apreciind ca fiind scrisă în "deplină luciditate"; Matei Eminovici își vizitează fratele, lăsând mărturie că "poetul avea conștiința sechestrării sale ilegale"; "deținutul politic" (după Dimitrie Vatamaniuc) M. Eminescu a fost internat și păstrat în ospiciu în mod ilegal, fără certificat medical semnat de doi medici, conform legii; externarea de la "Caritas" s-a făcut fără documente legale, iar poetul scos din țară fără avizul său și trecut peste graniță, ori fără pașaport, fraudulos, cu concursul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-ți pui mintea la contribuție. Toate astea ți se par normale? Ți se pare că vin de la un om întreg la minte? Vocea doamnei de onoare deveni stridentă: sau gândești că vin din partea cuiva bun să fie poprit la un ospiciu de nebuni? Mi-a aruncat o privire foarte severă și, deoarece n-am răspuns imediat, nici în apărare, nici capitulând, s-a lăsat cu toată greutatea pe spate și s-a adresat soțului ei: — Mai dă-mi, te rog, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Ale cui? — Ale doctorului. — A, vasăzică te-ai dus să-l vezi pe doctor în legătură cu mine. Nu, l-am întâlnit întâmplător la Brian. — Și i-ai spus: „Bărbatu-meu a înnebunit și aș vrea să-l văd închis într-un ospiciu“. — Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de dură, de rece, n-ai pic de blândețe în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
goală. Și pe urmă, de câte ori rămâneam însărcinată, fiecare dintre ei mă părăsea. Păcat că n-am avut curajul să fac un copil! Tot ce am acum pe lume e George și el e nebun, ar trebui să fie într-un ospiciu, legat în lanțuri. Într-o bună zi o să mă omoare. Mi-a zis că a văzut-o pe fata aia, Meynell, dezbrăcându-se. Ce? Cum, când? Nu știu, George minte de îngheață apele. Nu știu ce s-a întâmplat sâmbăta trecută. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai văzut mort sau nu? Toți oamenii ăia care se uită. — Destul de mort. Evie zice: — Unde? — Asta-i foarte dureros, zic, și traversez scena la dreapta, spre living. Evie mă urmărește, zicând: — Unde? Toți oamenii ăia care se uită. — La ospiciu, zic. — Ce ospiciu? Continui să traversez scena la dreapta spre următorul living, spre următoarea sufragerie, spre următorul dormitor, salonaș, birou domestic, cu Evie care se ține coadă după mine și publicul care ne-nsoțește de la distanță. — Știi cum e, zic. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sau nu? Toți oamenii ăia care se uită. — Destul de mort. Evie zice: — Unde? — Asta-i foarte dureros, zic, și traversez scena la dreapta, spre living. Evie mă urmărește, zicând: — Unde? Toți oamenii ăia care se uită. — La ospiciu, zic. — Ce ospiciu? Continui să traversez scena la dreapta spre următorul living, spre următoarea sufragerie, spre următorul dormitor, salonaș, birou domestic, cu Evie care se ține coadă după mine și publicul care ne-nsoțește de la distanță. — Știi cum e, zic. Dacă nu vezi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
quality e de fapt scris prost, fără surse și tendențios. Să zicem că e scris de Costi Rogozanu (pe bune că e doar un exemplu). Comentez online articolul. După mine începe o isterie generală, în care ba sunt trimis la ospiciu, ba ridicat în slăvi. La fel și Costi. Acest lucru este realizat de ceilalți cititori premium. Iese o surzenie de dezbatere într-o cocină digitală. Merităm atunci predicarea premium? Ce vreau să zic cu exemplele astea: 1. Termenul premium nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cu toți: universul nu poate fi câmpul de bătălie al oricărei intersubiectivități. Comunitatea este posibilă doar acolo unde ne aflăm; ea se deplasează potențial odată cu noi: Grădina n-ar putea fi o închisoare sau un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba poate chiar e mai filosof și cu mai bune rezultate în afara ei, dincolo de porțile Grădinii. De unde și necesitatea unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de incontrolabil variază proiecția celorlalți asupra noastră, în cazul de față asupra mea. Și am făcut o recapitulare. Când am publicat volumul de poeme Oceanul Schizoidian, mi s-a spus că ar fi trebuit să stau câteva luni într-un ospiciu ca să fi putut scrie o asemenea carte. De ce, am întrebat eu încă perplexă pe vremea aceea - nu avem destui dintre noi oricum un ospiciu pe dinăuntru? Când am publicat volumul de proză Purgatoriile, mi s-a spus, privitor la ultima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]