489 matches
-
mea. Să nu uiți arzânda floare Ce ți-am prins-o-n păr dintâi: Roșiei flori nepieritoare Credincioasă să-i rămâi (...) Fi-vor poate ceasuri grele, Poate vânturi ne pândesc, Însă țelul vieții mele Știu că n-am să-l pângăresc. Nici lumina ce-am sorbit-o Cu poporu-mi renăscut, Nici iubirea ta, iubito, Ce spre țel m-a petrecut.. (...) De va fi să fim vr-odată Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. 60. S. Damian
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în beznă, un fel de așteptare a unui răspuns. M-am îndreptat la rându-mi, gata să-mi recunosc confuzia: adevărul acela pe care-l evocai se transforma neîncetat, dând naștere unor mici adevăruri tulburi, fugare, tentaculare. Drama masacrelor era pângărită de sporovăielile mele cu vânzătorul de arme, la aeroport, de imaginea trupului său durduliu, lipit de goliciunea amantei sale. Autoritatea noastră față de americani se împotmolea în demagogia politică, de atâtea ori rescrisă, încât ajungeam în situația de a susține un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Era materia însăși a vieții. Agresorul lui nu putea în nici un caz ghici cum murise tatăl adolescentului, dar știa că în orfelinatul lor nu erau decât din ăștia: copii ai unor părinți declasați, morți în închisoare, executați pentru a nu pângări imaginea țării. Copiii își inventau drept părinți exploratori la Polul Nord înghițiți de ghețuri, piloți de război dispăruți. Cuvântul-scuipat îl privează pe veci de ficțiunea asta acceptată printr-un acord tacit. Femeia și-a întrerupt lectura. Probabil a simțit că nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
despre regele Constantin și Întoarcerea sa și despre crima nerăzbunată a incendierii Smirnei. ― Și-i pasă cuiva? Nici vorbă! ― E așa cum i-a spus Bérenger lui Clemenceau: „Stăpânul petrolului e stăpânul lumii“. ― Afurisiții ăștia de turci! Ucigași și violatori! ― Au pângărit Hagia Sofia și acum au distrus și Smirna! Dar aici interveni Zizmo: ― Ia nu vă mai văicăriți atâta! Războiul a fost din vina grecilor! ― Cum? ― Cine-a invadat pe cine? Întrebă Zizmo. ― Turcii au invadat. În 1453. ― Grecii nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajute. Micuța asta a mai încasat-o, de știe ce înseamnă bătaia. Altele habar n-au și cred că este ceva ce li se poate întâmpla numai sclavilor. Și biciuirea nu e încă grozăvia cea mai mare. De-și va pângări fecioria, va fi îngropată de vie lângă Poarta Collina de pe Quirinal. — N-o să fie însă cazul, îl aude pe Lucius Ventidius murmurând. Ai să fii ascultătoare, nu? Asta nu face parte din canon, surâde Occia. Om bun la suflet, încearcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Trage cu coada ochiului spre Iulius Herodes. Îl vede încruntat, fremătând mărunt din tălpi. Știe că nici el nu gustă carne de porc, socotind c-ar fi mare păcat, ca și cum bietul animal s-ar fi înfruptat din vreun trup omenesc, pângărindu-l. Și Mariamne se abținea... Durerea pe care și-o provoacă singur gândindu se la ea este alungată de o amintire hazlie. Când bunicul lor, Herodes al Iudeii, a cerut permisiunea să-și execute fiii acuzați de complot, principele a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plai. Au venit șacali din lume Fără glorii, fără nume Și cer toți cu dușmănie Să le dăm autonomie. Se întind, se-ncolăcesc Pe plai dulce românesc. Ne învață ei pe noi Cum se țese la război. Ei ne-au pângărit cadâne Cu păr alb, cu trup de zâne, Vor mereu să le iubească Și pe noi să ne turcească. Toți ne dau astăzi târcoale, Ne-au lăsat fără furnale. Astăzi prin economie Este jaf și tâlhărie. Scoală din somn, Țepeș
Scoal?, ?epe? Doamne! by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83194_a_84519]
-
ați făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, și ați făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu. 16. Dar pe urmă v-ați luat vorba îndărăt, și Mi-ați pîngărit Numele, luînd iarăși înapoi fiecare pe robii și roabele pe care-i sloboziserăți, și-i lăsaserăți în voia lor, și i-ați silit să vă fie iarăși robi și roabe." 17. "De aceea, așa vorbește Domnul: "Nu M-ați ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
