319 matches
-
Memmius Symmachus, de o educație aleasă pe care și-a desăvârșit-o la Alexandria, în Egipt, la școala neoplatonicului Ammonius. Erau anii în care Italia, cucerită deja de Odoacru în 476 (sfârșitul Imperiului Roman de Apus), intrase apoi sub stăpânirea ostrogoților lui Teodoric începând din 493, însă, pentru cei care posedau mijloacele necesare (pe lângă interesul propriu-zis), legăturile cu Orientul unde Imperiul Bizantin era considerat de toată lumea (chiar și de barbari) Imperiu Roman, nu erau imposibile. Mai mult, funcția Constantinopolului devenise și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că atitudinea tradiționalistă și filoimperială a anumitor cercuri romane ar fi o dovadă de ostilitate față de el. Și astfel, Boethius a putut deveni faimos și a putut face o carieră politică, atât cât era posibil pentru un roman sub dominația ostrogoților, adică doar cu aprobarea regelui, nu ca urmare a existenței unei forme libere de viață civilă (care, de altfel, dispăruse încă din vremea lui Augustus): a devenit consul în 510, însă aprobarea obținută de la Teodoric pentru obținerea acelei funcții nu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stăpânire bizantină. În 568, după mai puțin de douăzeci de ani, are loc invazia longobardă care distruge unitatea politică a Italiei, sporește și extinde sărăcia prin jafuri și persecuții violente (longobarzii erau păgâni pe deplin, nu erau nici măcar arieni precum ostrogoții). După renașterea teodoriciană, urmează, în mai puțin de cincizeci de ani, o epocă de barbarie și de mizerie care duce la depopularea satelor și a orașelor și la distrugerea culturii. Literatura din această perioadă e influențată de condițiile generale din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca episcop de Arles de către un sinod în 506; în 507, Alaric a fost înfrânt de Clovis și Arles a intrat în componența regatului francilor; în 510, orașul a fost cucerit de Teodoric care luase în stăpânire Provence. Și regele ostrogoților i-a fost ostil lui Cezar: l-a chemat la Ravenna unde a fost nevoit să respingă anumite acuzații, însă a reușit să-l convingă pe rege de nevinovăția sa și, în schimb, a obținut mari onoruri. În 514, papa
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al Franței de astăzi, teritoriu locuit de gali (vezi gali). germanici - nume dat strămoșilor poporului german. Ei au migrat în mai multe rânduri pe întreg continentul european: au pornit din sudul Peninsulei Scandinave și au ajuns până în sudul Europei (goți - ostrogoți, vizigoți - franci, vandali, burgunzi, longobarzi). Cei mai mulți s-au așezat pe teritoriul dintre Rin și Elba, de unde au atacat mereu granița Imperiului Roman, slăbindu-l. Târziu, s-au organizat în ducate. Sub conducerea lui Otto I, s-au unit și au
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
grupul de vest. Grupul de est cuprinde limbi astăzi dispărute, dintre care cea mai importantă este gotica, vorbită de o populație ce s-a extins din zona rîului Vistula și a întemeiat în secolul al II-lea d.Hr. regatele ostrogot și vizigot. Limba gotică este cunoscută din fragmentele păstrate din Biblia tradusă de episcopul Wulfila (Ulfilas), în secolul al IV-lea, cînd goții se aflau în regiunile Dunării de jos. Acest episcop a creat alfabetul gotic alcătuit din 27 de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vest, ajungînd, în secolul al V-lea, în sudul Franței (de unde au fost alungați de franci la începutul secolului al VI-lea) și în Peninsula Iberică (de unde au fost alungați de arabi, la începutul secolului al VIII-lea). Cealaltă ramură, ostrogoții, a staționat, de aseme-nea, pe teritoriul vechii Dacii, rămînînd aici un timp sub dominația hunilor, pînă la jumătatea secolului al V-lea, după care a pleacat spre apus și a pătruns în Peninsula Italică, cuce-rind-o pentru un timp, dar s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pustnici, sclavi, copii. Prolog. Tabloul 1. Piața din Aquileia. Orașul a fost distrus de hoardele hune comandate de fiorosul Atilla: noaptea este luminată de torțe și de focurile care încă mai ard în oraș. Un mare număr de huni și ostrogoți aduc un omagiu conducătorului lor. Uldino, tânărul sclav breton al lui Atilla, prezintă învingătorilor un grup de fecioare din Aquileia care luptaseră curajos alături de tații și frații lor și scăpaseră din măcelul general. Printre acestea se află și Odabella, care
