678 matches
-
cei prezenți, într-o atmosferă vibrantă și sinceră, pe ritmul agale șiroit al lacrimilor ce-mi scăldau obrazul și înfloreau într-un adevărat șuvoi argintiu în barba-mi tremurândă, cenușie spre alb - precum albul zăpezilor de pe piscurile munților scanat din pâclele de ceață și aburi țâșnind din gheizerul ierburilor alpine ce presară din loc în loc versanții Meridionalilor dimprejurul satului. Eram îmărmurit de surpriză, prima oară în viață când atâția prieteni și colegi întrun cadru atât de elevat îmi făceau o asemenea
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
comoara și îmbrățișați fecioarele! Cei doi căpitani continuă să sape. Cu cât sapă cu atât flacăra scade în intensitate și în cele din urmă se stinge în pâlpâiri ușoare. În acel moment fecioarele dispar treptat, de parcă se topesc într-o pâclă. Căpitanii continuă să sape. Se aude un sunet de metal. CĂPITANUL SASU: (lovește încă o dată cu unealta) Am dat de ladă! Arnăutu se apleacă la un capăt al gropii și Sasu la celălalt și după câteva smucituri scot o ladă de
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
și căpitanii stau pe scaune în jurul mesei și discută aprins. Un capăt al mesei este liber și acolo se află un jilț ca un tron regesc, iar pe masă o coroană de aur. Deodată în cameră apare prin perete o pâclă ca un nor care se transformă treptat într-un bărbat într-o mantie aurie. URSUZ: (desfășurându-și mantia cu satisfacție) Iată regele nopții în splendoarea sa, stăpân peste voi și ținuturile voastre! CEI PATRU: (se ridică supuși; în cor) Bine
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
și nici nu ne dăm seama cât de repede am ajuns -vedem indicatorul de ieșire din autostradă spre Waterloo, apoi Waterloo centru. Mergem cu viteză redusă mai departe și întrăm spre Butle de lion. Când ne-am apropiat suficient, prin pâclă, prin ceață, întrezărim profilându-se pe cer o piramidă în vârful căreia tronează falnic un leu așezat cu fața spre Franța. Împăratul oamenilor nu putea fi simbolizat decât prin împăratul animalelor LEUL ! -Iată-l! învinsul este de fapt învingător... Ideea de
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
știu unde suntem. Am greșit drumul! spuse el. -Inoan! Inoan unde ești?! strigă Ahav. Ceața făcea însă ca vocile lor să se audă din toate direcțiile. În acel moment ceața se dispersă puțin și Ahav păru să distingă ceva prin pâcla deasă. Nu mai zăbovi. Într-o clipită scoase din tolbă o săgeată pe care o slobozi fugerător. Dintr-acolo se auzi un țipăt scurt. Alergară cu toții într-acolo și curând ajunseră. Erau oamenii lui Inoan iar acesta aflat în fruntea
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
aspirația, de jalea și de tânjirea ce-o susțin. Astfel, semnele naturale pot fi telurice (piatra, lespedea, colina, ogorul, miriștea etc.), vegetale (brazii, plopii, fagii, nucul, pădurile, codrii, florile), animale (fluturi, păsări, zimbri - “suflete ale strămoșilor”), eterice (în general disforice: pâcla, bruma, ceața, umbra, ploaia, lumina, amurgul), astrale (obsesiva stea); cele culturale sunt legenda, basmul, colindul, balada, vitraliile etc. Iar cele lăuntrice sunt amintirea, visul, reveria ș. a. Toate aceste semne, culese de ființa morală, dar și de simțuri (să se vadă
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
de așezare omenească. Între două rafale, când vântul se mai domolește, îl ia în primire ploaia. Nici ea nu se poate stăpâni și-l joacă mocănește. Se amuză năucindu-l: boare, reflexe umede-ireale lucind pe firele de iarbă, fuioare de pâclă ieșind prin crăpături. Picăturile cernute pe chip: pe obraji, pe gene, pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină. Zgribulit, singuraticul
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
despletesc și recompun, sunt liedul tău final. TE CĂUTAM, DOAMNE ! Te căutam departe, în galaxii uitate Ca pe un extaz, un trubadur în noapte Miracol, fulger, suflu mult chemat Te căutam nedumerită, pe înserat Te ghiceam în mirările sângelui În pâcla dimineții, zborul îngerului În pajiștea nădejdii mele, adorare A cerului, implorare-nălțată spre zare In mâinile a ruga pioasă-mpreunate Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate În dezmierd ca un copil ademenit De aleanul cântecului de adormit. Erai atât de aproape, Tu
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
