409 matches
-
autorul, își amintea cum Steinhardt îl asigurase că "n-o să se lase așa ușor când va ajunge în fața Dreptului Judecător". "Mă voi apăra cu strășnicie în fața lui Dumnezeu, mă voi bate pentru mântuirea mea. O să-i vorbesc Domnului ca de la ovrei la ovrei", spusese Steinhardt. M-am oprit din citit, nu ca să văd dacă fraza avusese efect asupra ei, ci înmărmurită eu însămi de efectul ei. Dacă până atunci fusese doar atentă, exercițiul de o viață se dovedea hotărâtor, și tăcând
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
amintea cum Steinhardt îl asigurase că "n-o să se lase așa ușor când va ajunge în fața Dreptului Judecător". "Mă voi apăra cu strășnicie în fața lui Dumnezeu, mă voi bate pentru mântuirea mea. O să-i vorbesc Domnului ca de la ovrei la ovrei", spusese Steinhardt. M-am oprit din citit, nu ca să văd dacă fraza avusese efect asupra ei, ci înmărmurită eu însămi de efectul ei. Dacă până atunci fusese doar atentă, exercițiul de o viață se dovedea hotărâtor, și tăcând, doar mă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Kirițescu se inspiră cu înflăcărare din "poporanism". Virgil Cioflec este un pictor al sufletelor. V. Crăsescu, prin Spirea, ne dă un tablou captivant al vieții pescarilor din Dobrogea în bălțile în care se întinde Dunărea. Tipul său de evreu din Ovreiul are relief. Ion Creangă atince, în Povești și Amintiri, frumoasa simplitate a artei populare în expresia emoțiilor sale ingenue. Reputația sa de mare prozator este incontestabilă. Să menționăm și romanele și nuvelele lui Ludovic Dauș (Iluzii, Doamna Oltea). B. Șt.
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
masiv, cu ochelari, figură intelectuală; îi purtam respect și, până în cele din urmă, chiar recunoștință, căci într-o bună zi i-a spus tatei: „Lăsați copilul în pace, domnule căpitan, fiindcă n-are nici pic de auz muzical.“ Era un ovrei din Basarabia, care de câte ori se întorcea din concediu ne aducea un bidon mare cu miere, galbenă ca ceara și consistentă ca untura de gătit. O premieră au constituit-o însă încercările de sinucidere, legate tot de conflicte cu părinții, mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă așteaptă, o tuleam pe stradă. Dacă aș fi încăput pe mâna alor mei, tot biata Virginia ar fi sărit să mă apere. Îl socoteam pe Toderică ipocrit, și aveam pică pe el, deoarece, când mama mă trimitea la băcănia ovreiului din colț să mai cumpăr câte ceva, scorțișoară sau piper, eu zbieram revoltat, dând nărăvaș din picioare: „Acum iar să mă duc, acum iar să mă duc!“ deși nu mai fusesem, iar vărul meu „se băga pe fir“ mieros: „Lasă tanti
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de acolo nu a reușit, din păcate, să escamoteze întâmplarea (atât de nepotrivită) cu programul zilei. Am fotografiat în mai multe rânduri mulțimea care demonstra, fiind luat ca o persoană străină de evenimente. Mulțimea dădea glas țelului demonstrației, strigând: "Jos ovreii!", " Aici nu se va instala stânga!", "Jos socialiștii""64. Raportul evidențiază posibilitatea conlucrării pe plan local chiar între nyilașiști și Partidul (Maghiar) Transilvan (Erdélyi Párt - EP). Cazul comuniștilor este mai complex. Mișcarea comunistă din România a mobilizat întotdeauna pentru demonstrații
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
vară își oxigena fibra culturală la prietenii din Occident. La Freud, ne amintește Bădiliță, trăgea ca la hotel. În țară, a ales mai degrabă să fie închis cu toți prietenii lui români (lotul Noica-Pillat) decât să se poarte ca un „ovrei fricos”. Și, paradoxal, tocmai închisoarea i-a oferit prilejul de a scrie un Jurnal al fericirii: „De neînchipuit cât de slobod și de fericit m-am simțit în detenție, în camera 34 pe Reduit, la Jilava, spre pildă, o cameră
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Cu toate acestea, conceptul de eLearning devine tot mai uzitat, completând, în chip fericit, sistemul clasic de educație, însă, fără să i se poată substitui. CONSIDERAȚII PRIVIND ORIGINILE POPORULUI EVREU Cuvântul evreu (există în limba română și varianta azi arhaică „ovrei") provine din limba ebraică. Cuvântul ebraic עברי (ivrí) este înrudit cu verbul עבר a trece. Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber (ebr. 'Ever) de un strămoș al lui Avraam (Abraham, ebr. Avraham), urmaș al lui Sem (ebr. Șem) sau
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
