1,318 matches
-
sa. "Prin acest demers ilegal - arată C. Cernăianu - avocatul Maiorescu acționează contra principiilor fundamentale ale Dreptului, aranjând internarea lui Eminescu în lipsa garanției că protejatul s-ar fi alienat și stabilind - pe ce criteriu? - o anume perioadă a șederii acestuia în ospiciu." Ajuns acasă, Maiorescu îl anunță pe Theodor Rosetti (mare maestru comandor al Marelui Orient al României, totodată membru, ca și Maiorescu, al lojii masonice Steaua României, la acea dată președinte al Curții de Casație) că treaba este pusă pe roate
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
au dus la Soutzo"(la Șuțu), își amintea fiica lui Maiorescu despre sfârșitul vizitei lui Eminescu. Într-ade-văr, ducându-se la inginerul C-tin Simțion, Eminescu este așteptat de haidamacii lui Șuțu, este imobilizat, urcat într-o birjă sau în duba ospiciului și dus la Șuțu. "Acolo nu va mai fi gazetar, ci numai biet smintit. Planul fusese îndeplinit cu succes. Gazetarul Eminescu era ocrotit într-o casă de sănătate"(C. Cernăianu). Urmează planul doi al conspirației: legendarea nebuniei. Mai întâi se
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
de la Adevărul în 1911). În aceeași zi, a internării lui Eminescu, la ora 17 Maiorescu pleacă în străinătate pentru o perioada de o lună și jumătate. Din această clipă și până la revenirea sa, Eminescu nu mai putea fi eliberat din ospiciu nici măcar la cererea rudelor, pentru că persoana care îl internase era, totodată, singura abilitată legal să ceară externarea lui."( C. Cernăianu) Toți cunoscuții lui Eminescu, mai ales conspiratorii, pleacă rapid în străinătate, în timp ce presa publică o știre anostă: "Dl. Mihai Eminescu
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
ar fi dorit sa încerce recuperarea lui, nu ar fi fost capabilă de a-l interna fără tam-tam?... Una peste alta, între ilegalitățile comise de Șuțu în clipa preluării lui Eminescu sunt și următoarele: - l-a primit pe Eminescu în ospiciul sau (particular?), cu toate că acesta, nesuferind o recidivă, boala lui era incertă și, prin urmare, trebuia să stea fie la un spital, fie în arestul Poliției (cum avea să se procedeze, la 6 noiembrie 1886, la Iași); - l-a internat pe
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
la mai puțin de două săptămâni, Titu Maiorescu nota în Jurnalul său: "La ora 12, prânz la baronul Saurma (ministru plenipotențiar german), cu baron Mayer (ministru plenipotențiar austriac) și cu contele Monts și consilierul aulic Metz". Odată plasat într-un ospiciu din Viena (Dobling), Eminescu intră sub observația celui mai mare dușman al său, filo-evreul P.P.Carp, care deși politic în opoziție față de guvernarea de la București, primise de la guvernanții liberali postul de ambasador al României la Viena. P.P.Carp îl și
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
cuvânt ascultă chemările inimii, glasul ei disperat care-și cere dreptul la viață. E vorba de nebunii romantici și de nebunia de a-ți trăi viața așa cum ți-o cere ea, nu de nebunii clinici care-și duc viața prin ospicii și nici de condamnații de drept comun, adică de hoți, borfași, criminali, derbedei care, din dorința de a-și “trăi” viața, săvârșesc în numele ei fapte odioase. Poate și de aceea m-am atașat eu de domnul inginer Ionescu. Și el
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
să nu-i mai curgă pe haine *, spuse ea întinzându-i lui Luster o lingură...” Dilsey, cea care ține familia unită și mediază toate conflictele latente sau în desfășurare, leagă firul rupt în dreptul lui Benjy, înainte să fie trimis la ospiciu de către Jason, acesta din urmă fiind și el arestat scurt timp pentru o presupusă agresiune sexuală asupra unei fetițe. Tot Dilsey este singura care ia apărarea nepoatei lui Jason, Quentin, fără s-o judece și fără să se lase influențată
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
prin articole din ziare, atacând atât Austro-Ungaria, cât și Rusia. Aceste puteri au răspuns prin presiuni asupra politicienilor din Parlament și guvern. Și...nu întâmpător, conform teoriei conspirației, ME s-a îmbolnăvit, a fost tratat aiurea și a murit la ospiciu la doar 39 ani. In 2015, în urma unei Sesiuni Extraordinare a Academiei Române, s-a stabilit că Mihai Eminescu a fost ....inadecvat. Este cazul lui Mihai Eminescu, singura dovadă a Naționalismului Român ? In nicun caz ! Astfel, pe Internet sau în presa
MÂNDRIE NAȚIONALĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371057_a_372386]
-
