274 matches
-
tochitură, răsărit, apus, miazăzi, miazănoapte etc. (d) Termenii de specialitate sunt unitățile lexicale actualizate, de asemenea, contextualizat, însă prin raportare la anumite domenii de activitate 55: matematică (ipotenuză, catetă, deîmpărțit, permutare, progresie etc.), teorie literară (narațiune, eu liric, homodiegetic, heterodiegetic, oximoron, litotă etc.), medicină (hipogastric, endocrin, limfatic, chemoreceptori, endoteliu, vasodilatator etc.); unii dintre termenii de specialitate au circulație internațională vezi, de exemplu, unitățile lexicale din domeniul informaticii, al internetului etc. (e) Termenii de argou sunt unități lexicale folosite de anumite categorii
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
amintesc clar știrile televizate privind represiunea armată care mi-au evocat primele mele amintiri politice a invaziei sovietice în Ungaria în noiembrie 1956. Spre deosebire de acestea, a vorbi despre imagini viu colorate în legătură cu masa rotundă din primăvara lui 1989 este un oximoron. În același an, demonstrațiile masive din Praga care aduceau mai mult a celebrări și incidentele de la Zidul Berlinului au oferit imagini de mare dramatism. Ele au fost definite drept evenimentele "istorice" ale anului 1989, eclipsând figura reconfortantă, soporifică a liderului
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
chiar dacă îi scapă, aproape cu fiecare ocazie în care i se dă microfonul, amenințări la adresa presei sau jigniri îndreptate înspre adversari. Ziarele i-au zis, acum câțiva ani, când acest om a descălecat în Banat, „Iancu de Timișoara“. Iată un oximoron perfect! Nici să ai cea mai bogată imaginație din lume și nu cred că ți-l poți înfățișa mental pe Marian Iancu în postura de nobil suit pe un cal sur. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
despise, The ancients only, or the moderns, prize. * * Zic unii / Că-i prost ce scriu străinii, iar alții, ce scrim noi, / Cei vechi doar, doar modernii au dat lucrări de soi. În perioada barocului, figurile de stil caracteristice sânt paradoxul, oximoronul, catahreza. Acestea sânt figuri de stil creștine, mistice, pluraliste. Adevărul este complex. Există numeroase moduri de -cunoaștere, fiecare cu propria lui legitimitate. Unele tipuri de adevăr se cuvin, exprimate prin negație sau printr-o premeditată deformare. Despre Dumnezeu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
doar partea fadă a lumii. Partea irigată subzistă într-un registru discret, aproape neștiut. Istoria recentă în general, și a României în particular, are sertare care conservă și alt tip de om decât omul recent. Paradoxul, deși pare un ieftin oximoron, este că tocmai istoria recentă descoperă un om opus celui recent întrucât tocmai ea, istoria recentă, a umplut închisorile de sfinți, eroi și martiri. Steinhardt este unul dintre aceștia. Așa cum susține Cristian Bădiliță într-un articol, dacă ar fi aparținut
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pripea, și ar fi mers mai sus, s-ar fi întors deja la Fundata și cu proiectatul Institut Român de Cultură în portbagajul Mercedes-ului. Este amuzant cum personalitatea cea mai puternică și originală a românimii se dovedește, scuzați-mi oximoronul, un etern Interim. Și cu asta, basta! De la un punct, patologicul este mai plicticos ca moartea. (Cotidianul, 22 august 2002) Haiducul de salon - un megaloman la porțile disidenței - „În ce mă privește, îi compătimesc și, uneori, chiar îi disprețuiesc pe
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de Închinătorii Euterpei - are Însemnătate nu atât În sine, cât mai ales pentru calitatea să corelativa, atunci când Înăuntru și În afara năpădesc deopotrivă ființă, dorindu-se cantate de dublul flaut al muzei. Cunoașterea ,,cuvântului nocturn” este zbatere, chin Împăcat În marginile oximoronului: ,, Se aude Încet strigatul tăcerii/ Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În cascadele ființei: ,,Umbră
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
citit, stimate domnule critic, mai demult printre rânduri, printre emoții și rețineri... Cum adică un "clasic minor"? Provincia culturală (nu e cazul numai al Iașului) își hrănește orgoliul din substanța enormului, alteori din aceea a unei boeme etilice. Te deranjează oximoronul? Nu atât el cât ideea că ierarhiile se stabilesc în funcție de cine mai dă un rând... Colega, ești prea inteligent a nu te ști capabil să generalizezi perfect. Excepțiile întăresc regula. Și află că pictorul "clasic minor" era un capricios și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Bălcescu se transformă în revoluționarul par excellence cu o gîndire înaintată, progresistă, un marxist aproape, chiar dacă n-a citit și nici n-a auzit măcar de autorul Manifestului comunist. Să nu uităm mitul romantismului revoluționar, caracteristica omului