1,838 matches
-
nesfârșit în viața ta, căci întotdeauna vrei să se repete lucrul care te face fericit! Însă, trezindu-mă acum din această dulce reverie și întorcândumă la realitatea mea, îți zic că toate neajunsurile chiar de aici mi se trag, din pântecul serviciului meu păcătos și sumbru, care nu m-a lăsat niciodată să trăiesc. Dimpotrivă, m-a subjugat cu greutatea sa copleșitoare, prefăcându-mă într-o unealtă oarbă și înrobindu-mă trup și suflet, încât n-am putut să dispun vreodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu ar trebui să mai zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga Într-o goană sălbatică. Ocoli un hambar dărăpănat, În umbra căruia văzu o cățelușă cu pui fătați, care sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie fără margini Îi cuprinse ființa, Învăluindu-l. Apoi distinse dintr-o dată strigăte și voci suprapuse, țipete și fluierături. Mica Piață, care se deschidea nu departe de el, cu alei rotative, pavate, și cu un monument
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă, descheiată la nasturele de jos (fapt care-i dezvelea rotunjimea pântecelor), și plimba o cățea maidaneză, cu carespuneau vecinii drăcoși moșul avea relații dintre cele mai dubioase. Mă durea capul Îngrozitor. Mi-am amintit că atunci când acuzam astfel de dureri, tanti Rita, sora mamei, Îmi prepara un ceai din plante și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca lămpile în care s-a terminat uleiul. La prânz, doica îmi adusese masa. Am răsturnat castronașul cu supă: am strigat din toate puterile. Toată casa se adună la ușă. Veni și târfa, dar făcu repede cale-ntoarsă. I-am privit pântecul: se îngroșase. Deci nu născuse încă. Se duseră să cheme doctorul. Mă bucuram în sinea mea că am reușit măcar să-i deranjez pe imbecilii ăștia. Doctorul sosi, cu trei fire de păr în barbă. Îmi permise să fumez opiu. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spre a recompune, peste noapte, Întreaga aventură, iar și iar. Dar visele veneau cum voiau ele, uneori iuți ca niște avioane În picaj, aruncându-și teribila Încărcătură explozivă asupra minții adormite, alteori blânde ca niște căței nou-născuți care-și oferă pântecele moi spre mângâiere, niciodată Însă nu erau coșmaruri, ca În anii deplinei mele integrități fizice, când cataclismele Îmi despicau somnul În două. Curând aveam să descopăr și strania legătură dintre vise și bucătăria spitalului, aflată, cred, la numai câțiva metri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deplinei menopauze, sentimentele ei materne simțeau Într-adevăr nevoia de a se revărsa asupra unei ființe capabile la rîndul ei de afecțiune, cu atît mai mult cu cît nu se putuseră exprima la vremea potrivită În direcția unei odrasle proprii, pîntecul doamnei Agneta dovedindu-se, din păcate, neroditor. De aceea, binecuvînta coincidența fericită, sau cum să-i spunem, din ziua cînd destinul i-o scosese În cale pe doamna Delilah, ieșită la plimbare Împreună cu Boule de neige, și de asemenea, binecuvînta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje, relicvă sinistră a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri Întregi, conducte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar fi Întors smerită călcând treptele din lemn, date cu baiț roșu, te-ai fi bucurat. Îți dai seama că vei lăsa fără viață cuvintele dacă vei continua să ameninți, și să gândești numai răul. Aminește-ți ce frumoasă era când pântecele se rotunjise binișor și copilașul Înota În voie În lichidul amniotic. Cât de mult semăna cu portretul făcut de Rembrandt, Saskiei! Îi lipsea cununa de flori de pe creștet ți veșmintele ei nu aveau atâta lumină. ,,E o târfă,, , țipi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am răspuns, străduindu-mă să par expert, se aude În rezonanța numelui: „clitoris“, „gâdilis“... e cât se poate de evident. Și acum