322 matches
-
suferă pentru că se iubesc. Am o imagine grozavă cu dîrele de pe fundurile și spatele lor, le poți vedea cum transpiră, nu răni, nu sînge, nimic de genul ăsta. Domnișoarele de onoare sînt profesioniste, dacă se rupe pielea, sîngele care curge ostoiește durerea și durerea e tot șpilul. Și exact cînd par gata să leșine, fetele le coboară și le așează pe un pat acoperit cu flori și toată adunarea le unge cu unsori de leac și le pupă și le urează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Margot de la un tată, au fost Îndeplinite, chiar și pentru scurt timp. Îi urează În gînd multe, multe filme Înainte, cu finaluri din ce În ce mai fericite. Cu Margot odată plecată și cu ciocănitul infernal care nu dă nici un semn că s-ar ostoi, Wakefield Începe să fantazeze despre cum ar fi să trăiască undeva, pe un maidan pustiu, sau, și mai bine, În mlaștină sau Într-un parc național. Citește cărți despre casele portabile și mobila nomazilor. Orice nu poți Împături și lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ghem de încordare care nu vrea deloc să cedeze în timp ce frământ. De fapt, cu cât împăturesc și răsucesc mai tare la aluat, cu atât mai rău mă simt. Mintea îmi zboară încontinuu înapoi la acel site. Nu pot să-mi ostoiesc cu nici un chip sentimentul de nedreptate care îmi arde în piept. Am făcut lucruri foarte bune pentru firma aia. Am câștigat clienți. Am negociat afaceri. Nu am fost ca și cum n-aș fi fost. Nu am fost ca și cum n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vom vorbi cu toții, dacă vom rămâne muți, sau dacă Vindecătorii de pe urmele tale au pus la cale altceva - ce-o fi, o fi. Neamul meu tot o să aducă prunci pe lume, iar oamenii tot la noi o să vină ca să se ostoiască, chiar și cei mai răi dintre ei. Cu vorbe sau fără, ne descurcăm noi. S-a ridicat și a dat să iasă. - Azi mai stai aici, să te odihnești, dar după răsăritul soarelui Îți iei... prietenul am auzit că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea, încerca să schimbe ceva la butoanele aparatului. - Nu vor deloc să uite, continua să vorbească acela, de parcă ar fi discutat cu pleierul. Se-agață de trecut de parcă mai pot schimba ceva, mai pot învia vreun mort, sau mai pot ostoi vreo rană. Se duc buluc spre trecut, doamnă, de parcă ar fi veșnici. Dar poți să le explici că trecutul e o cumplită păcăleală? Poți să-i convingi că râvnesc un trecut măsluit? Și chiar nu vi-i milă de copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea pormbei din străfund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
putea. Și, ce cumplit e să nu poți plânge!... Emil se uită la țărâna încă proaspătă de pe mormânt, cu brațele grele atârnându-i pe lângă trup,neputincios la frământarile tatălui său. Și, cât ar fi vrut să-l atingă, să-i ostoiască durerea, dar mâinile nu-l ascultau... Stătea lângă dânsul împietrit de durere și neputință. Cel puțin o vorbă de mângâiere să-i fi spus, dar nu putea, glasul nu-l asculta. Când dădu să vorbească, ziduri chinezești se înălțau între
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fost una dintre cele mai binevenite și gustoase mese pe care le-am savurat vreodată, având În vedere foamea care pusese stăpânire pe mine, dar nu numai de aceea... Primarul cel jovial ne-a lăsat plin de tact să ne ostoim foamea, fumând și aruncându-ne din când În când câte o privire pe sub sprâncene. Tot timpul a discutat zgomotos cu ghizii noștri În inuktitut, iar când s-a servit ceaiul - din fericire bun : tare și mai ales fierbinte ! - s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fost una dintre cele mai binevenite și gustoase mese pe care le-am savurat vreodată, având în vedere foamea care pusese stăpânire pe mine, dar nu numai de aceea... Primarul cel jovial ne-a lăsat plin de tact să ne ostoim foamea, fumând și aruncându-ne din când în când câte o privire pe sub sprâncene. Tot timpul a discutat zgomotos cu ghizii noștri în inuktitut, iar când s-a servit ceaiul - din fericire bun : tare și mai ales fierbinte ! - s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
