496 matches
-
înalt permitea de acum consolidarea unei memorii rănite, introducând-o totodată, treptat, în memoria colectivă franceză, și astfel îmbogățirea unei identități evreiești pentru care genocidul era de acum una dintre componentele principale. Extrema dreaptă l-a acuzat pe președinte că "pângărește națiunea". Iar procesul Papon a reaprins dezbaterea, punându-se problema valorii lui pedagogice, problemă care a făcut să curgă multă cerneală. În sfârșit, pe 20 iulie 1997, în linia dreaptă a declarațiilor anterioare ale lui Jacques Chirac, Lionel Jospin, prim-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
altfel). Chiar dacă nu era potrivit, având în vedere încărcătura istorică și tragică a locului în care ne aflam, a ținut să-mi spună: " Am auzit că, din cauza că mai demult castelul a ajuns în proprietatea cui nu trebuia, faptele petrecute pângărind memoria domnitorului, ziarele vremii ar fi scris despre asta, numind localitatea noastră nu Ruginoasa ci Rușinoasa!.”. Acum, nu mai sunt sigur că într-adevăr, însuși paznicul spusese asta... După ce m-am revigorat mâncând ceva, dezamăgit oarecum (fiindcă nu fotografiasem castelul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și într-o situație accidentală, ci numirea tuturor Episcopilor din regatul său, pentru totdeauna? Cum ar fi fost privită libertatea Bisericii în acele vremuri în care s-ar fi transpus în viață un astfel de proiect? Nu ar fi fost pîngărită amintirea acelor înalți Pontifi care păstrau ideile nobile și adevărate ale libertății pe care Isus Cristos le-a dăruit Bisericii sale249, dacă ar fi spus cineva că modul de gîndire al Pontifilor era exagerat, după cum întotdeauna se grăbesc să spună
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
alta, căci împotriva profeților mincinoși s-a înălțat blestemul: "Fie ca Domnul să distrugă buzele ce poartă minciuna". Putem noi căpăta iertare înaintea Judecătorului Etern atunci cînd fie și numai tăcerea noastră a fost cauza pentru care Biserica a fost pîngărită cu roade amare și otrăvitoare? Cînd Domnul, dîndu-le învățătură Sacerdoților, i-a spus Profetului: "Te-am făcut apărătorul Casei lui Israel!" Este un apărător nevrednic cel care își uită datoria și își lasă cetatea să fie cucerită de dușmani. Ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
până seara târziu, a fost, contrar anticipărilor mele, de-a dreptul furtunoasă. Începuseră demascările, soldate, în unele cazuri, cu prompte eliminări, ce se executau pe loc: cel „dovedit” vinovat era invitat să părăsească de îndată sala, să n-o mai „pângărească” prin prezența lui. Deodată, s-a auzit numele lui Gh. Udr. Era învinuit că învață prost, că întârzie seara la cămin... cam lucruri de genul ăsta. Rolul procurorului îl juca, cu mult zel, un asistent de la noi, un oltean cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe lângă sanctuar trebuie să se supună obligației de a se prostitua în templul sacru cel puțin o dată în decursul vieții; darurile pe care le primesc trec în beneficiul colectivității. Nici măcar fecioarele nu sunt scutite de această obligație. Nu se simt pângărite în nici un fel. Epos În realitate, geții nu venerează nici un zeu. Aș spune mai degrabă că respectă cu sfințenie numai natura. O observă gravi, o interpretează atenți și o urmează strict în ceea ce le comunică aceasta prin ciclurile ei cosmice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a părăsit muntele și mânăstirea unde duhovnicea, a coborât la București la Alexandru Mironescu, bunul său prieten, profesor universitar, unde îl vor găsi și aresta oamenii securității. S-a predat singur, pentru că s-a vrut ca Rarăul să nu fie pângărit de cizmele și brutalitatea soldaților care îl căutau. Ieroschimonahul Daniil era numele său de preot și mare duhovnic, numele de stareț la mânăstirea Rarău din Munții Bucovinei, omul care nu a murit dar s-a lăsat omorât ca martir în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Ce te apasă? Melancolia toamnei, au niscai cucernice daraveri duhovnicești? Mă gândesc c-or veni iar vrăjmașii ce n-au nimic sfânt. Jefuiesc sfintele altare, topesc aurul icoanelor, din clopote toarnă tunuri, pe călugări îi spânzură de barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele voievozilor și oasele le aruncă la câini... Și multe alte batjocuri le-au fost făcând... Aiasta-i soarta noastră, Preasfinte... Dacă ne-a blagoslovit Dumnezeu cu ăst colț de lume, vad în calea răutăților, ce