324 matches
-
și-n cimitir. - Mă doare degetul, i-am răspuns. L-am prins aseară la lift și mă chinuie durerea. - De-asta porți mănușă? Credeam că ai proteză. Aveam, într-adevăr, mănușă la mână cu degetul lovit. Credeam că îmi mai ostoiesc durerea. - Ia să văd și io. I-am arătat degetul. începea să se înnegrească de-acum. - O să-ți cadă unghia, a oftat ea. Apoi se vindecă. Mai doare puțin și gata. Până ajungem o să-ți treacă durerea. - Unde mergi? - Până la
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
300 de formațiuni teatrale invitate de pe tot mapamondul să interpreteze o piesă de Blaga; dacă măcar un actor va recita din poezia marelui poet. Atunci metafora "Rîpei Roșii" va redeschide măcar o ferestruică în zidul de indiferență generalizată și va ostoi poate elanurile destructive ale celor care vor să pună la pămînt bietele panouri ale unei săli de sport, care pentru ceea ce reprezintă steaua de lumină a unui poet de talia universală a lui Blaga nu pot constitui nicicum o piedică
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
destin noi adunăm în gușă ca porumbelul tot ce face din viață iad și-apoi poc și-apoi poc Pentru că noi avem soluție la orice: marea Ea ne primește oricînd la orice vîrstă singuri goi ea ne leagănă și ne ostoiește cu burta-n sus și grei de schije cum îi venim
Cerul s-a lăsat la pămînt by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/2759_a_4084]
-
prin minte să reneg spaniolul care mi-ar fi plăcut să fiu?" Ciudată mărturisire, pentru un om care pare amar. Dar care e în stare de o concesie: "Încă iubim? totuși; iar acest "totuși" acoperă un infinit." Cîtă amărăciune se ostoiește cu un laconic quand męme?
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
nici sora mai mică din Kyoto, nimeni din miile de persoane care o cunoscuseră și o admiraseră pe frumoasa dansatoare n-au mai văzut-o pe Kimiko vreodată. Dar ceea ce anticipase ea s-a adeverit; căci timpul usucă lacrimile și ostoiește aleanul; și nici măcar în Japonia nu încearcă cineva să moară de două ori pentru aceeași deznădejde. Iubitul lui Kimiko a devenit mai înțelept; i s-a găsit ca nevastă o persoană minunată, care i-a dăruit un fiu. Au mai
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
Curtea Supremă îmi acorda un miliard - suflet simțitor la grijile aproapelui aș fi acceptat și plata în rate, cu o dobândă lunară confidențială. Nu m-a considerat interesant și asta n-am să i-o iert niciodată. Rămâne să-mi ostoiesc amarul în compania bătrânului meu televizor băștinaș, fidel postului național, acela care nu dă prea variate reclame, dar le repetă maniacal. Pe când firoscosul meu motan Blacky și delicata cățelușă Alissa dorm colac, cu spatele la ecran. Habar n-au că unde nu
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
de interese nu ezită să se spurce ca la ușa cortului. într-adevăr, la lăcomia și iresponsabilitatea lor, România e prea mică și prea săracă. Ar fi nevoie de petrolul Siberiei, de diamantele Africii de Sud și de tehnologia Americii pentru a ostoi setea de parvenire a acestor lăcuste cu carnet de partid. Mai spre vârful piramidei, frecușurile între diverși shoguni riscă să conducă, în orice moment, la rupturi dramatice. Fiecare dintre parlamentarii aflați acum pe post e pândit de patru-cinci candidați cu
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
pe cele actoricești - pentru a obține de la soțul ei, împăratul, favoruri cât mai convenabile pentru protejații ei. Mai ales pentru cei foarte apropiați. Dar Napoleon nu o iubea orbește pe soția sa. Flacăra iubirii de început a prins a se ostoi. „O fac împărăteasă pentru că sunt un om drept” - avea să declare el. Sau o asemenea concluzie au tras cei ce s-au ocupat de biografia împăratului, studiindu-i comportamentul și hotărârile. Nici nu are așa mare importanță un asemenea aspect
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
a luat și a rupt o bucățică, pe care a așezato pe buzele sfarogite ale lui Hliboceanu. A repetat mereu gestul, privind cum zăpada se topea, ca și cum ar fi pus-o pe plită... Când a socotit că i s-a ostoit arșița, i-a luat mâinile și, frecându-le, îi vorbea: „Ce ai mai avut tu de tras! Cui ai făcut tu rău, să se răzbune așa pe tine? Numai că o vrut să-ți fure banii... De asta te-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zică vreo două. Ezită. Inginerul și-ar fi dat și sufletul ca să- l facă să se simtă bine. Plătise masa, vinul, plătise acum și paharele de vodcă, se agita fiindcă așa-i plăcea lui, dar și ca să participe, își ostoia astfel nevoia de a-și arăta recunoștința. Simon renunță să-l mai ia la rost. Cei trei tineri cîntau bine. Totul suna impecabil. Nu prea știm noi de ce anume ceva sună bine, dar cînd sună bine ne dăm seama imediat
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
