648 matches
-
O făceau confruntându-se cu o diversitate sufletească deseori mai mare decât cauza lor teologică imediată. Pe acest drum au avut loc și exagerări, excese, cu o centrare conceptuală greșită, opusă ideilor inițiale. Se știe că teologii au refuzat cu ostentație contribuțiile anticilor despre suflet, concepția lor asupra ideii preexistenței vieții sufletești epicurienii au ajuns din această cauză proscriși. Ei nu admiteau valabilitatea ideilor platonice și a celor ale stoicilor despre existența unui suflet cosmic și, ca un fragment al acestuia
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de omul de hîrtie, de cel care citește și, făcînd asta de multe ori pe dedesubt, reacționează la lecturile făcute nu meditează mai deloc asupra temeiurilor limbii pe care, prin scris, o întrebuințează însă cu subtilitate și acribie lipsită de ostentație. Textele pe care le publică, începînd chiar cu primul an de facultate, exprimă lecturi după lecturi, spirit critic, încercarea în reflecția pe cont propriu, contestînd, de cele mai multe ori, interpretările devenite prejudecăți și luînd în răspăr judecata de autoritate (ținta favorită
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
formă, dezacordul dintre cuvint și idee, dintre sentiment și expresie ar fi alcătuit un dispozitiv al instalării antipoeziei. Cînd judeca literatura română la confluența ei cu valorile universale, critica lui Romul Munteanu utiliza un limbaj în care se condensau, fără ostentație, conceptele criticii moderne, metodele sale de cercetare erau adecvate suprafețelor textului și surprinderii cît mai fidele a spațiului pe care se expunea creatorul și a formei în care apărea enunțul literar. Lectura criticului era mai totdeauna o traducere internă a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
arate Martei că poate fi și el ca "cellalt"..." (s. n.) Accentele de patetism derizoriu dau pasajului o tentă comică. Apostol îmbracă pentru prima dată mantia suferinței din iubire, asaltat însă de o irepersibilă nevoie de demonstrație. Amestecul de naivitate și ostentație cuceritor ca semn al vîrstei fatal indecizionale conservă o componentă infantilă accentuată. Roman "al fiului", ca și Ciuleandra, Pădurea spînzuraților leagă imaturitatea inițială a personajului de o amprentă filială notorie, pe care eroul o manifestă explicit și o exhibă, vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și confuzii gratuite, artificiale, care îi distrug credibilitatea și dezvăluie în ochii cititorului natura-i de pur artificiu." (5) Detaliile de construcție pot fi discrete sau, dimpotrivă, subliniate, în funcție de voința romancierului. Cînd schimbările punctului de vedere "spațial" se produc cu ostentație, iar "trecerile" nu mai ilustrează în primul rînd abilitatea, arta, caracteristice unei "orchestrări" perfecte, romanul intră în sfera unor demonstrații de estetică proprie, exhibarea procedeelor de construcție, a naturii diverse a "eclerajului" fiind apanajul vîrstei postrealiste a romanului. Locuirea este
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Michelet recursese și el adesea la Euharistie, mergea regulat la slujbele religioase, se ruga, se spovedea 7. Despre Helmut Kohl, Joseph Rovan scrie că "baza" acțiunilor sale și a viziunii sale politice "este credința creștină catolică trăită și practicată fără ostentație și fără agresivitate dar, de asemeni, fără odihnă". Cancelarul Germaniei povestește el însuși că provine dintr-un mediu "profund "negru", adică de factură catolică"8. Oscar Luigi Scalfaro, președintele Republicii italiene, absolvent al Universității Catolice Sacré-Coeur de la Milano, fost conducător
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Născătoare de Dumnezeu Maria, tradusă probabil după un text bizantin (primă contribuție într-o mariologie românească), M. a rămas toată viața un apropiat al literaturii religioase. Pe seama acestui studios la Stambul și foarte atent cu „ieșirile” sale, al căror fast (ostentație barocă) îi impresiona pe târgoveți (Neculce descrie alaiurile spectaculoase și atent regizate: „Și era mândru și bogat, și umbla cu povodnici înainte, domnești, cu buzdugane și cu paloșe, cu soltare tot de sârmă la cai”), este pusă și tălmăcirea, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
proastă digestie a celor citite. La sfârșitul acestei perioade se detașează o tipologie culturală În care curba lui Gauss pune În evidență și un procent de semidocți care distorsionează cunoștințe, valori, concepte, măresc redundanța circulației ideilor și stăvilesc uneori cu ostentație progresul valorilor. In aceste condiții, cunoștințele adolescenților sunt din ce În ce mai diverse și mai complexe. Situațiile problematice sunt de fapt de numeroase tipuri și pun În evidență forme de flexibilitate ale memoriei care utilizează relațiile dintre scheme, imagini, simboluri și concepte, În