mă Încăpățânasem să aflu dacă acest lucru era valabil și pentru mine. Închis În baie, mi-am apăsat pântecul și am Început să mă gâdil. Dar orice aș fi făcut, și pot să zic că am Încercat destule, nu s-a Întâmplat nimic. Mă mânca pielea, desigur, dar nu era nimic anormal, până când a trebuit să mă scarpin, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu de alta, dar sunt sătul și mi-e silă de goișe în sus, goișe în jos! Dacă e de rău, de vină-s goimii, dacă-i de bine, e meritul evreilor! Nu pricepeți, dragii mei părinți, din al căror pântec s-ar zice că am răsărit, că o astfel de gândire e un pic barbară? Că, de fapt, nu dați glas decât spaimei voastre? Sunt convins că prima deosebire pe care am învățat-o de la voi n-a fost aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
organele genitale, așa că se hotărâse pentru un papagal moțat, pe care îl ținea în colivie. Carol era pregătită să rămână gravidă. Acest gând devenise un fel de refugiu, ca să nu observe cum, în mod misterios, frecușul lui Dan îi micșorase pântecele. O îndepărtase de dăruirea maternă complet lipsită de egoism. Dar după cum mergeau lucrurile în căsnicia ei, cu siguranță că avea foarte mult de așteptat. După doi ani la Londra, Dan a fost promovat șef al echipei de grafică. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Yuan care locuia în Youtai. Într-o zi, ea se juca afară, când deodată văzu o urmă uriașă de picior într-o mlaștină. Mirată, fata puse piciorul ei pe urma piciorului uriaș, moment în care simți o puternică zguduitură în pântec. La puțin timp după aceea, fata rămase însărcinată. După zece luni, născu un băiat. Pentru că pruncul nu avea tată, vecinii au spus că le va aduce numai nenorociri. Așa că au smuls copilul din brațele mamei și l-au aruncat pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din volanul căruia s-a născut o minune de fetiță, Mara parcă, după ce volanul a purtat o sarcină în toată regula, crescând și crescând vreme de nouă luni, nu dintr-odată, ca airbag-urile de astăzi, umflându-se ca un pântec de femeie, doar că-n loc de buric avea la mijloc claxonul; cunoașteți precis și istoria cu apartamentul acela de la etajul patru, s-a petrecut într-unul din D-uri, în care întreaga sufragerie, pereți, pardoseală și tavan, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Munții Bucegi, pot să jur că l-am auzit pe Matei Florian imitând din buze, perfect, un Porsche ultimul tip. Privind-o pe mama vreme de nouă luni, tata n-a bănuit nici o clipă ce limuzină de lux crește în pântecul ei. Pe urmă, privindu-l pe Matei atâția ani, a înțeles încet, încet. Ca inginer, lui tata îi plăcea să fie șef peste cât mai mulți oameni, dar ca fotograf era un artist retras, care n-avea nevoie de public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sincer, nici nu-mi prea venea. Atunci am înțeles, fără să fie nevoie de demonstrații complicate, că, dintre toate lucrurile din lume, cel mai mult și mai mult Patria era o oliță. 10. Încurcate sunt căile domnilor Când mama, cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată, s-a grăbit să acosteze în portul acela agitat (Spitalul municipal) și a lăsat să se ivească pe cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu numele Mircea, un alt Mircea deja exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unuia să se prelingă în celălalt, ca dragostea lor comună să supraviețuiască. O realitate mai veche, un fel de adevăr istoric blajin, e însă de neocolit. Înainte ca fregata aia cu profil de femeie însărcinată, cu prora ei ca un pântec, să fi aruncat ancora și să-i fi îngăduit să debarce fratelui meu cel mic (după nouă luni petrecute la bord), o barză ciudățică își făcuse cuib în burtă la mama și clocise oul uriaș din care (tot după nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pește din lume“, fiind vorba de-o babușcă prinsă de