1,224 matches
-
ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are nici o fereastră, iar lampa cu petrol este pitită în firidă. Intrată în această minusculă cameră, Dora își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe fetița cu păr auriu care nu poate fi disciplinat în cele două codițe de lungimea unui deget, purtând pe ea o cămașă grosolană și un pantalon cenușiu prea larg. La lumina galbenă a lămpii de petrol, a cărei flacără pâlpâie, este aplecată deasupra paginii de hârtie pe care creionul, nu prea bine ascuțit, o sfâșie pe alocuri. Orice, dar nu trebuie ca el, Vasili, bărbatul în devenire, să ia notă mai mare ca ea ! Într-un colț al paginii, lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și atunci văzusei printre realitățile fantomele nopții. Ele erau balerine, făceau balet pe o lacrimă. Și lângă ele era un colț unde licuricii stăteau împreună, îngrămădiți ca să le fie mai cald. Mi-ai distrus și bucățica de suflet care mă pâlpâiau în ultima mea bucățică de suflet (pâlpâială, rămasă). Respirația este suflată puțin câte puțin, și se simte un miros dulceag de mușețel. Sau de gălbenele. Și iată, Lacrima Maicii Domnului, freze, crini, garofițe, zambile, puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și se ridică să se plimbe, îl întrebă: Tu vrei să știi ceva. Nu e ceva care să merite. Mă gândeam la ceva drag mie. Atunci știuse că tipul ascundea ceva periculos, că punea ceva la cale. Iar lumina focului, pâlpâind, scotea la iveală emoții pe care nu le descifrau, dar care îi bântuiau, care nu-i lăsau în pace. În noaptea rece, focul îi chema. Însă ei nu se apropiau prea tare de el. Veneau, aproape îl atingeau, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru că mă doare vătămătura, capul huiește a pustiu, își schimbă locul pe cer stelele sau ce altceva, nu știu, se mărturisi la încheierea cuvântului, doamna Ilina. -Mare doamnă, insist să nu luați drept nelalocul ei purtarea mea, dar la hotare pâlpâie bucluc zise îngrijorat Târgov uitându-se în stânga și în dreapta, să nu-l audă cineva, până nu află Uran. -Cum? ... De ce n-ai spus degrabă omule? Trimite vorbă să se bată darabanaua pe toloacă și atunci fii sigur că te va
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a zis: -După un răstimp veniți toți la adăpostul închinăciunii. Uran urmat de Amar a făcut câțiva pași împreună pe hudiță îngrijorați de vestea proastă ce urma a se înfăptui. -Am primit vorbă bolnavă de la Târgov, precum că la hotare pâlpâie bucluc, îl informă Uran pe Amar. Dacă și amu ne pângăresc femeile, ne iau vitele, ne ard strânsura, ne iau grânele și ne omoară oamenii, ne-am pierdut ca nație, se mărturisi Uran, strategului Amar. -Mărite șef, de data asta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adesea post-factum, de antologare, de adnotare, cîteodată ad usum Delphini, alteori cu bună metodă filologică. Seriile acestea, de scriitori clasici, dau o idee despre coridorul celor vechi, despre colțul cu statui, la ora aprinderii luminilor. Tradiția lor, care abia mai pîlpîie astăzi, împinsă la coada listei de alte și alte proiecte, mai lesne de înfăptuit și mai vizibile, are o anume consistență, chiar într-o literatură cu istorie scurtă. Bunăoară, o asemenea colecție pornește, pe la îngînarea deceniilor patru cu cinci din
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
la glotonimul lașității, limba noastră. Mai mulți ziariști mă întreabă ce cred despre refuzul ministrului culturii de a numi română limba română. Le spun că e rușinos ca un tânăr să fie laș. Că un bătrân, în care viața abia pâlpâie, ar avea circumstanțe atenuante pentru eventuala lui lașitate. Dar un tânăr fricos, care evită să pronunțe numele limbii lui materne, numai ca să nu-și pună în pericol cariera politică, îmi face o impresie iremediabil proastă. Îi iubesc pe scriitorii care
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
frunză, nefragmentată. Ce devotată este ea - se despărți de tulpină! Zăpăcita - de uscăciune va fi sufocată! Ca prăsada coaptă, mai piezișă ca vântul. Ce fidelă e - "Pe mine nu mă v-a terfeli!". Privește, i s-a dus ireversibil frumusețea, Pâlpâi, se scutură, apoi se scrumui. Patria noastră a pârjolit-o furtuna. Puiuțule, îți recunoști cuibul ce ți-a fost casă? O, frunza mea, mai sperioasă ca o cinteză! De ce te-ai zbate tu, mătasea mea sfioasă? O, nu te teme
