712 matches
-
încă au venit de s-au închinat toți la Alexandru-vodă. După acéia trecând 2 luni, iar Alexandru-vodă au început de au tăiat mulțime de boiari, anume: Radul logofătul ot Drăgoești, i Mihnea ot Bădéni, i sin Udriște vistierul; i Tudor ot Bucov, i Vladul Caplii, i Pătrașco, i Calotă, i Stan sin Socol dvornicul, și alții, meșița septembrie 1 deni. Și au făcut Alexandru-vodă, den jos de București, o mănăstire mare, hram Svetaia Troiță [...]56. Pătru-vodă Cercel sin Pătrașco-vodă [cel ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
niște „înscrisuri” (numite și „diate”, dar adesea și „zapise”), diferite nu doar în funcție de destinatari, ci și de obișnuința „scriitorilor” (foarte rar astfel de texte sunt olografe; frecvent ele sunt puse pe hârtie de preoți, [„Și am scris eu, popa Dragomir ot Cozleci, luna septemvrie, 18 dni, leat 7167” - aflăm către sfârșitul diatei din 1658 a vornicului Iordache; ori: „Și am scris eu, popa Petriman. Și pentru credința am pus și pecétea și iscola mai jos” - declara cel care consemnase ultimele dorințe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lui Neagu la achiziționarea alimentelor) se va fi aflat și viitoarea Doamnă a țării Românești. Cumpătare, poate, zgârcenie („calicie” - zice C. Gane) - e posibil, sărăcie în nici un caz, fiindcă fostul vornic Antonie Mocindea dintre boierii din Târșor (Mănăstirea Târșorul „ot sud Praova” era ctitoria lui Antonie din Popești, voievodul care l-a angajat pe Radu-Toma, fiul lui Udriște Năsturel, să deschidă o școală la Câmpulung, „țara fiind săracă și făr’ de-nvățătură”) și Popești (C. Gane adaugă că era înrudit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că, dacă în acte, femeile vând sau cumpără singure (cum se întâmplă cu Maria, fosta nevastă a lui Mareș din Băjești; într-un act din 1676 - banul Mareș murise în 1673 - i se zice „jupăneasa Maria băneasa a banului Mareș ot Pitești”), ele trebuie să fi fost, probabil, văduve. Aceste „femei în negru” își asumau o mare responsabilitate, erau obligate să o facă (fiindcă de mult ori ele trebuiau să dea seamă de administrarea averii copiilor în fața tutorilor). Prezența copiilor alături de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
7172. Pristăvindu-să, datu-ș-au sufletul în măna lui Dumnezeu, ca un creștin bun... „, zi a sfârșitului, zi a încremenirii, impusă de cronicar și prin solemnitatea cronologizării: „Și fără véste, din așternut l-au luat și l-au dus la Sfânta mănăstire ot Snagov. Era sâmbătă spre duminică, dechemvrie 20 deni, în ziua de Sfeti Ignatie bogonoseț, leatul 7172. Și acolo au stătut la dumnezeiască liturghie tot în genunche la sfintele icoane. Fiind gata, s-au pricestuit trupului și sângelui Domnului nostru Isus Hristos
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
destinatarilor o certifică. Istoria testamentelor Elinei Cantacuzino se află abia la început. Dictându-și în 1681 („scriitor” a fost tot „bătrânul sluga dumnealor Stoica Liudescul log., însă cu învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniciasa, în satul dumneaei gor-Mărginéni ot sod. Prah, msta septevrie 1 d. Văliat ot sătvorenie miru 7190 [1681]”319), înainte de a pleca în pelerinaj la Locurile Sfinte, călătorie plănuită mai de mult - știe ieromonahul Ștefan că era „făgăduită încă mai denainte vréme de demultu, de cându
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
află abia la început. Dictându-și în 1681 („scriitor” a fost tot „bătrânul sluga dumnealor Stoica Liudescul log., însă cu învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniciasa, în satul dumneaei gor-Mărginéni ot sod. Prah, msta septevrie 1 d. Văliat ot sătvorenie miru 7190 [1681]”319), înainte de a pleca în pelerinaj la Locurile Sfinte, călătorie plănuită mai de mult - știe ieromonahul Ștefan că era „făgăduită încă mai denainte vréme de demultu, de cându trăia împreună cu soțul dumeaei, răposatul Costandin post” („ajungând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la Călinești, și de la Cudeș, acéstea toate să aibă a le ținea numai 4 frați: Costandin, Mihaiǔ, Mateiǔ, Iordache, „să le fie de obște, să-și facă casă fiește carele unde-i va plăcea, iar pimnița cu casele, cu grădina ot Prahova să fie numai ale lui Iordache căci este prăsle”323. Lângă privilegierea (tradițională în vechiul drept românesc) a mezinului, diata din 1681 impune o diferență între frații mai mari, care își căpătaseră drepturile încă de la tatăl lor, și cei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a cărei creștere o priveghease până la urmă.”329 A repetat acea decizie (redactată în termeni ce țineau cont de tradiția juridică