compune din 7 cătune și anume: Burdusaci (113 familii), Bucșa (21 f.), Gunoia (15 f.), Hagiac (11 f.), Deleni (5 f.), Oprisesci (114 f.) și Tochili (30 f.); peste tot 310 f. cu 1150 locuitori, din care 16 familii de ovrei și 17 f. de țigani. În comuna sunt 4 biserici, din care una foarte veche zidita de Ionaș Varlam (Surdu) și alta fundata de Episcopul Ioanichie; este și o școală primară rurală”. În prezent, În conformitate cu legea nr. 2-1968, republicata În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a îndelung repetatelor loviri cu capul de pereți; alteori sînt călcat în picioare (poartă cizme). Mai e și tovarășul maior Jack Simon, mustăcios și rece, cu glas cristalin, care-mi pune în vedere că a hotărît, în calitatea mea de ovrei legionar, să mă omoare cu mîna lui. Deocamdată sînt pus pe rangă, soluție disproporționată față de amenințare, dar neplăcută și rea. Mircea M. se arată foarte complezent, moaie ambele prosoape al meu și al lui și cu gentilețe stingherit părintească (e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să-i facă treaba măcar la fel de bine ca el, e pierdut). A făcut războiul ca ofițer și a fost decorat. Cetățenia a dobîndit-o prin lege specială votată de parlament înainte de 1914. Dar, la urma urmei, ce și cine este? Un ovrei bătrîn, din București, un foarte mic pensionar, cîteva amintiri, cîțiva prieteni, cîteva decorații ascunse într-o cutiuță, un singur fiu. Locuim amîndoi într-o aceeași cameră. O viață întreagă nu i-am făcut năzbîtii: nu-i băiat rău, zice, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deșteptării de la 5 dimineața, lîngă un preot-călugăr ortodox, care i se recomandă, în continuare, pe același prici, se aflau doi preoți catolici fac la fel. Sîntem în 7 martie 1960. Se hotărăște imediat să-i spună călugărului ortodox că-i ovrei și dorește să se boteze, imediat acesta se arată de acord. Părintele Mina începe fără amînare lecțiile de catehizare cu candidatul la creștinism. De altfel Mina Dobzeu va publica la începutul anilor '90 o carte condensată despre creștinarea lui N.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
împuțită, care nu iese nici cu toate gea- murile deschise. — Sachi Disperatu’, domnișorule Vasile, râde Ion Pribeagu, amicul lui Mihail, întrebat despre unul dintre pseudonimele sale. Așa am semnat cel mai des ! — O, Doamne, dar publicul trebuie să vă iubească ! Ovrei, neovrei, Sachi Disperatu’ e de senzație, glumește și Cristi. — Ei, mon cher, râzi tu, râzi, dar dumnea-mea chiar a semnat așa. Cristi se întoarce spre Mihail, iar acesta îi confirmă. Nu, serios ? Sachi ? Disperat după amor și romanțe, domnișorule Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Boantă ? — Păi, am venit împreună, doar n-om pleca separat. Dar ce, nemernicilor, v-ați luat ? se aude un hohot. D-aia ați venit la Paris, c-am auzit că -n București îi aleargă ăia pe homosexuali ca și pe ovrei ! — Ei, lăsați voi planurile, așa am venit și noi, să stăm câteva zile, câteva săptămâni... N-o să vreți să vă mai întoar- ceți, fraților, aici e viața ! La ville de l’amour ! Și-au pus-o imediat pe petrecut. Amintiri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un magazin de fierărie, și sora ei, șefă de cadre la Institutul de cultură fizică - șefii de cadre în anii cincizeci erau personajele cheie ale regimului! -, măritată cu Segall, căpitan de miliție la prefectură. Erau două generații distincte: bătrânii, molcomi ovrei din Dărăbani, mărunți comercianți, și tinerii, instrumentele tipice ale stalinismului, mutați abrupt în București din „lipsă de cadre”. „Tinerii” erau atât de lucizi de impostura și puterea lor, încât la moartea tătucului Stalin, la începutul lui martie ’53, le-am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cultura, m-a întrebat sarcastic: - Cum se face, tovarășe Breban, că dumneata, ce vii dintr-un lanț de preoți ardeleni greco-catolici care au luptat secole pentru românitate și drepturile românilor, tocmai dumneata dai cronica literară a primei reviste literare unui ovrei, lui Raicu-Leibovici?! - Da, tovarășe, am răspuns, dar m-ați asigurat atunci când făceați presiuni asupra mea să preiau conducerea României literare că-mi veți respecta deciziile, oricare vor fi ele. Și-apoi, nu uitați: Lucian Raicu, printre altele, este autorul celei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