nou. Sintagmă aberantă, oximoron hilar, romantismul revoluționar, lansat de întîiul bărbat al țării, a inspirat "poeții" și nu numai. Gemeau revistele și antologiile vremii de poeme romantic-revoluționare. Orice cetățean, alfabetizat și dornic cît de cît să înțeleagă și cu o eventuală brumă de carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-n Focșani, poimâine la Strasbourg și răspoimâine în urbea Bahluviașiotă, că nu degeaba mi-or fost rudele, strămoșii, vecinii ori nănașii... oieri, păcurari, ași ai navetizărilor, cuintesențiale, între munte și câmpie, adicătelea, mai precis, între pleonasm șesuri întinse, plate și oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tipuri, procedee, reguli de funcționare și legi, de parcă aș fi fost nepot de soră al Stagiritului. Exploram biblioteca lui Des Esseintes și publicam, în Dialog sau Opinia studențească, eseuri "dialogate" cu privire la cheia hermeneutică această navetă esențială între paradox și tautologie, oximoron și pleonasm, dornic să îmi încropesc propriul discurs despre metodă. Ca Durkheim ce tipărea întâi regulile metodei sociologice, apoi, ghidat de ele, oua studii ample! Amantă prilejuală îmi va fi fost, este și va fi Domnișoara Poezia, soață legiuită mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viață al personajelor (reale, în ambele cazuri) ; la setting. Și ai iarăși mare dreptate să vezi în recursul la acest ceva pe care unii l au numit mizerabilism un moment inaugural, care vine (în fine, spui tu, creând, iată, un oximoron !) după ce filmul românesc va fi regăsit o auroralitate pe care a avut-o mult prea devreme, pierzând-o la fel de repede... E ca și cum s ar fi curățat de zgură (zgura terenului în perimetrul căruia îi era permis să se joace), descoperind
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sa scrutează o nouă epocă, nimeni nu va mai râde. L & M Lache și Mache funcționează după aceeași logică a personajului degeminat într-un cuplu de forțe, un coleric și un flegmatic, un belicos și un împăciuitorist, un fel de oximoron ontologic. Și nu doar Lache și Mache, ci și Farfu- ridi și Brânzovenescu, Leonida și Efimița sau confundabilii amici și Mitici, apar câte doi. Această degeminare a per- sonajului, simptomatică la Caragiale, o vom regăsi în tea- trul absurdului la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca în „raiul” socialist, ci de iubire. Munca noastră aceasta va și fi: să ne iubim cu o nesfârșită iubire. * Cel mai dostoievskian personaj din Evanghelii mi se pare a fi tâlharul cel bun, a cărui complexitate rezultă chiar din oximoronul prin care l-am definit. Cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Iisus prind glas numai în una din cele patru Evanghelii, cea după Luca (23, 39-42), primul pentru a huli, celălalt pentru a se căi și mântui: „Iar unul dintre făcătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și livrești, peisajul se spiritualizează în viziuni (neo)expresioniste, tonalitatea senină, jubilatoare face adesea loc decepției și interogației, iar discursul liric devine, dacă nu neapărat mai profund, cel puțin mai opac. Poetul profesează cu voluptate - uneori excesivă - incongruența, asintaxismul și oximoronul. Rezultatul acestor operații este o lirică bazată pe bruierea sintaxei uzuale și pe metaforizarea intensă a câtorva nuclee semantice „tari” (sângele, lumina, oglinda, țărâna etc.). De altfel, poetica sublimării obiectului sau a sentimentului va constitui și baza versurilor din volumele
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
trăi cît sper - și, Doamne, nu sper mult -, adică 60 de ani! *Rasism în gura pieții: „Are ea sînge de om într-însa?...”, a întrebat una din „cucoane”. „Nu, are sînge de țigan...”, i-a dat răspunsul așteptat cealaltă. *Un oximoron care-mi amintește de Carlyle: „Lîngă tine e viață moartă”. *Tatăl lui Gelu îmi mărturisește, la telefon, că nu există punct în corpul său care să nu l doară. Neliniștit, se întreabă mereu „dacă următoarea secundă e de ființă sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vorbea în numele alor săi) spunea: „dorim ceea ce urăm”. N-am nici un motiv să mă îndoiesc că el era sincer. Însă în multe alte cazuri, între urări și dorințele intime ale celor ce le fac deosebirea e ca între termenii unui oximoron. Examinate cu detectorul, dorințele unei bune părți din cei ce urează acum „Conducătorului iubit” toate fericirile posibile ar arăta intenții contrare. *De la o vreme, răspunsurile „Bunicului” la aproape orice întrebare sînt precedate de formula: „Cu nevrednicie...” „Mergi la biserică?”, l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