să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cale liberă oștilor străine: ba cea leșească, ba cea ungurească, ba cea turcească, ba chiar a fraților muntenești. Tatarii, văzând că Moldova-i sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le stătea împotrivă cu sabia, erau, doar "eliberatori". Moldova devenise o treanță, "Țara Nimănui". Și, pe deasupra haraciului, culmea umilinței, domnii netrebnici își cumpărau "protecția" vecinilor cu tot felul de peșcheșuri și plocoane; că atunci am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie!... Ne pun foc!... Și... și nimeni nu-i apără!... Nimeni!... Ștefan fierbe, îl sufocă mânia, își aude inima ce-i zvâcnește în urechi... Se sprijină de țeava tunului: Și țara?!?! strigă el. Moldova?!?! Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în puhoiul Moldovei, ar trebui căutată la deal, căci ea ar face dimpotrivă și nu s-ar duce la vale, după cursul apei. Unul dintre curtenii Măriei Sale auzind vorbind pe Măria-Sa de căderea Țarigradului unde au intrat spurcații ismailiteni, pângărind pe mireasa lui Hristos, biserica noastră, a început a plânge cu lacrimi și nu se mai putea mângâia. Stolnicul Gavriluță și-a prins nevasta cu unul. Cela a fugit; ea s-a făcut moartă, la pământ. Iubind-o ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o separație fără întoarcere. Corespondența pe care a întreținut-o cu Doamna Mounier, pe vremea cât a fost închis în donjonul de la Vincennes, dezvăluie mai multă senzualitate decât sentiment. Câteva dintre aceste scrisori ofensează în așa măsură pudoarea, încât ele pângăresc și pe acela căruia îi sunt adresate, căci un bărbat n-ar îndrăzni să ia acest ton de libertinaj cu o femeie față de care ar fi păstrat un dram de stimă. Garat făcuse asupra acestei corespondențe o cercetare destul de curioasă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ca să placă, și totuși găsise secretul de a și-o atașa pe Doamna marchiză de LĂ, femeie a cărei delicatețe de spirit îi făcea conversația foarte atrăgătoare. Despărțită de bărbatul ei, care, copleșit de datorii, dezonorat în urma unor escrocherii infame, pângărise patul conjugal aducând în el o boală rușinoasă, Doamna de LĂ apelase la îngrijirile lui Marat, care, nemărginindu se la rolul de medic, a hotărât să fie urmașul soțului. O asemenea legătură m-a mirat multă vreme. Doamna era blândă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și Valahia atâtea mișelii câte au făcut pravoslovnicii ruși în Basarabia. Dacă turcii ne au prădat rodul muncii noastre, dacă ei ne-au impus birul sângelui nostru, rușii nu s-au mulțumit numai cu atât, ei au căutat să ne pângărească sufletele, să ne batjocorească limba și să ne omoare însăși ființa noastră etnică.” După aproape un veac de stăpânire rusească, la începutul sec. 20, au apărut în Basarabia primele manifestări care promovau idei despre sentimentul național și conștiință de neam
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
toate jertfele pentru integritatea țării”: „Noi, mamele, făuritoare de viață - afirma președinta Grupării - vom jertfi pe a noastră și a celor ce ne sunt scumpi pentru apărarea crucii, a credinței noastre ortodoxe, a hotarelor țării acesteia, ce nu pot fi pângărite de nimeni”2. În Rezoluția Congresului s-a cerut ca opinia publică din țară și din străinătate să fie bine informată „asupra drepturilor noastre imprescriptibile de ordin tehnic și teritorial” și să se includă în programul de radio o emisiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
formațiuni ale rocii roșiatice, stratificate pe orizontală, o mare cristalină, cu diverse reflexe, în funcție de adâncimile ei, o poveste venită din alte timpuri, cu 40 de fete legate de cozi, care au preferat să se arunce în mare decât sa fie pângărite de turci. Așa s-a încheiat călătoria, cu imaginea apusului de pe această înălțime. Ce-a urmat, a fost un drum străbătut în tăcere, melancolia fiind cea care a pus stăpânire pe noi, deși, poate, am încercat să ne ascundem această