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ordin superior, alții pretind de către directorul închisorii căruia Pantazescu îi încredințase secretul unor ascunzători fictive unde s-ar fi aflat produsul numeroaselor lui furturi.171* 396 bucureștii de altădată 171. Furtul „Cloștii cu puii de aur“, celebrul tezaur vizigot sau ostrogot descoperit în 1837 în apropierea satului Pietroasa (azi Pietroasele) din județul Buzău, din care se mai păstrează doar 12 piese aflate la Muzeul de Istorie a României, a avut loc - aproximativ în împrejurările descrise de Bacalbașa - nu chiar „precis“ în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Baladele sunt altă direcție în care se exersează imaginația reconstructivă, cu dominantă dramatică, a poetului. Lipsindu-i însă înzestrarea romantică, puterea imaginației, timbrul patetic și încercând în cadru eroic sau legendar jocul rolurilor, el ajunge nu o dată la teatralism (Regina ostrogoților, El Zorab). Structura clasicismului său popular se valorifică în baladele cu subiect autohton Crăiasa zânelor, Vântoasele, Pe plaiul muntelui și, mai ales, în Nunta Zamfirei și Moartea lui Fulger, unde sărbătoarea nunții și necunoscutul de dincolo de moarte se proiectează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
din stepele Asiei Centrale, care se stabilesc în estul continentului, pe de alta. Începînd cu secolul V, presiunea acestora din urmă declanșează invaziile germanice, care vor distruge Imperiul de Apus, în 476. Pe ruinele Imperiului se înfiripă regate barbare (regatul ostrogot al lui Teodoric în Italia, regatul franc al lui Clovis în Galia...). După moartea lui Clovis, împărțirea regatului său duce la nașterea mai multor principate rivale, în timp ce adevărata putere este deținută de cei mai puternici aristocrați, majordomii, mai cu seamă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la cucerirea teritoriului roman. În 250, în apropierea gurilor Dunării, împăratul Decius moare împotrivindu-li-se și, astfel, drumul Balcanilor le este deschis fără ca Valerian să se mai poată opune înaintării lor. Ei formează, însă, deja, două entități politice diferite: ostrogoții, instalați în nordul Crimeii, și vizigoții, care ocupă teritoriile dintre Nistru și Dunăre. În secolul al IV-lea, episcopul Ulfila începe evanghelizarea goților, creînd, pentru predicile sale, o limbă gotică literară, de care s-a servit și pentru a traduce
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Genseric, în 477, jafurile vor continua și se vor extinde și în Egipt, Iliria și Grecia. Al doilea val și sfîrșitul Imperiului de Apus (476) Rapida decădere a Imperiului hun, care urmează imediat morții lui Attila, eliberează triburile barbare vasale. Ostrogoții, după o absență de aproape un secol, reapar în istorie. Reluîn-du-și migrația către vest, ei ajung în Panonia, unde vor încheia un acord de vecinătate cu Imperiul de Răsărit, pentru ca, mai apoi, sub conducerea lui Teodoric, devenit rege în 473
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
regatelor barbare Ultimele decenii ale secolului al V-lea și începutul secolului următor asistă la constituirea, pe ruinele Imperiului Roman de Apus, a regatelor barbare, care se molipsesc încetul cu încetul de civilizația învinșilor: cele două mai importante sînt regatul ostrogot al lui Teodoric și regatul franc al lui Clovis. Și unul și celălat, însă, vor cunoaște o existență efemeră. Mult timp vasali ai hunilor, ostrogoții, am arătat-o deja, și-au redobîndit independența la moartea lui Attila. În 489, șeful
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
care se molipsesc încetul cu încetul de civilizația învinșilor: cele două mai importante sînt regatul ostrogot al lui Teodoric și regatul franc al lui Clovis. Și unul și celălat, însă, vor cunoaște o existență efemeră. Mult timp vasali ai hunilor, ostrogoții, am arătat-o deja, și-au redobîndit independența la moartea lui Attila. În 489, șeful lor, Teodoric-crescut la Constantinopol în cultura greco-latină-îi propune lui Zenon să-1 alunge din Italia pe uzurpatorul Odoacru. Împăratul acceptînd 8, Teodoric năvălește în penin sulă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Sud. După înfrîngerea lor și după moartea, la Vouille, a regelui lor, Alaric al II-lea, vizigoții învinși de franci sînt nevoiți să se retragă către Spania și să-și fixeze capitala la Barcelona, apoi la Toledo. Supuși, mai întîi, ostrogoților de la Ravenna, apoi independenți, suveranii vizigoți își dezvoltă o civilizație strălucitoare, dar trebuie, în același timp, să înfrunte numeroase probleme interne și externe: lupte împotriva sucvilor, bascilor nesupuși, bizantinilor chemați în peninsulă cu prilejul unei neînțelegeri în privința unei succesiuni; opoziția
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în care Imperiul de Apus dispare, ei ocupă Panonia, unde, deveniți călăreți seminomazi și adoptînd creștinismul arian, îi slujesc pe bizantini în tentativa lor de recucerire a Italiei. Ei descoperă aici bogăția și slăbiciunea unei țări pe care declinul puterii ostrogoților pare să o ofere celor mai îndrăzneți. Suferind ei înșiși presiunile unui alt popor al stepei, avarii, longobarzii le vor ceda locul în Panonia, pentru a porni, cu toate efectivele lor, spre peninsulă. Aceasta a reprezentat vasta migrație a unui