el, repetând o frază pe care, se vedea, o înghițise cu greu. 322 DANIEL BĂNULESCU "Doamne-Dumnezeule, jeluiam, fă-o iar să adoarmă în patul nostru comun!", iar glasul cel blajin mă ridica frumușel de urechi, mă transporta până la dormitor, mă ostoia și-mi șoptea: "A adormit!" "Ei bine, atunci îndrăzneam eu, Doamne-Dumnezeule, fă-o și să uite - și fă-mă și pe mine să uit - că s-a culcat cu individul acela, absurd și nemernic, care a ținut-o în brațe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de vorbă pe-acolo și m-am apucat să transmit la Radio Iași. Când s-a auzit că a căzut Ceaușescu, grupul de cheflii a mai stat o bucată bună de vreme la restauranul <<Racova>> și după ce s-au mai ostoit ăștia care tot cântau <<Deșteaptă-te române>>, <<Trăiască Revoluția>>, <<Jos Ceaușescu>>, pe la ora 14:00, printre oameni au apărut și ei: avocatul Marian Enache, Alexandrache - care era șef pe la liceu, Paul Munteanu și încă vreo câțiva din oamenii lor. Și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
constatare, nici ea nu știa de fapt. Băiatul din banca treia când o văzu pe maică-sa așa, se ridică în picioare apoi izbucni în plâns. Vru să se ducă la el, să-l pipăie, să-l mângâie, să-l ostoiască din plâns, dar se întoarse dintr-o mișcare și ieși valvârtej pe ușă lăsând-o deschisă mare și largă ca un semn imens de întrebare. Îi venea să plângă sau să râdă, nici ea nu mai știa, totuși râdea, râdea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-se alene. Osteneala îi dobora ființa, pătrunzându-i până în fiecare mădular. Răvășit, se îndreptă cu pași mărunți și împiedicați spre tindă. Luă o cană și o scufundă în donița plină cu apă de fântână. Bău pe nerăsuflate, pentru a-și ostoi setea care îi ardea gâtlejul. Se uită apoi spre doagele care dădeau să plesnească. Se gândi că trebuie să-și facă vreme să le dreagă, dar nicidecum într-o zi de sărbătoare. Umplu un ulcior și își turnă apă peste
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mă fă frumoasă, / Să le plac eu junilor / Ca laptele pruncilor, / Ca vinul boierilor; / Să fiu ca sfântu Soare / Când răsare / Ca mărul plin de floare, / Ca o capră bourată, / De toată lumea lăudată."59 "Apa curgătoare", din zorii zilei, poate ostoi dragostea unei fete, dacă a luat chip și asemănare umană: "Bună dimineața, tiniță. Mulțumesc (...) / Eu am venit la dumneata, cum mergi lină și haină, așa să-mi faci și mie o voie bună: să mă speli de toate urâturile și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
noi la schimbare? De ce purtăm măști? De ce nu suntem mereu aceiași? De ce? (Tulia Alexandra Savulov); Trăim într-o lume a lui și-și, sau într-una a lui sau-sau? (Romina David); Stă numai în puterea noastă să salvăm planeta? (Ostoia Roxana); Am început să cred ca stăpânul infinitului este omul finit. (Bălaș Flavia); O întrebare cheie pentru mine: noi chiar existăm? (Cristina Zorlentan); Putem citi lumea la fel cum citim un text? (Oprea Emanuela); Eu port acum o mască sau
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
fel cum citim un text (Opera Emanuela); Eu port acum o mască sau nu? (Schanovszki Vlad); mă voi descoperi pe mine în fiecare fărâmă de artă de care voi da? ce o să aflu despre creator la o privire mai atentă? (Ostoia Roxana); pentru a putea vedea întregul, trebuie să-i cunoști fiecare mască (Lazea Ileana); sunt capabilă să cunosc lumea citind creația, arta? (Savulov Tulia); Oare care chip? (Chindriș Anuța). Dă o notă acestei întâlniri, pe o scară de la 1 la
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
o întrebare finală care să închidă dezbaterea cu tema de care s-a folosit ca punct de plecare. Au fost și elevi care s-au plâns de caracterul întortocheat al dezbaterii sau de lipsa unei concluzii logice (Vlad Schnakovski, Roxana Ostoia, Ingrid Kovacs, Kinga Darida, Andra Ciocan, Ileana Lazea), d-na prof. Aurelia Portal argumentând: "Cei mici acceptă mai greu problemele ce nu au o finalitate". Au existat, în schimb, și elevi care au amendat această atitudine la colegii lor: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