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu dăunează altuia. Și așa, Încercarea mea reportericească a eșuat În fața analistului unui fenomen, fiind nevoită a ajunge la concluzii. Dacă Într’adevăr paralela mea Între realul copac și simbolicul arbore cosmic e corectă, atunci prin atitudinile amintite mai Înainte pângărim Însăși esența noastră. Tendința omului de a degrada, subliniez, conștient, e veche. Să ne reamintim de alchimie, ale cărei Începuturi sunt În epoca elenistică; a transforma metalul comun În metal prețios, Înseamnă schimbarea echilibrului cantitativ dintre ele, deci degradarea. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la vamă. “Radiosfera”, 6 mai 1996, ora 12,43 80. Râul, stație de epurare naturală “Omul sfințește locul” spune o vorbă românească. Omul la singular, căci unul sau oricum doar câțiva sfințesc locul, și au ce, Întrucât oamenii, la plural, pângăresc același loc. Astfel de gânduri au Însoțit receptarea unei informații din Basarabia pe care, pentru că a ajuns trunchiată, o folosesc doar ca pretext al comentariilor de astăzi. Deci cineva, adică o organizație de protecție a mediului, a reușit să obțină
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
prea puțin prin credință și prea mult din pretențiile sale de a avea dreptate"28. Cu rezervele de rigoare față de afirmația lui Niebuhr, trebuie să recunoaștem că în sânul Bisericii preoția este uneori viciată de simonie sau, mai grav, este pângărită de abuzurile sexuale, multi sunt vocati, pauci elenchi (mulți chemați, puțini aleși). Multe i se pot reproșa poporului lui Israel, de la vițelul de aur la venalitatea cămătăriei și deportarea palestinienilor, dar putem spune că a plătit cu vârf și îndesat
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Pe vremuri urcam de două ori pe săptămână cel puțin. E adevărat însă că nu era așa întuneric. — Nu-i chiar munte, ci mai degrabă deal. Bunicul îmi spunea că ei îl consideră un munte sacru, subteran. — Și noi îl pângărim acum. Nici vorbă de așa ceva. Toate impuritățile se concentrează aici. Este precum cutia Pandorei, un loc pecetluit de scoarța pământului. O să trecem chiar prin mijlocul lui. — Parcă ar fi iadul. Da, s-ar putea să semene cu iadul. Aerul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a părut că aud niște sunete vagi, dar nu le distingeam prea bine. Indivizii știu că ne apropiem? am întrebat. — Bineînțeles, zise ea. Aici e lumea lor. Știu absolut totul și sunt foarte furioși pe noi pentru că le-am pângărit sanctuarul și am avut curajul să ne apropiem de cuibul lor. Dacă ne prind, e vai de noi. Nu te îndepărta de mine. N-au decât să întindă labele și să te târască mai știu eu unde. Am scurtat funia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din dos și am ajuns la țarcul Umbrei. Zăpada troienită acolo era neatinsă, iar în mijlocul ei se înălța, negru, ulmul cel bătrân. Mi-a trecut o clipă prin minte că era un teren sacru ce nu se cuvenea a fi pângărit de picior de om. Liniștea perfectă din jur părea îmbietoare. Vântul spulberase frumos zăpada, lăsând în urma lui modele alese cu grijă, iar crengile răsucite ale ulmului, albe pe alocuri, se odihneau în aer. Nu mișca nimic. Doar câte o adiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
indicii clare că el rămânea credincios rădăcinilor sale comuniste:” Iliescu a spus că foștii conducători «s-au declarat a fi comuniști. Ei n-au avut nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului științific... Ei doar au pângărit numele PCR. Ei au pângărid de asemenea memoria celor care și-au sacrificat viața pentru cauza socialismului în această țară». Înverșunarea lui Iliescu de a menține un monopol al stângii asupra puterii a fost demonstrată, probabil, prin hotărârea lui de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o blană de vulpe argintie cu propriul sânge pe umeri și pe o parte. Acea parte a capului era lucioasă roșie și greșită. În jurul ei, sfinții pictați și Hristoșii frumos auriți își ascundeau privirile, dar până și icoanele au fost pângărite, suprafața lor fiind acum acoperită cu bucăți de țesut și pete de sânge. ă A omorât-o pe mamă în timp ce fiica dormea, insistă Salitov. Apoi, a omorât-o pe mamă. Apoi s-a întors bătrăna, pe care a omorât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
foc Muntele Hiei, nu mai Încape nici o Îndoială că țara se va Întoarce Împotriva Domniei Sale. — Exact așa e! exclamă Seiken. Dacă Înfăptuim această atrocitate, atât samuraii, cât și poporul vor fi nemulțumiți. Dușmanii noștri vor profita de ocazie spre a pângări, pentru totdeauna, numele Domniei Sale. — Dar tot eu sunt cel care a recomandat ca, atunci când atacăm Muntele Hiei, să mergem până la capăt, deci nu a fost ideea Domniei Sale. Ei, dacă așa stau lucrurile, asupra mea va cădea orice blestem sau proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]