ofițer, cu mâna, în apele Argeșului, c) eu n-aș fi spart cu dalta și cu ciocanul ușa apartamentului 40 și nici n-aș fi zărit-o pe mama, „cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată“, aducându-l pe lume pe Mircea, d) n-ar fi și nu s-ar mai povesti că „bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu primele cuvinte ale textului. Întotdeauna mi s-a părut că, dacă mi-ar ieși cum trebuie aceste prime cuvinte, tot restul va urma automat după ele. M-am gîndit mereu la acea primă propoziție ca la un fel de pîntec semantic, Înțesat de embrioni plini de viață ai paginilor nescrise, mici crîmpeie scînteietor de inteligente de geniu, ce efectiv abia așteaptă să se nască. Din această matcă grandioasă, Întreaga poveste va țîșni, ca să zic așa, singură afară. Ce deziluzie ! Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se grăbească și - e momentul să dezvăluim asta acum - nu doar fiindcă nu voia să fie prinsă de marinari și lovită iar cu șutul sau mai rău. Trebuia să se grăbească, În primul rînd datorită chestiei uriașe care creștea În pîntecul ei. Mă rog, termenul de chestie nu e tocmai adecvat, deși În burta ei creșteau Într-adevăr niște chestioare (mai precis, treisprezece), mai exact, era vorba despre un proces, genul de Întîmplare pe care lumea, cu uriașul ei simț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să mesteci o bucată zdravănă de hîrtie ore Întregi dacă vrei, ca pe gumă. Împins Într-un colț de către frații și surorile mele cu mușchi, Încercînd să-mi trec cumva timpul cît mă străduiam să-mi umplu golul și ghiorăielile pîntecului imaginîndu-mi festinuri uriașe, m-am apucat să mestec bucățelele de confetti de la picioarele mele. Deși mă aflam În perioada tîrzie a prunciei, cred că ar fi corect să afirm că acest moment a fost, pentru mine, Începutul sfîrșitului. Ca multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ar fi plăcut să-i spun lui Jerry adio fermoar, Însă nu aveam puterea și, oricum, mă cam Îndoiam că ar Înțelege. Și așa am ajuns a doua oară În Cornhill. Prima oară fusesem purtat aici pe apele mișcătoare din pîntecul mamei, iar acum Între cutele puloverului lui Jerry. Asemeni lui Moise, am fost purtat de destin Într-un coș. CÎnd am ajuns la Pembroke Books, Jerry a ridicat bicicleta peste bordură cît de grijuliu a putut și a rezemat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
chipul, o față acum palidă și uscățivă, ca de bătrână. O broderie de sânge uscat îi cobora dinspre bărbie, formând o bavetă de culoare întunecată. Când o întinseră pe targă, spectatorii se uitară cu respect la rănile de pe coapsele și pântecele ei, făcându-i loc să fie dusă la ambulanță. Două femei cu batic pe cap și haine de tweed fură împinse în lături. Cu brațele întinse, Vaughan plonjă între ele. Privirea sa părea pierdută. Apucă mânerul pe care-l ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gura închisă, pentru că și buzele noastre sunt acum lipite, sau, mai exact, jumătate din gura mea și jumătate din a ei. — Mă doare! - spune Amaranta, pe când o împing cu tot trupul pe saci și-i simt apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe un fundal de stele, și pe ea, pe Mma Ramotswe, de la Agenția de astronaute nr. 1, plutind imponderabilă, răsturnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
doctorițe. Transpir. Iute, îmi țâșnește apa din pori. De câte ori încerc să mă socializez, încep să transpir în halul ăsta, îmi simt eu mirosul de capră. - ...putem spune, fără îndoială, că asistăm la un moment memorabil. Lansatorul de profesie își mângâie pântecul: „Să salutăm această apariție! Să ne crească literatura!”. S-au terminat intervențiile. În unanimitate, au ajuns la concluzia că acest roman marchează literatura de azi, care-a mai fost marcată și săptămâna trecută de un volum de poezii și, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]