pedeapsă pentru ratarea însămînțării era moartea. Oricum, pentru o scurtă perioadă, putea să stea liniștit. Urma Etapa Acoperișului și, aici, o mică intervenție orbitală era strict necesară. Poate că, dacă îl va implica mai mult pe Crey, îi va mai ostoi cheful de a face minuni pe cont propriu. "Dumnezeu! Toți ne visăm Dumnezeu într-un fel sau în altul. Iar aici pe orbită noi avem un fel de bazar de minuni. Minuni ieftine, minuni spectaculoase, minuni mincinoase... Alegerea lor e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză și stafide rulate în cerc și înăbușite cu iaurt de capră, să nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză și stafide rulate în cerc și înăbușite cu iaurt de capră, să nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
amantlâcuri, ce afaceri... dacă voiai să știi totul despre tine, în câteva vorbe erai ca după o radiografie, aflai și ce lapte ai supt. Au fost însă ani superbi, în care s-au măcinat vorbe și fapte care, iată, nu ostoiesc a se ivi din negura vremii, la fel de clare ca atunci, pentru că trăiam teatrul cu patimă, cu imensă bucurie, ca și cum am fi fost niște nebuni geniali lăsați în voia lor, în voia jocului de-a-v-ați-ascunselea, bată-l norocul să-l bată. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
poarta ciuruită de gloanțe. Pentru Costăchel poarta era ca o carte. O carte deschisă, gata să-și depene povestea doar celui care știa să-i dezlege slova... Și-a așezat apoi palmele pe ochi, ca și cum ar fi vrut să-și ostoiască o durere. Mai degrabă voia să rămână doar cu el însuși... O întrebare îi sfredelea creierul „Sunt cu adevărat liber? Nu mă mai paște nici o primejdie?” Din această stare l-a smuls Petrache: Ce-i cu tine, Costăchele? De ce ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
agronomului Cicoare. Acel ceva despre care vorbești, eu cred că este căldura și dragostea celor din jur. Stând strâmb și judcecând drept, le ai cu prisosință - a precizat agronomul. În sufletul meu încă mai suflă vânturile Siberiei. Până le-oi ostoi a mai trece ceva vreme... Măi Petrache! Parcă te-am întrebat ceva. Cât îți trebuie să te gândești? Ia spune! Ți-ai adus aminte când ne-am hotărât să punem mâna pe arme? De gândit m-am gândit eu, da
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mare, eram deja departe de lagăr. Undeva în inima pădurii... Am plecat de dimineață, pentru că până seara conducerea lagărului nu avea cum să afle de dispariția noastră. Ne rugam să dăm peste un pârâiaș cât de mic... Întâi, să ne ostoim setea și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am pornit pe firul apei la vale. Nu ne atingeam nici de un pai. După câțiva kilometri, am ieșit la mal, prinzându-ne de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai voie să pescuiești în Prut”... Într-o noapte ploioasă, am trecut Prutul - cu barca - prefăcuți în pescari... Când ne-am văzut pe malul nostru, am căzut în genunchi, ca secerați... Ne-am lăsat fruntea în țărâna udă... să ne ostoim arșița din suflete, adunată în infernul rusesc... Un oftat de ușurare a pornit din piepturile celor din jurul mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
confort consolator. Așa se întîmplă cu Nora, intrată în familia Unchiului Vania, a cărui nepoată este. Un pescăruș (Pescărușul din livada de vișini), dar și un furtunar apar în livada lui Vania o dată ce ape misterioase, din pămînt, inundă întreg ținutul, ostoind frustrarea tumultoasă a Norei de a nu fi văzut marea. Les grands personnages se rencontrent, les grandes situations dramatiques se confondent, par conséquent les grands auteurs communiquent d'une maniere tres libre. Totuși, rămîne să ne întrebăm: dacă Cehov se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Heshie de bărbat pentru banii lui taică-său, după care urma să-i distrugă viața. Când Heshie s-a prăpădit în război, singurul lucru care le venea în minte oamenilor să-l zică mătușii Clara și unchiului Hymie, ca să le ostoiască amarul, să le aline cumva durerea cumplită, era: — Cel puțin nu v-a lăsat cu o nevastă șikse pe cap. Cel puțin, nu v-a lăsat cu niște copii goișe pe cap. Acesta a fost sfârșitul lui Heshie și poveștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fost una dintre cele mai binevenite și gustoase mese pe care le-am savurat vreodată, având în vedere foamea care pusese stăpânire pe mine, dar nu numai de aceea... Primarul cel jovial ne-a lăsat plin de tact să ne ostoim foamea, fumând și aruncându-ne din când în când câte o privire pe sub sprâncene. Tot timpul a discutat zgomotos cu ghizii noștri în inuktitut, iar când s-a servit ceaiul - din fericire bun : tare și mai ales fierbinte ! - s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
putea. Și, ce cumplit e să nu poți plânge!... Emil se uită la țărâna încă proaspătă de pe mormânt, cu brațele grele atârnându-i pe lângă trup,neputincios la frământarile tatălui său. Și, cât ar fi vrut să-l atingă, să-i ostoiască durerea, dar mâinile nu-l ascultau... Stătea lângă dânsul împietrit de durere și neputință. Cel puțin o vorbă de mângâiere să-i fi spus, dar nu putea, glasul nu-l asculta. Când dădu să vorbească, ziduri chinezești se înălțau între
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]