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
destul de aproape de preferatele mele principale. Așa că, atunci când am anunțat-o pe d-na Toltea că am ales istoria ca materie pentru bacalaureat, a fost sincer surprinsă. Mai mult chiar, a fost prima oară când am văzut că în spatele feței grave pâlpâia un suflet de om. Mi-am dat seama că era flatată de alegerea mea, iar această emoție mi-a încălzit imediat creierul. În ascunzișurile indiferenței mele, cultivam totuși un respect secret pentru ființa aceasta atât de sobră, gata să se
Previziunea d-nei Toltea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7159_a_8484]
-
injuriei și-a negării valorilor cărora nu le ajung nici la gleznă. E parcă un blestem sub care stă un întreg popor, generație după generație. Dezaxați și cârcotași, incapabili de construcții durabile, îi urâm de moarte pe cei în care pâlpâie dorința ctitoririi și obsesia valorii. Soarta culturii române se joacă, așadar, în spațiul meschin al unei minorități care-a abandonat, de fapt, lupta. Lenea, dezinteresul, nepăsarea cinică, prostia agresivă, invidia cronică sunt boli care amenință să ne aneantizeze, ca indivizi
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]
-
alta, cu mișcări lascive lăsând în urmă dâre de parfum. Stephen s-a simțit străbătut de un tremur și ochii i s-au încețoșat. Flăcările de gaz galben i se proiectau în față, pe fundalul cerului aburit, de parcă ar fi pâlpâit în fața unui altar. În pragul ușilor și în holurile iluminate se înșirau grupuri și mici reuniuni, pregătite parcă pentru oficierea unui ritual. Se pomenise într-o altă lume: se deșteptase dintr-un somn de veacuri. A rămas nemișcat în mijlocul străzii
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
gestul abstract și elogiul șoptit adus unei umanități plasmatice, abia prelinsă ea însăși din neantul imaculat al colii de hîrtie, jubilînd ludic în spațiile unei imaginații diafane și paradisiace sau scufundîndu-se, aproape sinucigaș, în abisurile unei nopți în care lumina pîlpîie la limita dintre captivitate și răzvrătire, artistul dezvăluie resurse enorme de comunicare și tot atîtea provocări pentru privitorul care nu-l vizitează în grabă. Constantin Baciu desenează fără să gesticuleze, pictează fără să facă vreo concesie materiei, povestește enorm, asemenea
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
ce înseamnă a iubi... Dar zilele trec, veșnic aceleași, searbede și plictisitoare, și viața mea se scurge întocmai ca viața unei gâze netrebnice... Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decât iubiri. Iubirile acestea însă răsar repede, pâlpâie o clipă și apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niște visuri pe care le uiți îndată ce te-ai deșteptat din somn... O, și eu credeam că nu pot iubi, și eu îmi închipuiam că vina nu este
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
înțeleasă de câțiva oameni mărginiți, a scăpat lumea de cel mult o duzină de proști și netrebnici, dintre aceia care și așa n-aveau nimic mai bun de făcut decât să stingă și acea puțintică lumină ce mai continuă să pâlpâie?”, conchizând că Goethe s-a lecuit astfel, el însuși, pentru totdeauna de gândul sinuciderii. Marta Petreu explică o scriere printr- o alta, creând pânze interpretative între epoci, autori, lumi diferite. Astfel, Ulise își află adevăratul sfârșit al destinului nu în
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
Simona Vasilache Sunt, în inventarul miturilor, câteva focuri sacre. Și, deopotrivă, misterioase. Pâlpâind în preajma comorilor, ori a marilor întâmplă ri, revelatoare. De felul lor e lumina pe care o cântă Blaga. Încă de la debut, din Poemele luminii, apărute în 1919, la Biroul de Imprimate „Cosânzeana”, din Sibiu. Începutul și sfârșitul, intrarea și ieșirea
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
cu primul fum scos dintr-o interminabilă țigară pe care s-ar pregăti să mi-o sufle, toată, în nas. Pun imediat telefonul în furcă, de teamă să nu-mi fie dat peste cap moralul, care și așa abia mai pâlpâie, între valurile de bere și de gin. Am renunțat la viața sexuală de multă vreme. Alcoolul îmi place mai mult, este anonim, mut, și e de ajuns să-ți deschizi gura ca să ajungi la starea de beție, la extazul, la
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