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
dincolo de funcția-i de, cel mult, atmosferizare, spre acele stări și dispoziții lăuntrice, discutate deja. Cum va proceda autorul pentru a capta, în cheia stilistică a unei astfel de poetici (definibilă prin raccourci, discreție și finețe, atenuare „litotică”, a oricărei ostentații de ordinul vreunei virtuozități „tehnice”), cuvântul acelei „voci” interioare, „rostit” doar pentru sine, poate ezitant, ori încă „încețoșat”, tulburat, parcă, de teama de a-l duce până la capăt și a-l face astfel ireversibil? Lasă ori nu autorul, prin naratorul
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
bătrîiori, toți însă făceau parte din mulțimea aia simpatică și studioasă. Eu făceam parte dintre fumătorii ocazionali, care fumau, evident, "Cerșetorul". Ceream țigări cu chibzuință, adică cît se poate de rar și, mai ales, așteptam, uneori, cu o abia sesizabilă ostentație, să fiu servit. Adică aveam obrazul un pic mai subțire și contam pe faptul ca și colegii posesori de țigări să-l aibă. Fetele ne țineau de urît și stăteau cu noi, dar ele nu fumau decît una la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu picanterii de succes la publicul prost. Să creăm o societate... modernă, funcțională... Chiar dacă n-ar fi fost așa de urît, zău că nu l-aș fi votat. Mai mult, cînd îl vedeam cum pupă blonda aia în public, cu ostentație, îmi venea să-i crăp bostanul ăla hidos. Unde mai pui că n-am văzut-o niciodată, pe fata asta minunată, să scuipe după ce o săruta monstrul. Sau măcar să se șteargă discret la gură! Îmi vine să plesnesc de ciudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rit roman de timpul de buchisire și descifrare. Individualizarea vechilor psalmodieri a făcut ca fostei ordini auditive comunitare să-i urmeze o meditație tăcută și intimă a textului sacru. O personalizare a vieții religioase dăunătoare atît gloriei instituției, cît și ostentației noului ritual. Subordonarea calvinistă a oralului față de scris are valoare de domesticire a cărnii și de reprimare a unui anumit libido comunitar; ca și cum cei ce alcătuiau elita urbană ar fi fost siliți să ascundă tot adevărul trupurilor și limbajul gesturilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de dimineață pe bețivanii care ies din mină la cinci și jumătate și își permit multe. Are un fel de prieten, un bișnițar bogat, cu care nu vrea să se mărite din cauza sărăciei ei demne. Este fecioară, mărturisește firesc, fără ostentație și fără pudoarea de a fi rămas în urma stilului de viață contemporan. Mama ei, baptista, îi interzice orice îndrăzneală de acest gen și prieteniile cu băieții... Nu a fost niciodată la disco. Visul ei este să reușească să facă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a dispoziției sarcastice, a revoltei antifilistine și a democratizării limbajului poetic. E „disident“ totuși față de suprarealismul care a dominat avangarda istorică, fără contingențe, așadar, cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca ș.c.l., el fiind mai degrabă, și cu ostentație, un „realist“: apelează la limbajul străzii, la oralități, la dezinvoltura și truculența plebee. Și fiindcă am vorbit de continuatori literari (nu de imitatori, aceștia nu intră aici în discuție), nu voi ezita să-l înscriu, la acest capitol, pe Marin
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
formulări, autoritar, neadmițând sub nici un motiv, când vorbea, dispersarea atenției celor de față. Dacă era întrerupt, îl străpungea pe comițătorul sacrilegiului cu o cruntă privire, aștepta să se reinstaleze deplina tăcere și relua de la început toată fraza, o relua cu ostentație, rărind intervalul dintre cuvinte, cu ochii țintă pe imprudentul călcător în străchini, făcându-le astfel tuturor foarte clară ideea că întreruperile nu i erau deloc plăcute, ba chiar îl indispuneau foarte mult. După ce discursul brebanian era dus până la capăt, până la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a acestei ierni*, poetul a părăsit lumea noastră fizică. Împlinise, în august, șaizeci și unu de ani. Născut în zodia leului, Dan Laurențiu era orgolios și egolatru. Avea despre valoarea proprie cea mai înaltă idee și o afirma ritos, cu ostentație, în orice împrejurare. Își irita contem poranii, ca altădată Macedonski, prin superbie, prin ricanări dis prețuitoare și prin preocuparea exclusivă de sine, cum apărea în ochii mai tuturor. Părea lipsit de orice interes pentru alții, nu-i vedea și nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