păcatele tale. 26. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbește tu însuți, ca să-ți scoți dreptatea. 27. Cel dintîi tată al tău a păcătuit și învățătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea. 28. De aceea am socotit ca niște pîngăriți pe căpeteniile sfîntului locaș, am dat pierzării pe Iacov, și batjocoririi pe Israel." $44 1. "Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales!" 2. Așa vorbește Domnul, care te-a făcut și întocmit, și care de la nașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și nu voi cruța pe nimeni." 4. "Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oștirilor, Sfîntul lui Israel." 5. Șezi într-un colț, și taci, fala Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. 6. Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moștenirea, și-i dădusem în mîinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului. 7. Tu ziceai: În veci voi fi împărăteasă!" și nu te-ai gîndit, nici n-ai visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ce este bine; căci mîntuirea Mea este aproape să vină, și neprihănirea Mea este aproape să se arate. 2. Ferice de omul care face lucrul acesta, și de fiul omului care rămîne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pîngărească, și stăpînindu-și mîna, ca să nu facă nici un rău! 3. Străinul care se alipește de Domnul, să nu zică: "Domnul mă va despărți de poporul Său!" Și famenul să nu zică: "Iată, eu sunt un copac uscat!" 4. Căci așa vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nume veșnic, care nu se va stinge. 6. Și pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pîngărească și vor stărui în legămîntul Meu, 7. îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
chipul cortului celui sfânt, pe care l-ai pregătit dintru început" (Înțelepciunea, 9, 8). Ierusalimul ceresc a fost creat de Dumnezeu o dată cu Paradisul, deci in aeternum. Orașul Ierusalim nu era altceva decât copia aproximativă a modelului transcendent: el putea fi pângărit de om, însă modelul nu, pentru că nu făcea parte din Timp. "Construcția care se află acum în mijlocul vostru nu este aceea care mi s-a arătat mie, aceea care era gata de când m-am hotărât să fac Paradisul și pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cosmosul era anulat, iar Marduk era nevoit să-l creeze din nou, după ce-l înviase încă o dată pe Tiamat.4 Iată care era semnificația acestei întoarceri periodice a lumii într-o modalitate haotică: toate "păcatele" de peste an, tot ceea ce Timpul pângărise și învechise, era nimicit în sensul fizic al termenului. Participând în chip simbolic la nimicirea și la recrearea Lumii, omul era și el creat din nou și renăștea, pentru că începea o existență nouă. Cu fiecare An Nou, omul se simțea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Flaviei... Acum, însă, barbarul înainta spre ea, cu totul nepăsător față la sângele ce-l mâzgălise peste tot și i se scurgea pe trupul gol și lucind de sudoare. în câteva clipe avea să ajungă lângă ea și ar fi pângărit-o definitiv. într-o fracțiune de secundă, Hippolita înțelese că dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, ea ar fi pierdut orice urmă de putere ce-i mai rămăsese, ar fi devenit imediat prada neputincioasă a acelui asasin cumplit. Ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
devină intolerabil locuitul aici, o colaborare neconștientă a tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât aspirație faustiană, se gândi domnul Sammler, cât o strategie de pârjolit holdele. Prăpădește tot, și cu ce mai rămâne moartea? Pângărește, și apoi fugi spre fericirea uitării. Sau zbughește-o spre alte lumi. Recunoscu după aceste gânduri că se pregătea să-l Întâlnească pe Govinda Lal. Era posibil să discute asemenea chestiuni. Doctorul Lal, al cărui domeniu părea să fie biofizica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-l puteam explica) și-ar fi fost păcat, căci în realitate el reprezenta pentru mine, oricât de ciudat ar părea, puritatea unei vremi nenăscute, aducând fantastic cu perioada uluitoare a lui Keti, care trebuia păstrată, senzația că se trădează sau pângărește ceva, deci putea fie să nimicească timpul acela, în primul rând pentru ea, or fiecare are dreptul la partea lui de cer deschis, fie să-l revigoreze, ceea ce ar fi fost o aberație tragică pentru amândoi chiar dacă în noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