la extremă? Căci deși am plîns și am postit, am plîns și m-am rugat, Deși mi-am văzut capul (ușor chelit) purtat pe o tipsie Nu sînt profet - ce spun nu-i vreo filozofie; Mi-am văzut momentul măreției pîlpîind, Pe Lacheul Veșnic întinzîndu-mi haina și rînjind, Și-am fost înspăimîntat. Și după toate cele, oare s-ar fi meritat, Ca după ceaiuri, marmelade și praline, Cu porțelanuri, cu vorbe despre tine, despre mine, S-ar fi meritat oare, s-
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
vine și din retragerea expresiei belicoase în favoarea unei abia șoptite rugăciuni, a unei contorsionări imaginative, așa cum iedera înlănțuie înfrumusețându-l trunchiul unui copac uscat. Oare, doar „înfrumusețându-l”? Zona imprecativă odată părăsită (reminiscențe ale agon-ului profesat în volumul anterior mai pâlpâie uneori, în special în capitolul Afaceri biografice), Jurebie redevine caligraful acut al unei noi resemantizări a emoției, un creator de stampe atemporale în care dincolo de autoportretele vizibile putem zări uitată, într-un colț, mâna maestrului. Gheara, ar spune unii. Părul
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
oricărui dialog făcut în numele ecumenismului, imamii, rabinii și preoții creștini gratulîndu-se public cu aceeași politețe cu care, în secret, se detestă de moarte. Războiul e milenar și surd, nu-l vedem la televizor și nu-l citim în ziare, dar pîlpîie mereu sub aparențe cordiale. Din a doua categorie fac parte oamenii de știință, veniți de obicei dinspre biologie sau fizică, la care contestarea religiei se face de pe poziția unei doctrine riguroase. La ei nemulțumirea nu ține de o discordie confesională
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
a nu înnebuni de disperare. După toate evidențele, lumea aceasta e absurdă, numai că spiritul conservator nu admite asta, izgonind absurditatea. Refuzul lui Thomas Molnar de a capitula în fața evidențelor se hrănește din convingerea că realitatea e pojghița sub care pîlpîie un mister ascuns, de aici oroarea de relativism, aversiunea față de tehnică și neîncrederea în progres. Logica conservatorului e dihotomică: ori există un punct arhimedic în afara pojghiței, și atunci progresul e iluzie, relativismul e greșeală de perspectivă și tehnica e groparul
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
am trezit în cel mai cert abis... Curge un fluviu... Curge un fluviu la vale de sufletul meu. Vine Austrul din spate. Norocul aduce pasărea zeu Cu ochii scoși Și aripi dințate. Cuvîntul susține coloane spre cer. Peste oceanul nopții Pîlpîie stele cuminți. Mi-e limba de aer Mi-e gîndul de ger. Barbare falange crucifică sfinți...
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
sîngele "abia atunci te vei cunoaște" Sărman donator de sînge: Vei muri cu fiecare în parte Cămașa vie Fiecare zi își are vinul pe care-l merită El urcă negreșit prin hățișul venelor pînă-n potirul obosit al inimii (această imagine pîlpîie mai greu) Un vin sărat pe care nu-l dorește nimeni ascund în trup și-un întuneric prea viu (alții au privit în lăuntrul lor cu mai multă înțelegere alții s-au descris cu mai puține cuvinte: în oasele lor
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
Liviu Georgescu scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur cîmpuri magnetice ruinau tăcerea în embrioni armonici printre frăgezimile de metal se auzeau colinde de mugur cascade luminoase în ouă de struț letargii mecanice în ghearele verticalei pîlpîie canoane în umbre totemice prin desimi de cenușă fulgurații sinoptice inerții solare reptile alergau în hîrtii foșnitoare numai cîteva cuvinte ajungeau la voi zdrențuită vibrație peste ruptura creierului zumzetul cocoloșit pe timpan se zbătea să devină vertebrat al muzicii auzul
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
-le fântână măștile caleștile ducând Doamna mea stăpână răni și taine surâzând tavernalilor de rând. Mă cheamă la cer părinții strânși la masa suferinții cimitirului de ger. Zăpada topește sfinții pânea frântă rar respiră dogoare/ înmiresmare și a vinului sudoare pâlpâie clipiri de lyră. Măria-sa maica bună - floarea paștei în furtună - mânile își împreună în năpăstuita sare și-n troienele amare subt stiharul învechit ochii ei străvăd un schit cum dintr-o cățuie suie vii altoaie de tămâie. Maibătrânul ca
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]