împrejurări tragice. Eticheta pentru mine - și recunosc că sunt o persoană vetustă - nu-i un moft. Ea înseamnă bună creștere, respect pentru celălalt, punctualitate, educație, o reacție socială înrudită vag cu onorabilitatea. Nu mi place însă eticheta care cade în ostentație, care devine o mască socială impusă. R.P. Nu uitați de puritanism, vă rog. Mai ales că știu că ați testat câteva vaccinuri. A.R. Cum privesc puritanismul? Îl privesc cu ochii lui Henry Miller, ai lui D. H. Lawrence și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din Larousse. Țineam s-o întrec în cultură pe colega mea, Nadia Horowitz, care era mai inteligentă decât mine. (În schimb, eu eram mai drăguță decât ea.) Astăzi, în tot ce scriu, fug de citate. Citatele îmi apar ca o ostentație de erudiție și ca niște cârje menite să susțină idei oloage. R.P. Bun, văd că răspunsul la întrebarea despre idila pătimașă nu mi l-ați dat, dar nu-i nimic. Vă întreb altfel, atunci. Până la urmă, din cauza cui s-a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
unității celor răscumpărați de unica Pâine divină. 9) Să-l iubim pe Isus în cei săraci; să-I îndrăgim cauza cu sinceritate; să urmărim abolirea proletariatului conform doctrinei catolice scrise în documentele pontificale. 10) Să slujim adevărul Evangheliei întotdeauna fără ostentații și fără slăbiciuni; să avem conștiința superiorității gândirii creștine asupra oricărei altei concepții; să-l facem cunoscut pe Mântuitorul nostru, atât de ignorat, și să-L facem iubit în viața noastră de preoți curați, săraci și dăruiți complet cauzei Iubirii
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
târziu, cu ajutorul învățăturilor generoase ale Aiei. Problema era aceea de a reuși să-mi înving eul propriu, care nu accepta dizolvarea în anonimatul getic, ci continua să se afirme în fluxul cotidian al superficialității mundane. Aș vrea să-mi înfrâng ostentația orgolioasă și să ajung la acea liniște pe care-o surprind în gesturile Aiei și ale celor din stirpea ei, stăpâniți de plenitudinea credinței lor. Cântecul de despărțire Sunt din nou la un ceremonial de înmormântare. Se recită, pe două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Liberă în ziua de 9 octombrie 1989 , orientată corect și consistentă , a fost privită de organele securității cu asprime și importanță . ”Revoluționarii din 14 decembrie 1989” ne-au “gratulat” cu epitetul “scrisoriști”folosind diverse ocazii de a ne expedia cu ostentație în derizoriu . În acțiunea de minimalizare , de calomniere au fost singurii , în afară de serviciul “D” al securității . Pag. 270 - “Asta nu înseamnă că nu se putea întâmpla ca după mișcarea noastră totul să rămână la nivelul încercării , iar noi să murim
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
de miresmele tari ale noii primăveri înspre care își deschide larg porțile inimii..." ș.a.m.d.), romanul se compune încet și temeinic într-un proiect de monumentalitate, în care ființa vie a eminescului se translează spectacular, tot mai accentuat, cu ostentație chiar, în dimensionalitatea mitului pe care îl va reprezenta în istorie. De-acum, totul în roman se reorganizează în registrul polemic (demascator!?) al unei parabole, al unei fabule (și fabulații) în care conflictul se stabilește între mitul Eminescu și regimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
-i la fel de puternic pe fiecare în contextul său" ("Iscoditorii firii"). Urmărind repetițiile pe care le promovează poetul, constată că "din punct de vedere lingvistic și stilistic" se atinge "implicit morfologia", punându-se în evidență bogăția și exuberanța lexicală, "realizată fără ostentație, fără emfază" ("Venin și farmec"). Adesea plonjează în etimologie, în explicarea sorgintei cuvântului pe care Eminescu îl utilizează inovator. Cuvântul filă, de-o pildă, nu va fi sinonim cu pagină ci cu foaie. Se exemplifică citând din Glossă: "Viitorul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și definitive. Este, am ajuns să mă conving, una din trăsăturile cele mai nobile ale artei eminesciene aceea că poetul, saturat de lecturi și deschis celor mai surprinzătoare asocieri, nu învederează nicicând datele livrești ale erudiției sale cu acea penibilă ostentație atât de caracteristică pseudoculturii și suficienței -, ci le ferește de o lumină prea crudă, retrăgându-le și adăpostindu-le în substructura imaginii și lăsând cititorului, ridicat la rangul de "colaborator" (vremelnic), bucuria redescoperirii și a împlinirii lor din zestrea cugetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aproape inutil să spunem că pentru cel care aplică principiile analizei pe text e obligatorie cunoașterea istoriei cărții și a evoluției ei pentru a comenta apoi caracteristicile volumului prezentat punctual și a sesiza știința transmiterii deliciilor culturale, dacă sunt, fără ostentație și chiar fără retorică. Criticul literar, de data aceasta, explorează o lume imaginară, una care, sugerând realul, retrăiește o lume-poveste, plină de fantezie. El descoperă codul propus de un scriitor sau altul și îl împărtășește cititorului sau ascultătorului, la rându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]