juca, cât și pentru oportunitatea de a fi creativi, de a intra în pielea personajului, dar și de a trece prin cele trei ipostaze: actor, regizor, spectator (Emanuel Danci, Andreea Matală, Robert Szkokan, Vlad Jinga, Tulia Savulov, Vlad Schnakovski, Roxana Ostoia, Kinga Darida, Ileana Lazea). Au fost și persoane care au argumentat utilitatea tuturor secvențelor, argumentând cu coerența întregului demers (prof. Cristina Crișan, Oana Botaș, Andrada Iriminescu, Flavia Balaș, Simona Bizo), dar majoritatea au decretat drept cea mai utilă parte dezbaterea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
unele convingeri, să cresc" (Romina David), dar și pentru că este "un exercițiu permanent" (prof. Aurelia Portal). Ce au învățat cei prezenți la acest atelier? Unii au declarat că "nu știu încă ce au învățat" (prof. Cristina Crișan, Ingrid Kovacs, Roxana Ostoia, Alexandra Paulcescu), alții însă au spus că au învățat că nu totul are o concluzie, că nu știm nimic sau că totul e atât de relativ, iar viziunea noastră asupra vieții ar trebui să fie una mai largă, căci nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
o necesitate. (Negrilă Liliana) Faptul că animalul nu este conștient că poartă măști și totuși o face mai bine decât noi; masca naturii se schimbă datorită acțiunii oamenilor. (Zăvoianu Aliteea) Dacă chiar stă numai în puterea noastă să salvăm planeta. (Ostoia Roxana) Din moment ce natura ne-a făcut pe noi și nu invers, cu ce scop ne-a făcut? Și oare nu am deviat noi de la scopul pentru care am fost făcuți? Și dacă totuși am deviat, oare natura mai are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
pe cele rănite. Așadar, "a încălcat etica vânătorii și a sfidat convenția implicită care îi leagă pe Achuari de spiritele protectoare ale vânatului" (ibid.). Represaliile nu s-au lăsat prea mult așteptate... Pentru a-i molcomi vinovăția, pentru a-i ostoi neliniștea, Descola îi atrage atenția lui Chumpi că acvila coronată sau jaguarul nu își fac griji când ucid maimuțe. Se vede însă că străinul n-a înțeles nimic; lui trebuie să i se explice totul: "maimuțele lânoase, tucanii, maimuțele urlătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
tocmai o cale de ieșire din el. Greșit înțeleasă, economia ne rănește, devine un "fiu risipitor", căruia îi tot sacrificăm vițelul cel gras, dar care se întoarce tot mai flămînd, fără a dobîndi "pîinea cea întru Ființă, pentru a-și ostoi foamea, foamea mileniului alb. Aceasta e continua căutare a sensului și rostului omului în lume, fără înțelegerea căruia ți-ai face singur seama, decît să-ți duci mai departe existența pe pămînt, chiar dacă în jurul tău ar fi un maldăr de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și configurația istorico-socială a prezentului. 2.1.1. Grecia Antică Pînă vom afla însă răspunsuri lămuritoare la aceste chestiuni esențiale, să zăbovim tot în vechea și veșnic tînăra Eladă, leagănul unei tulburătoare culmi a culturii și civilizației umane, care a ostoit setea multor cercetători, a fost și rămîne izvorul și lumina la care s-au adăpat mai toate științele moderne, inclusiv cea economică, din fericire. Spațiul limitat al acestui curs neîngă-duindu-ne o tratare mai vastă, vă propunem o prezentare succintă a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
înflăcărarea combativă a Fecioarei. Drama de la Compiègne nu întârzie să se producă. Ioana cade prizonieră. Aventura ei în istorie, umană și deopotrivă miraculoasă, ia sfârșit în mai 1430, acuzată de erezie, apostazie, magie neagră ș.a.m.d. Spre a-și ostoi melancolia și fierbințeala creierului, seniorul de Rais își vizitează numeroasele reședințe din Vandeea. Nu rezistă totuși imboldului de a pleda, chiar dacă zadarnic, pe lângă rege cauza Ioanei, lăsată de-acum de izbeliște sorții ei de sinucigașă. Ajunge cu greu la Rouen
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
inclusiv în sensul unei purificări formale. Abia atunci "liviu apetroaie mai scrie și azi câte ceva/ deși hârtia se ceartă cu el...". Așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Marea amiază, în care poetul renunță la retorica emfatică și la imagistica barocă, ostoindu-și, în schimb, marile neliniști existențiale într-o poezie curată, dar de certe profunzimi: "Astăzi a venit iar/ după-amiaza când îmbătrânesc/ (nu am apucat să vă spun/ uneori, după-amiaza, îmbătrânesc)// ...// copiii din parc îmi amintesc de mine/ umbrele acelea cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]