câți vom fi în preajmă, derutați, nu vom ști ce-i cu el, pentru că niciodată nu știm ce se întâmplă în clipa aceea finală, iar eu îl voi saluta ca pe un ostaș care și-a slujit timpul cu devoțiune, nepângărindu-și buna credință nici după schimbarea vremilor, după 1947 până acum, rămânând credincios, mai departe, memoriei pe care o păstra timpului său. Acum, la aproape patru luni de la plecare (vara la care mai gândea era de mult terminată), Ana, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-l luase singur și insultându-l în mod intenționat) pe un ton de dezgust total. — Tot ceea ce este ne-Axona este necurat, a rostit zeul. Necurat. Ai uitat, țânc spurcat și mizerabil ce ești, ce înseamnă această poruncă? Ai venit ca să pângărești acest loc sfânt, piele albă, față palidă, corcitură printre cei puri, trădător al rasei tale? Ai venit ca să săvârșești actul suprem de pângărire? Născut-din-Moarte nu are timp pentru Axona. Nu se poate să fi venit aici ca să i se-nchine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
perfect, iar acum Axona era la cheremul lui Vultur-în-Zbor. Acesta înaintă către ea, chibzuind totul încet. — Rămîi acolo unde ești, Necuratule, a zis ea, dar vocea a trădat-o. — Nu știu ce ești, a spus Vultur-în-Zbor în timp ce înainta, dar când te voi pângări, mă voi curăța de trecutul meu. Mă voi curăța de vinovăția și rușinea care au pus stăpânire pe o parte ascunsă a minții mele, iar dovada acestui lucru ești chiar tu. Ca să mă eliberez, trebuie s-o pângăresc pe Axona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te voi pângări, mă voi curăța de trecutul meu. Mă voi curăța de vinovăția și rușinea care au pus stăpânire pe o parte ascunsă a minții mele, iar dovada acestui lucru ești chiar tu. Ca să mă eliberez, trebuie s-o pângăresc pe Axona. înțelegi? A rostit cuvintele cu o uimire blajină, ca pe niște adevăruri pe care tocmai le înțelegea. Apoi a violat-o. Când Lama Alunecoasă s-a întoars la țărmul unde aștepta Virgil, ducea cu ea un nou Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și-mi dă amețeli, niște vertijuri cumplite. Ești invitatul meu la „Trocadero“, acolo mă îndreptam. Nu aveam chef să mă întorc acolo. Mă amărâse dispariția cepei. I-am spus ce mi se întâmplase. A oftat: — Decădem pe zi ce trece. Pângărim până și tradițiile cepei. S-o luăm atunci pe Academiei. La „Țiganu’“. Era o cârciumioară pe lângă Bancă. Mergeam pe sub coloane. Se sprijinea de brațul meu, șonticăind, greoi, gâfâind. Îi povesteam cum am făcut rost de ceapă. I-am arătat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înstrăinate. Ne-am autodistrus prin votul dat de inconștienți lupilor, lupi ai beznelor, care au transformat societatea românească într-o junglă. Libertatea la cuvânt e dreptul la viață al omului, libertatea la cuvânt e o cucerire a civilizației. Nu o pângăriți, nu o striviți. Cei ce se opun astăzi au rămas tot retrograzi și victime ale nedreptății vechilor practici; infami și mișei au fruntea însângerată și „vântul suflă rece ca dintr-un adânc de ocnă”. Se vor alte exterminări? Ateismul afișează
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
valorificăm cu fapte mărețe acest sacru zăcământ! GROAPA COMUNĂ Fortul 13 Jilava Aprig călău, smintită arătare, Robit de rang și-al trupului desfrâu, Înscrie țării crima cea mai mare Curmând vieți curate, ca apa unui râu. Le-a frânt grumazul, pângărit-a trupul, De groaza pusă lespede zadar Căci nu putu acoperi mormântul Mireasma lor și Duhul lor altar. (autorul, vol. Cine) Groapa comună de la Jilava nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor Căpitanului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
camarazilor săi, Nicadorii și Decemvirii, în pădurea Tâncăbești, apoi transportați la Jilava, Fortul 13, unde li se mai dă câte un glonte în tâmple, apoi trupurile lor aruncate într-o groapă comună peste care se toarnă multe damigene cu vitriol, pângărind chipul uman, chipul lui Hristos Dumnezeu, apoi totul se pecetluiește cu vagoane de beton. Pieptul nostru și sufletul nostru, al legionarilor, nu poate cuprinde imensa jale , iar mintea refuză orice comentariu și concluzie. Uciderea Căpitanului și a camarazilor săi rămâne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]