cel al aristocrației civile. Mare parte dintre clericii colaboratori au fost foarte nemulțumiți de austeritatea și frugalitatea noului patriarh, care cerea să fie vândute obiectele de lux din Patriarhie, care refuza mesele copioase, totdeauna mânca singur. A reorganizat spitalele și ospiciile orașului mergând până la a încerca să-l depășească pe Sfântul Vasile cel Mare în încercarea sa de a pune pe picioare o instituție pentru leproși; a vândut bunuri bisericești, folosind banii în scopuri filantropice; și, chiar și în exil fiind
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
tăi, când treci pe la ipotești, să ne dai un semn și nouă, la o gură de povești, treci pe vânturi, treci pe lună, treci pe toamne călătoare, domnul poeziei noastre, când te mai vedem noi, oare? arzi pe gânduri în ospiciu și te stingi ca un proscris, când mai scrii o poezie, când te mai apuci de scris? veronica la văratic te așteaptă printre brazi ca să-ți mângâie făptura, ochii tăi atât calzi, ea era melancolia, cu păr blond și brațe
EMINESCU, COLŢ DE RAI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346443_a_347772]
-
taina dintr-o clorofilă linii, puncte și volume - a trecut și va mai trece de la templele aztece la o mare de traume ne-am înscris pe frontispiciu degradarea ca deviză am vândut pacea pe criză și-am adus legea-n ospiciu ne-am întins mâna spre coajă însă n-am ajuns la miez; ce folos c-avem un crez dacă nu-i mai stăm de strajă? Referință Bibliografică: materia turnată-n forme / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 431
MATERIA TURNATĂ-N FORME de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348395_a_349724]
-
Tac! De vizavi, vecina se uită spre covorul meu bodogănind... Aceleași vorbe în fiecare dimineață: - Oameni buni, uitați-vă!, iar și-a întins nebuna vechitura spălăcită la aerisit. Culcă-te, fa! în casă. Nebuna naibii! Duce-ți-o, măi, la ospiciu! Aruncă, nebuno, zdreanța aia! Cine dracu’ mai poartă astăzi scoarțe oltenești? Dar mie nu-mi pasă ce spune lumea. Deschid brațele strigând: - Doamne, ce mult te iubesc!... Heiii! Te iubesc! Te iubesc! Zefirul îți poartă râsul, iar ecoul lui - verde
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
în 1888 sub titlul Hai cu toții, frați iubiți. Microbofobia devine obsesie: „O, Doamne totul este incert, murdar, infectat ... / ce să mă fac ce să mă fac, Doamne”. Halucinația ia forme uriașe, încât Policarp Resteu sfârșește luat într-o ambulanță către ospiciu. Măsura originalității lui Ion Iancu Vale în poemele de largă respirație se găsește în Duminica muntelui și în Povestea celestului zbor a lui Lasămăverde și a nepotului său, Iarel. Aici, expresivitatea transcende parodicul absurd și oniric creând o mitologie personală
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
de Eminescu și neinformați asupra stării acestuia. După ce i s-a pus diagnosticul nemotivat de sifilis (Eminescu nu manifesta simptomele proprii bolii), și având în vedere că la vremea respectivă nu există un tratament concret împotriva acestei boli, medicii din ospiciu l-au trecut pe un tratament șoc pe bază de mercur. Tratamentul i se administra regulat, în ciuda faptului că era cunoscută încă de pe atunci toxicitatea acestei substanțe, chiar și în doze foarte mici. Însă pentru tratamentul lui Eminescu, dozele depășeau
15 IUNIE 2017, 128 DE ANI DE LA MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376865_a_378194]
-
de pe atunci toxicitatea acestei substanțe, chiar și în doze foarte mici. Însă pentru tratamentul lui Eminescu, dozele depășeau cu mult limită permisă. De la prima "îmbolnăvire" până la data decesului, viața lui Eminescu a însemnat un du-te vino între casă și ospicii, după bunul plac al puternicilor zilei, în mâna cărora devenise doar o marionetă. După singurul moment în care a reușit să publice un alt articol denunțător într-o gazetă, sub protecția anonimatului, avea să fie depistat și ridicat, fără a
15 IUNIE 2017, 128 DE ANI DE LA MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376865_a_378194]
-
Fac socoteala viilor și morților în existența cărora am intervenit de-a lungul vieții mele. Încă sunt destui vii, dar numărul morților crește înspăimântător. Parcă se trage în mine din toate părțile cu vești rele. Vara devine un fel de ospiciu al calendarului. Iarna, la rândul ei, devine un lagăr cinic al gerului. Nu mai seamănă noaptea și ziua între ele. Poate singura trăsătură de unire a lor rămâne frecvența morților. Și ritualul înmormântării, pe care încă de tânăr îl contestam
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > SCRISOARE DE LA GOLIA(OSPICIU) Autor: Gabriel Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017 Toate Articolele Autorului Ce rost să fii avut iubirea Dacă nu te-aș fi întâlnit ? Deseori îmi pierdeam firea Dar nu dorința de iubit. Când ți-am dăruit