auzea huhurezul care tulbura cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasăre de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresări oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâclă transparentă, albăstruie, plutea ca un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia de orizontul de la apus, își trimise și ea parcă raze de chihlimbar. Tânărul se opri și privi de jur împrejur. Avea impresia că se
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
măreață. Ieri, bulgării de beznă-i ascundeau cununa, Acum și-arată dinții, zâmbește larg, semeață. În frunza toamnei reci se oglindește luna, Privindu-se șireată în pojghița de gheață. Om trist, ce uiți mereu că viața-i numai una, Când pâcla grea coboară și-n lumea ta e ceață, Privește către lună, din zâmbetu-i învață! O frunte-nnorată nu va goni furtuna... În frunza toamnei reci se oglindește luna. Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RONDEL DE TOAMNĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376982_a_378311]
-
locul stabilit. În cele patru colțuri ale încăperii pâlpâiau făclii. La o masă lungă, la unul din capetele sale, era așezat un jilț și în fața sa o coroană de aur. Pe la miezul nopții, se creă o atmosferă stranie și o pâclă năvăli în cameră. După câteva clipe, aceasta se strânse într-un nor care treptat se transformă într-un bărbat ce strălucea într-o mantie aurie. Era tânăr și frumos, numai rânjetul hidos și colții ce-i ieșeau printre buze îl
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
vine să împlinească blestemul Durerii? Ei, ce spuneți? Toți demnitarii au sorbit cuvintele împăratului care dezvăluiau cumplita taină. Frumoasa prințesă, fiică a Speranței, care avea să împlinească blestemul Durerii!... Iar Mărțișor ăsta, care zice că îndeplinește dorința Destinului! Încâlcită treabă! Pâcla tăcerii îi învăluise cu totul. Apoi începură să vorbească șoptit, doi câte doi, pe urmă tot mai tare, vociferând și transformând discuția într-o ceartă generală. Când văzu Soare-Împărat că hărmălaia se amplifică, le-o reteză: - Destul! Numai de asta
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
strălucirea roșie a rachetelor, Bombele explodând în aer, Probând, de-a lungul nopții, Că steagul nostru era încă acolo. O, spune, drapelul cu dungi și stele Tot mai flutură oare Peste pământul celor liberi Și peste casa celor viteji? Prin pâcla mării, El abia se vedea pe țărm, Unde arogantul amfitrion al inamicului Se odihnea în temută liniște. Ce este oare acel obiect pe care briza În timp ce suflă intermitent deasupra înaltului abrupt, Aci abia-l ascunde, aci abia-l expune? Acum
IMNUL STATELOR UNITE ALE AMERICII TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375186_a_376515]
-
păsările primăvara, care nu sunt altceva decât „tablouri fără semnătură”; un „timp de zbucium, /timp de erou fără redute cucerite”; „Durerea crengilor care / Trosnesc sub indiferența pașilor...” (Zi de toamnă), multă neliniște, vinovate tentații, frigul uitării, țipetele păsărilor și multă pâclă. Tablouri destul de sumbre. Dar tot autorul găsește explicația: „De sufletul poetului / Nu se interesează nimeni, / Uneori nici el. // Îl dă celorlalți” (Nu-l întreabă nimeni). Cu toate acestea, într-o zi sfântă, zi de post negru, „Din prohod / Se naște
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
singurătăți amare, Tăceri ce nu cunosc cuvântul Stăpân peste însingurare. Ar trebui să râd cu cerul, Năframa lui multicolora. Neguri și umbre, azi, ignoră Gândul răzleț, sporind misterul. Ar trebui să plâng cu norii, Să mirui frunți a împlinire, Sub pâcle, noua zămislire Își trece-n nelumină zorii. *** Referință Bibliografica: Ar trebui ... Ovidiu Oana Parau : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Parau : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AR TREBUI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375787_a_377116]
-
din plămân) și formează acizi. Pe de altă parte, oxizii de azot din atmosferă reacționează la soare cu particule nearse de carburanți din gazele de eșapament, formând împreună cu ozonul și cu aldehidele, peroxiacetilnitratul (pan), în imediata apropiere a solului, acea “pâclă roșietică” acoperă ca o cupolă majoritatea metropolelor. Dioxid de sulf (SO2). Particule aflate în suspensie. Numite adesea fum sau funingine, particulele solide din aer sunt cel mai evident gen de poluare și adesea cel mai periculos. O.M.S. aproxima, în
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
cocoș", a "Spleen"-ului, a "Saxofonistului" sau a "Splendoarei", deci nu sînt ochioase, ba, ce l-a apucat și pe ăsta, pe... cum spui, tu, că-l cheamă? a, Val Gheorg... hop și el, acum, cu Apocalipsa asta ca o pîclă cenușie prin care merg și tot merg, neștiind încotro, desculții lumii? Așa că, vă dați seama între ce nicovală și ciocan m-am aflat înainte de-a pune piciorul pe scara vagonului! Și-atunci, pînă la scara vagonului, mi-am zis