a familiei: „așa am tocmit de bună voia mea, mai vărtos luând izvod de la moașe-mea, răposata jupâneasa Mariia ot Coiani și au tocmit pren zilele tătâne-meu, răposatul Șerban-vodă”330) și în partea ei, care îi excepta de la moștenire pe frații mai mari. Hotărârea a fost atacată, chiar dacă jupâneasa Elina a scris acea „carte” (evocată în diată) prin care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai târziu istoricii - din care patruzeci și patru au fost trăiți într-o lungă văduvie 594) - „în curte la dumneaei”, în București. Cum muribunda ceruse „cu a dumneaei gură ca să o astruce lângă boiariul dumneaei, jupan Papa Brâcoveanul, la mănăstirea ot Brâncovéni, că acolo era îngropat”), prezența cortegiului funerar (descris și de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae 595 și alcătuit în toate împrejurările similare: „Sin vero in monasterium quoddam longe extra urbem situm se condi mandaverit...” 596) devenea obligatorie. în oraș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
română. Elementele proprii sistemului vechi de redactare a scrisorilor (adresa, salutația și subscripția) sunt în limba slavonă. Vocabularul și aspectul fonetic al textului sunt apropiate de limba română modernă. Lexicul scrisorii este predominant latin, cu puține cuvinte slave (i pak, ot, za) și turcești. Structura morfologică și sintactică a limbii nu diferă prea mult de cea actuală, cu unele elemente morfologice arhaice. Această primă scriere românească este pe deplin închegată, enunțurile au legătură logică, informațiile fiind comunicate într-o formă concisă
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
Nici aici nu figurează Craiova, deși avem o primă atestare documentară a ei prin inscripția de pe mormântul lui Vladislav al II-lea, mort în 1456 și o a doua din iunie 1475, prin hrisovul lui Laiotă Basarab, referitor la Neagoe ot Craiova 42. Și tot cam de pe atunci, din ultimele decenii ale secolului al XV-lea, datează și Marea Bănie a Craiovei. Dar, numelui de Craiova pus în legătură cu Bănia Severinului, la început o organizație regală-crăiască, i se poate atribui o vechime
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Ciocoi, Trăind sub bagheta poeziei, LA, 1994, 14 iulie; Alexandra Codreanu, Farmecul laconismului poetic, „Limba română”, 1995, 3; Mihai Morăraș, Un surprinzător și rezistent „scut de zăpadă”, „Viața satului”, 1995, 5; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 252-253; Vladimir Ciubucciu, Pan Spinei ot Bădiceni, LA, 1998, 15 octombrie. I. C.
SPINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289830_a_291159]
-
e povestea, profesore. Dă-mi o singură propoziție din Scriptură care să o contrazică, să o facă imposibilă. Adevărul, profesore, ca să-l citez pe Holmes, «e ceea ce rămâne după ce eliminăm imposibilul, indiferent cât de improbabil este acest rest»”. Mircea Breaz ot Turda, profesor de română, stătea nemișcat în fața mea, încruntat, scormonindu-și memoria pentru un citat zdrobitor. Nu l-a găsit! Clopoțelul a sunat, ca la sfârșitul unei runde de box, iar profesorii au început să dea buzna în cancelarie. „Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
urmează. La 1752 (7260) în luna iulie se face o vânzare mai puțin obișnuită. Egumenii mănăstirilor închinate Ierusalimului, în frunte cu “Pricopie protosingher și egumen la sfânta mănăstire Galata”, scriu: “dat-am scrisoare noastră la mâna dumisale Toader Gheuca logofăt ot (de la n.n) visterie pentru o moșie a mănăstirii Svetii Savii, anume Șătrăreni... de care moșie neavând mănăstirea nici un folos... cu știrea prefericitului patriarhului Ierusalimului chir Partenie... și am dat-o dumisale și... au dat două suti lei”. Și ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Măricuții, fetii lui Ianachi zlătaru”. --Dacă suntem în vecinătatea Chervăsăriei (Vama domnească n.n), sigur vom întâlni și oameni ce lucrează acolo. --Adevăr grăit-ai, dragule, fiindcă la 10 septembrie 1754 (7263) “Mărina fata lui Lupan, femeia lui Ion cantaragiul ot (de la n.n) Vamă” face o diată în care spune: “făcut-am această... diiată... la neputința bolii mele... la mâna dumisale Stratului pârcălabu și a soțului dumisale Marie,... să se știe că murindu soțul meu, Ion cantaragiul, și rămânându eu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Ulița Bărboiului, care casă... și noî ne-au fostu danie de la Mărina călugăriță, fata lui Lupan, femeia lui Ion Lupan cantaragiul”. --Acum o să aflăm un lucru deosebit, părinte. --Abia aștept, dragule. --La 1 decembrie 1769 “Carabet sân Lohan arman cupeț ot Podul Vechiu“ face un zapis în care scrie: “Dat-am zapisul