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
literele romane. Boethius, fiu al unui consul roman, cu studii la Atena, prinț al Senatului sub Teodoric, a fost ultimul traducător din greacă în latină al operelor filosofice; el își scrie, chiar în întunericul închisorii în care îl aruncase suveranul ostrogot, Consolarea filosofică, operă în versuri și proză. Ca și în tratatele sale de aritmetică și de teorie muzicală sau în traducerile din Aristotel, aici el a cules, pentru secolele ce urmau, tot ceea ce se putea aduna din știința și gîndirea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în 536, în timp ce un alt atac, lansat asupra litoralului adriatic, îngăduie bizantinilor să ia în stăpînire teritoriul dintre Emilia și Lombardia, pînă la Milano. Ravenna cade și ea, în 540. Va trebui așteptat anul 552, însă, pentru ca, după contra-ofensiva regelui ostrogot Totila care se reimpune pentru un timp la Roma -, Narses, trimis în ajutor cu o armată alcătuită mai ales din contingente barbare (huni și longobarzi) să pună, în sfîrșit, capăt rezistenței gote și să ocupe întreaga Italie. Cu puțin timp
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
invers, inițiativa campaniei din Italia aparținîndu-i nu lui Teodorie, ci împăratului Zenon, îngrijorat deopotrivă de veleitățile de independență manifestate de Odoacru în Italia, la scurtă vreme după evenimentul din 476 și, pe de altă parte, de prezența din ce în ce mai amenințătoare a ostrogoților în Peninsula Balcanică, care reclamau din partea autorităților imperiale noi concesii teritoriale (în virtuta foedusului din 470 cu romanii, care le garantase instalarea în Moesia inferioară). Pentru a orienta nemulțumirile crescînde ale ostrogoților într-o direcție folositoare propriilor scopuri, Împăratul i-
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de altă parte, de prezența din ce în ce mai amenințătoare a ostrogoților în Peninsula Balcanică, care reclamau din partea autorităților imperiale noi concesii teritoriale (în virtuta foedusului din 470 cu romanii, care le garantase instalarea în Moesia inferioară). Pentru a orienta nemulțumirile crescînde ale ostrogoților într-o direcție folositoare propriilor scopuri, Împăratul i-a cerut lui Teodoric numit magister militum, consul și patriciu să se îndrepte spre Italia, ceea ce acesta a și făcut în 488-489 (cf. Gabriel Fournier, L'Occident de la fin du Ve siècle
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Paris, 1970, p. 24, 27; Lucien Musset, The Germanic Invasions..., p. 45-47). 9 Termenul de "catolic" (catholicos = universal) folosit aici de autor pentru a-i desemna pe creștinii din partea de apus a Imperiului (în cazul de față din Italia) în raport cu ostrogoții arieni (tot creștini, dar eretici) a devenit de uz curent abia în secolul al XI-lea, după Marea Schismă din 1054, numindu-i astfel pe toți credincioșii de obediență religioasă romană în opoziție cu cei de rit "ortodox" (orthodoxos = calea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
să-l înfigă în inimă; de împins nu l-a putut - slăbit cum era - căci cuțitul n-a făcut gaura mare și nici n-a ajuns la inimă, să scape mai ușor (îmi aduc aminte de poezia lui Coșbuc, „Regina ostrogoților”; așa și el, n-a putut să-și scurgă viul tot). A luat o sfoară și s-a spânzurat în baie, dar sfoara fiind slabă, cu toată puținătatea trupului său, s-a rupt; s-a dus din nou în bucătărie
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Barbarii au detronat ultimul împărat apusean, au devastat Germania, Galia, Spania și Italia și au construit regate în aproape toate regiunile mediteraneene. Dar, odată așezați, s-au pomenit cufundați într-un ocean de civilizație și cultură greco-latină. Prinții burgunzi, vizigoți, ostrogoți și vandali din secolul al V-lea s-au contaminat repede. Unii erau deja mândri de relațiile lor cu romanitatea 11. Vizigoții, de exemplu, care se creștinaseră încă din secolul al IV-lea, se lăudau cu faptul că regele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
profundă o dovedeau încercările repetate ale lui Athaulf de a reface Imperiul cu ajutorul goților și a se declara imperator; dar și faptul că, în continuare, regii vizigoți au apărat Roma de atacurile hunilor conduși de Attila 13. La fel și ostrogoții. Vreme îndelungată așteptaseră cuminți în Orient susținând sau chiar înrolându-se în legiunile romane; iar în 490, când împăratul Zenon le cere, ostrogoții lui Theodoric Amalul îl atacă pe Odoacru și recuceresc Italia stăpânită de acesta 14. Nici chiar sălbaticii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]