așteaptă să se facă aur. Dar aurul întârzie. Întreabă pe fecior: "Cum să fac, că văd că zădarnic mă necăjesc? Cum? să-ți spun eu. Mesteci bine și cauți să nu te gândești de fel la crocodil..." Și se pune Ovreiul, dar cu cât mestecă, cu atât mai tare la crocodil se gândește! Și așa avea crocodilul bogăției în cap; și așa și unii oameni politici, umiliți la obârșie, când ajung sus, le intră în cap crocodilul măririi. O fată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vopselele și că singur chiar pânza și-o țese, a vândut unui Ovreiu, în calea Victoriei, o groază de tablouri eftine. Se duce cineva la Ovreiu și-l întreabă: Bine, omule, de ce-ai luat așa groază de lucruri proaste? Ovreiul începe a se văita. Vai de mine, domnule! mare nenorocire! Cine dracu m-a pus să le cumpăr! Nimene nu voește, domnule, să mi le ia, nimene! și le-aș da și cu jumătate din prețul pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este casier. Banca, de 2 ori, a ajuns aproape la 25.000 lei. În Humulești. Specula pământurilor oamenilor de cătră Evreii Moise Șmirer și alții. Banca s-a judecat cu acesta și cu alții și a izbutit a scoate dela Ovrei peste 50 de pământuri. Răzvrătire Mustrări Hanul lui Beliboi din Neamț Siluire Fântâna de slatină a lui Beliboi. Nepotolit a covârși neistovit 15 Iunie De la cetatea Neamțului se vede în depărtări de ceață Varaticul; se vede și mănăstirea Neamțului. Munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1 leu dobândă la cei cinci lei. De la vânzarea boilor plătește câte doi lei pe lună dobândă la 10 lei. A pierdut boii, faceți socoteală să vedeți câți bani dobândă a plătit (240%) pe doi ani... Până în toamna lui 1904 Ovreiul a luat 8 lei dobândă. De la 1904 la 1905 a luat 12 lei. De la judecată până azi, un an, ia 24 de lei dobândă. Opt, plus doisprezece, plus douăzeci și patru face 44 de lei și cu patru zeci și trei din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dragoste între morăriță și pândarul Halmului moș-Vasile. Dar boerul, care vine și el la fața locului, se amorezează de morăriță și o face țiitoare a lui (și viața lor urmează ca a Liteanului cu fata știută) Boerul are afaceri, cu Ovrei, cu Șapsa și Bloc are nevoe de bani, și dă pământ rural. În vremea asta Panaite, Teodorescu și Iacobachi, primarul, își fac loc sub pielea boerului și fură de stâng; fură și din averea comunei cât pot. Iacobachi cam are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moșie material dintr-al județului, zicea c-un cinism revoltător: "Dar ce? să nu m-aleg nici cu atâta lucru din prefectura mea?" Banul Fișereștilor a corupt și a îngenunchiat toată administrația și chiar justiția. La un proces al acestor Ovrei, președintele tribunalului a primit ordin la telefon să amâie procesul. Un oarecine spunea că mai bine o duce populația pe moșiile Fișereștilor: căci administrația e slabă, oamenii pot fura și se aleg și ei cu ceva, primarii, notarii, învățătorii, preoții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe moșiile Fișereștilor: căci administrația e slabă, oamenii pot fura și se aleg și ei cu ceva, primarii, notarii, învățătorii, preoții se pot alege și ei cu câteva fălci fiecare, și chiar cu daruri de bani, lemn etc. Afacerile acestor Ovrei nu consistă atât în administrarea bună a moșiilor și în cultura rațională, cât în feluritele combinații de șiretlic josnic pe care le fac. De pildă, cineva dă o arvună de 60-80 de mii de lei pentru o arendă. Fișereștii trimit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muere care ca și dânsul umbla calare bărbătește. Vitele vecinilor care încălcau moșia cu ajutorul acestuia au fost oprite. Aducea hergheliile în bătae de biciu etc. "De unde mai nainte, când țineau Ovrei moșia, vecinii intrau și încălcau moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți trăi decât așa, banditește..." Vine un om jerpelit, netuns, bărbos, plin de pleavă și de colb. Cere niște parale, "că e dezbrăcat și desculț". Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
roman de E.V. Nenfelds Chestia Azotului în agricultură. Descartes Discurs asupra metodei trad. Lăzărescu O. Minar Să-l urmăm (preia) Schimbarea la față! de Mircea Eliade. 17 Iulie 1919 BASARABIA* Spre Bălți la Slobozia Cușalăucei. În Unghenii Basarabiei văd un ovrei din Soroca, cu tricolor la șapcă. Convorbire cu el. Mergând de la Ungheni înainte, printre săcară, grâie și oarze, careva spune că undeva, în dreapta, este un stâlp de piatră despre care țăranii spun că a fost făcut de o cucoană când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]