mieu... dumisale giupânului Vasile brașovan... să să știe”... --Că întâi este vorba despre acelaș “neguțitoriu brașovan” de la 13 iunie 1757 (7265)... --Și cum spuneam “Să să știe că am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Și nerămânând pricină nici de vreo parte am făcut... această mărturie hotarnică la mâna lui Chiriiac calfa de petrari întru care puind pecete Porții Gospod am și iscălit”. Interesant este faptul ce urmează scris negru pe alb: “eu preotul Gheorghe ot (de la n.n) Sfeti Neculai gospod (Domnesc n.n) am iscălit pe dumnealui giupânul Fote, portărel (slujbaș domnesc subordonat portarului n.n), neștiind dumnealui carte”. --Același “Chireac Panaite calfa de pietrari” împreună cu soția și fiii lor au vândut la 2
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu Ianachi. --Este o vorbă, fiule: să nu umbli precum banul, dar - aș spune eu - nici precum casele și dughenile în vremea aceea. --Iată și o treabă de mirare, sfințite . --Ce anume? --La 23 iunie 1784, preoții “Iereu Ion Iancul ot (de la n.n) Curălari, iereu Enachi ot Curălari” dau jupânesii Maria doi stânjeni din locul bisericii în schimbul unui stânjen din locul ei necesar unei hudiți pentru enoriași. --Pe unde venea acea hudiță, fiule? --“Alăture cu locul Foteștilor în lungul locului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu umbli precum banul, dar - aș spune eu - nici precum casele și dughenile în vremea aceea. --Iată și o treabă de mirare, sfințite . --Ce anume? --La 23 iunie 1784, preoții “Iereu Ion Iancul ot (de la n.n) Curălari, iereu Enachi ot Curălari” dau jupânesii Maria doi stânjeni din locul bisericii în schimbul unui stânjen din locul ei necesar unei hudiți pentru enoriași. --Pe unde venea acea hudiță, fiule? --“Alăture cu locul Foteștilor în lungul locului până în Drumul Sărării”. --Să nu crezi tu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un mahalagiu de la Podul de Piatră (de pe Cacaina n.n), care își toarnă cenușă în cap. --De unde până unde a ajuns omul la căință, părinte? --Acest om lămurește lucrurile la 18 octombrie 1794, când scrie: “Adecă eu, Sămion Mărgineanul ot (de la n.n) Podul de Piatră, dat-am adivărat... zapisul meu la mâna măhalaigeilor anume: Hriste armanul, i (și n.n) Alexandra olărița i a lui Hahmău jâdov, precum... având eu multe învrăjbiri și sfăzî din pricina locurilor noastre, din care
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ne oprește? --La 1752, în luna iulie, asistăm la o vânzare mai puțin obișnuită. Egumenii mănăstirilor închinate Ierusalimului, în frunte cu Pricopie protosinghel și egumen la sfânta mănăstire Galata, scriu: “dat-am scrisoarea noastră la mâna dumisale Toader Gheuca logofăt ot (de la n.n) visterie pentru o moșie a mănăstirii Svetii Savii, anume Șătrăreni... de care moșie neavând mănăstirea nici un folos... și” cu “știrea prefericitului patriarhului Ierusalimului chir Partenie... și am dat-o dumisale și... au dat două sute lei”. Spune-mi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mănăstiri Hlincea și s-au legat de mine mai jos iascăliții în vremea și stăpânirea sfinției sale părintelui Meftodie arhimandritul și igumenul sfintei mănăstiri Cetățuia și Hlincea și pentru știință urmează a me iscălitură. 1844 Ghenar 28. Macarie ieromonah i duhovnic ot Cetățuie” În vistieria Sfântului Mormânt sunt două chivote asemănătoare, iar pe inscripție este trecut și numele egumenului Cetățuiei, Dionisie Filipopolitul. Data este 30 mai 1859. Dispoziția din 1873 dată egumenului Cetățuiei, Arhimandritului Chesarie de a preda spre păstrare mănăstirii Golia
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vodă au ieșit țidulă gospod ca să se strige la mezat; și la acest mezat ce s au strigat de telal (negustor ambulant care-și strigă marfa n.n.), în 30 zili, s-au aflat de au dat mai mult...Ilii Herescul ot vistierie, adică 1505 lei”. Și Năculeasa cu feciorul, văzând că lucrurile stau așa, la 17 iulie 1768 scriu: „I-am dat noi acestu încredințat zapis la mîna dumisali numitului mai sus”. Apoi dacă nu vindeau casele de pe Ulița Strîmbă cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Sfântul Lazăr era numită și biserica de la vamă. Asta se vede din zapisul de la 25 februarie 1746 (7254), în care se spune: „Adecă eu, Piia șetrărel, croitoriu, făcut-am acestu... zapis... la mîna sfinții sale preutului Mihai di la Biserica ot (de la) Vamă precum...avînd biserica di la vamă un locu de casă,...care locu este pe Ulița Chervăsării...m-am tocmitu...ca să-mi facu casă pe acest locu... să dau pe tot anul chirie... doi lei și giumătate pe an
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]