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e adevărat, de-o eclatantă performanță biologică, vorbesc o limbă stranie, gesticulează straniu, mă strecor în muțenie și mă-nfior. Ei, nici chiar așa... Contact motor și, în cîteva minute, orașul rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o altă ordine mentală. Trec prin încă adormitul Podu Iloaiei, evitînd, într-o ultimă secundă, coliziunea cu peticitul coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă-continuă, se-arată Tîrgu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și Văratic. Și cu... Of! Ce ploaie mocănească și ce pîclă! Ghinion! De asta, poate, și stațiunea și biserica și fresca și nevăzutul Ceahlău mi se par, dintr-o dată, nesuferite. Unde-i Durăul de-anțărț? Poate doar masa ce mi se servește, în exclusivitate, în imensa goală trapeză (carafa cu vin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aievea parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie.” (Șt. O. Iosif, Bunica) Iarna este prezentată ca o bătrână săracă, ursuză, ca fiind „doamna gerului” ce lasă în urmă numai pâclă. „A intrat și baba-n sat... Cu cojoc de căpătat Cu năframă de furat, Cu catrință de aba. Scoate pâclă pe poteci, ... Și-a lăsat în urma ei Numai scama fumului.” (Otilia Cazimir, Baba iarna intră-n sat) c. Lirica patriotică
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
O. Iosif, Bunica) Iarna este prezentată ca o bătrână săracă, ursuză, ca fiind „doamna gerului” ce lasă în urmă numai pâclă. „A intrat și baba-n sat... Cu cojoc de căpătat Cu năframă de furat, Cu catrință de aba. Scoate pâclă pe poteci, ... Și-a lăsat în urma ei Numai scama fumului.” (Otilia Cazimir, Baba iarna intră-n sat) c. Lirica patriotică cultivă trecutul glorios al poporului român și dragostea de țară, formează sentimentul patriotic la elevi. Textele propuse pentru învățare la
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Încît atunci cînd Los purta război cu Miazăziua, isi răsfrîngea temute focurile Nemuritorului sau cap spre Miazănoapte, pește plăpînda Enitharmon. Roșii răcnesc furiile fiorosului Orc; negre tunete în jurul lui Los răzbubuie; În flăcări capul său, ca luminosul soare văzut prin pîcla ce mărește 80 Discul în viziune-ngrozitoare pentru Ochii muritorilor ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti cuvintele acestea: Nu cred deloc în tine, și nici în solzii tăi scăpărători; Îmi sînt o groaza pleoapele-ți; și vîlvătaia coamei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
faptul capital că nimic în fonetică, morfologie și sintaxă nu este împrumutat de la slavi. Iorga, în sinteza sa, alcătuiește o listă proprie de cuvinte slave aflate în limba română, pe care o reproducem. De exemplu: beznă, ceață, crivăț, moină, negură, pâclă; păsări: lebădă, liliac, coțofană, lișiță, scatiu, stigleț; pescuit: somn, morun, nisetru; pădure și pomi: crâng, huceag, jneapăn, mălin, molid; vegetale: știr, sfeclă, morcov, lubeniță, ciupercă, lobodă, țelină, hrean; flori: mac, odoleană, busuioc, măgheran; îmbrăcăminte: opincă, nojiță, cușmă, șubă, cojoc, țundră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1995; Întâlnire cu o femeie extraordinară - Madame Helvetius, Paris, 1995; Dicționar inițiatic al ordinelor cavalerești, pref. Răzvan Theodorescu, București, 1998; La ce folosește Parisul? Evocări și dileme din exil (în colaborare cu Mariana Sipoș), București, 2000; Întâmplări din orașele de pâclă, București, 2002. Traduceri: Heinrich von Kleist, Opere, I-II, București, 1993-1995 (în colaborare). Repere bibliografice: Dumitru Micu, Mioara Cremene, „Adevărul și inima”, GL, 1964, 17; V. Ștefan, „Adevărul și inima”, ST, 1964, 11; Mădălina Nicolau, „Adevărul și inima”, VR, 1965
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
fixă, perfect cizelată, a strofelor. Elementele nu sunt decorative, ca la adevărații parnasieni: materialul folosit de poet este el însuși o lavă care s-a răcit și a devenit materie verbală, dobândind formele reliefului pe care îl „umple” („Te-năbușai în pâcla încinsei atmosfere, / O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!”), tânjind cu toate acestea (sau, poate, tocmai de aceea) după „o altă lume”, după „slava-ntrevăzută”. Cele două extreme, căutând, în virtutea unui principiu supraordonator, apropierea și identificarea, sunt în
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]