evaluării prin identificarea trăsăturilor proprii unui „poet necomun și incomod”, „talent puternic și febril” (Laurențiu Ulici), greu de fixat într-o definiție. Cronicile consemnează dicțiunea torențială a poemelor, natura frustă a sensibilității, ingenuitatea structurală, un adevărat desfrâu metaforic, vizând frecvent oximoronul. Poetul plănuiește o mitologie proprie, menită să redimensioneze lumea în cheie personală, reunind proiecția cotidianului în topoi arhetipali cu metafora livrescă deseori căutată, artificioasă. Atitudinea constantă pare a fi aceea a unei încrederi totale în forța verbului de a face
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
s-ar putea constitui Într-un sector aparte, cuprinzând politicile egalității de șanse, ale reprezentării politice, ale ocupării, familiei și cele privitoare la sexualitate, reproducere, violență (body politics)1. Pe de altă parte, sintagma feminism de stat poate fi un oximoron, tocmai datorită incompatibilității celor doi termeni, cel puțin din perspectiva (neoinstituționalistă) a teoriilor birocrației reprezentative, În vreme ce, În esență, feminismul, ca acțiune publică orientată către transformare 2, propune În permanență schimbarea (de la analizarea modului În care poate fi obținută aceasta la
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
au Însă un element comun: sfârșitul. Numai că la Jean Rouaud, ca și la alți congeneri, sfârșitul acesta nu este privit ca un atentat absurd la libertatea umană sau la sensul vieții. Moartea, la personajele lui Jean Rouaud, este una - oximoronul trebuie luat ca atare - efemeră: moarte-accident, moarte vaccinată, moarte vie, brodată de pânza infinită a vieții. Fenomenologia morții, desprinsă din literatura romancierului francez, este una În care moartea intervine În conștiința martorului doar printr-o modificare, nu neapărat și, de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
d.Hr. Cele 55 de capitole - de dimensiuni voit variabile, de la zece rînduri la zece pagini - brodează În jurul relatărilor, fidel istoriografice sau ficționalizate, despre sfîrșitul Romei. Dincolo de poveste, de lapidarele pilde, de limpezimea clasică a stilului (În ciuda plăcerii baroce a oximoronului), cartea lui Quignard constituie o intervenție politică, Înscrisă Într-un militantism surd, puțin discutat Încă la noi, al Europeanului față cu Americanul. Cartea aceasta, scrisă frumos, scrisă muzical, autarhic, armonic, literatură ritualizată asemenenea operelor unui Julien Gracq, Michel Tournier sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
am realizat în problematica bolii, ne-a dezvăluit semnificația ei plurală. Instalarea unei maladii, cu predilecție a celor grave, poartă un mesaj care trebuie decriptat, deoarece simptomele sunt în esență, o deghizare a lipsurilor noastre majore, pe care le ignorăm. Oximoronul despre care vorbește B. Cyrulnik (2006), constituie și amprenta oricărui bolnav, întrucât în fața impactului provocat de maladie, personalitatea lui se divide: o parte sângerează, cealaltă adună din sertarele tainice ale ființei, resurse nebănuite, capabile să pornească ofensiva pentru recăpătarea sănătății
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Tipologia intrusului, a oaspetelui neașteptat și nedorit, este bine sesizată de Maupassant într-o povestire, precum Amicul Joseph care pune problema intruziunii parazitului într-un spațiu domestic și reformulează ospitalitatea în termeni de ostilitate și deposedare. Deși pare aproape un oximoron, ospitalitatea constrânsă sau chiar furată poate fi o variantă a actului de ospitalitate; astfel în povestirea lui Vercors, invadatorul, un ofițer german, este impus ca oaspete unei familii franceze. În ciuda politeții și amabilității ofițerului neamț, cunoscător și admirator al limbii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
exact asta a încercat să facă domnul Rehn. A pomenit de o decizie „nu foarte înțeleaptă” - cred că aceasta este formularea domniei sale... Mircea Zamfir: E mult pentru un diplomat să spui chestia asta... Mihai-Răzvan Ungureanu: „Nu foarte înțeleaptă” e un oximoron... să recunoaștem baletul semantic pe care îl face domnul Rehn. Crede că o asemenea decizie - deși nu s-a pomenit așa ceva în nici una dintre declarațiile din ultimele zile -, organizarea unor alegeri anticipate, nu ar fi o decizie foarte înțeleaptă. Și
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
contra cronometru, ipostază dinamică a alterității care este însăși esența trecerii unui prag psihologic și de la un nivel biologic la altul. De la exuberanță până la introvertire, senzațiile contradictorii nasc întrebări și atitudini contradictorii ("nu ești tu cel mai complet, mai ireproșabil oximoron?"). Apologia tinereții nu exclude conștientizarea angoaselor ei și nici teama de incoerent voluptatea inconsistenței. Poemele sunt, astfel, secvențe, fragmente, whatever, ale unui singur mare și unic poem al acestei intervârste suspendate, definită printr-o anxioasă așteptare ("tinerețea mea a fost
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]