SCRISOARE DE LA GOLIA(OSPICIU) de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375681_a_377010]
-
Prieteni, „ La vie en rose” este doar o sintagmă! Viața are și alte nuanțe! În această poezie ne întâlnim cu o realitate tristă, dar și în acest caz dragostea are misiunea ei. Mulțumesc! Vă îmbrățișez! Referință Bibliografică: SCRISOARE DE LA GOLIA(OSPICIU) / Gabriel Stănciulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriel Stănciulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SCRISOARE DE LA GOLIA(OSPICIU) de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375681_a_377010]
-
ți tulbură somnul./ Te-aș implora.../ dar nimeni nu mai vine, poete,/ să-ți mângâie veșmântul alb/ al întristării,/ în duminica când rugăciunile rămân / pentru prieteni și vânt,/ iar dragostea închisă - ca o noapte de doliu - / în cel mai tolerant ospiciu...”( Un cuvânt osândit să renască). Poeta percepe, dincolo de limitele conștiinței, că există "acel ceva", acel miracol care, odată și odată, trebuie să se împlinească: "Renaște-mă un nou poem, / o altă lacrimă, / străin de somnul vechilor tărâmuri, / să curg ca
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
e relevant aici, în această lume a tuturor evanescențelor. E de așteptat deci, n-avem încotro, momentul apariției individului excepțional. Și, pentru că tot am pomenit de schizoidie, să aplanăm un pic lucrurile, să nu ajungem cu ele pînă în pragul ospiciului. Nu e cazul. Să fim rezonabili: alienatul nefiind chiar atît de grav, atunci nici alienistul nu are de ce să fie chiar atît de maniheist în punerea diagnosticului. Situația plasticii românești a momentului nu e chiar atît de alarmantă în privința rezultatelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
saloanelor londoneze. Explicația nu stă chiar la Îndemâna tuturor. Despre pasiunea prințului și mai apoi a regelui George al IV-lea pentru acest bărbat, despre „mărirea și decăderea” astrului Brummell, despre sfârșitul său tragic, părăsit, sărac și nebun, Într-unul dintre ospiciile Caen-ului, despre toate acestea vorbește, pe larg, cartea lui Barbey d’Aurevilly, Du dandysme et de George Brummell, care, În traducere integrală, deschide antologia din a doua parte a volumului nostru. Să reținem totuși câteva episoade ale pasionantei sale biografii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se îngroașă cu fiecare oră. ― Alți proști, alte prostii, murmură din colțul lui Mas, mai puțin optimist decât tovarășul său. Kasser trebuia să fie de acord că în ultimele două zile magazinul lui Alarik se transformase într-un fel de ospiciu. Se obișnuise cu felul bizar în care ordinele pseudo-religioase din jurul Abației transformau genetic ființele umane. Dar ajunsese să se întrebe de ce nimeni nu se preocupa și de îmbunătățirea creierelor pământenilor. Se înghesuiseră spre el cu fel de fel de moaște
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu toți: universul nu poate fi câmpul de bătălie al oricărei intersubiectivități. Comunitatea este posibilă doar acolo unde ne aflăm; ea se deplasează potențial odată cu noi: Grădina n-ar putea fi o închisoare sau un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba poate chiar e mai filosof și cu mai bune rezultate în afara ei, dincolo de porțile Grădinii. De unde și necesitatea unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
codoașă a ofițerilor. Mintea i se zdruncină. Se apucă din nou să picteze nebunește. Își regăsește vechiul prieten „îmburghezit”, așa încât el, poetul maudit, se izbește de un poet „plin de viață”, la țară, în Veneto. Până la urmă, este închis în ospiciu. Bogăția celor două intrigi care se împletesc - deși nerăbdarea lui Comisso o limitează și o rezumă continuu la forma sa esențială - este cea a unui roman-fluviu, a unui Adio, arme foileton, concentrat într-o cărticică de două sute de pagini. Dar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
clasic în două de un conflict interior. Cronicile spun că în spatele lui Giulio Drigo se ascunde de fapt Comisso însuși (combinat cu Arturo Martini 1), în timp ce în spatele lui Marco Sberga se află pictorul Gino Rossi 2 (mort, într-adevăr, la ospiciu). Dar s-ar putea susține și că atât Giulio Drigo, cât și Marco Sberga sunt autorul însuși, Comisso, aflat în dilema unei alegeri artistice, a unei modalități diferite de a fi în relație cu realitatea. În acest sens, astăzi, Cei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]