466 matches
-
limpezimea de un turcoaz pal a apei. Și singurul vânt care îi bătea din pupa era suflarea grijulie a creatorului. Deși mult mai sofisticat, n-avea soarta plină de romantism a bărcuțelor, pe care le vedeam prin filme plutind pe pârâiașe în jos, săltând, fragile și grațioase, peste vălurele în care se răsfrângea, cu sclipiri mișcătoare de nestemate, soarele de primăvară. Apoi preferințele se îndreptau spre aeroplane. Coala de hârtie era îndoită altfel, colț spre margine de jos în sus, colț
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
schimbat oamenii pe care îi prefera în orice acțiune. Restul plutonului va executa același exercițiu aici, în marginea pădurii. Sergent Cicoare ia comanda! Soldat Toaibă și voi doi trebuie să știți doar că <inamiculă a ocupat poziție în pădure, dincolo de pârâiașul ce curge la vreo jumătate de kilometru de aici. Drumul pe care am venit și traversează pădurea este interceptat de <inamică. Unde? Nu știm. Nu cunoaștem nici ce efective și nici ce mijloace de luptă are. Misiunea voastră este să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sale. Odată cu trecerea timpului, Maria- Antoaneta a găsit de cuviință să-și pună în operă și propriile idei. Așa se face că ea a dorit o grădină mai romantică, mai pitorească, în sensul rustic al cuvântului, prin care să curgă pârâiașe sinuoase. Pentru împlinirea acestei noi viziuni, ea a suprimat grădina botanică. Se spune că o cam scoteau din sărite plantele fostului rege de la Paris, Louis al XV-lea. Tocmai acela care i-a facilitat accesul la Trianon. Ceva mai târziu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
mai mari altitudini - munții vulcanici, în parte împăduriți, în parte sterpi, cu piatră în nuanțe divers colorate ce strălucesc în lumina soarelui ori se ascund după pânzele de nori darnici în ploi dese și abundente. Pe pantele acestora, curg multe pârâiașe zglobii, formând din loc în loc mici cascade și inundând căile de acces către înălțimi. Acolo, împărat este vechiul masiv vulcanic, acum în adormire poate veșnică, care se numește Piton Neige, adică Piscul Nins, înzăpezit. Deși în Réunion nu există iarnă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
stăm în sala de așteptare și mai ales pe peron. Dar mi se pare că v-am mai spus asta. De câte ori bufnea vântul, izbea ușa de perete și rafalele ploii pătrundeau înlăuntru. Pe podeaua murdară începuseră să se formeze mici pârâiașe. Trebuia să închid ușa mereu și mi-am dat seama că, enervat, o trânteam de fiecare dată mai tare. În timpul acesta, arțarul îndoit de furtună scotea scâncete de animal bătut. Apoi aceste scâncete s-au schimbat în chicote ascuțite. Parcă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe ale lor. Vulpile, cerbii, căprioarele, păsările cerului trăiau, de asemenea, în locuri unde nu pătrundeau, decât întâmplător, intruși. Doar oamenii le mai vânau, pentru a putea supraviețui. Prin mijlocul acelei grote foarte lungi, curgea, când liniștit, când zvăpăiat, un pârâiaș cu apă limpede și rece, bună de băut pentru toată suflarea. Trebuie să precizăm că în acea vreme nu apăruse încă noțiunea „poluare”. De ce? Foarte simplu: nu exista realitatea. Dacă nu exista realitatea, nu exista nici cuvântul care să definească
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Franței. A Franței din zilele noastre, pentru că pe atunci țara ca atare nu exista. A plouat atât de mult, încât oamenii s-au speriat. Se temeau să nu fie înghițiți de ape. Belșugul de ape a umflat cât a umflat pârâiașul și a înmuiat așa de tare pământul calcaros, încât catastrofa nu a mai fost evitată. Pentru a se apăra de ploaie, întreaga suflare a locului s-a adăpostit în grotă cu speranța salvării vieții. La un moment dat, a prins
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
partea cea mai spectaculoasă a acestor panorame din adâncurile pământului. în primul rând, stalacmitele și stalactitele. Acestea au uneori înfățișarea unor pilaștri din marmură, alteori iau chipuri umane, de o perfectă suplețe și cu aer fantastic. în al doilea rând, pârâiașele cu ape limpezi, pe care se poate pluti cu barca. în al treilea rând, picturile rupestre, de o expresivitate uimitoare. Ele reprezintă, de regulă, animale: cai, elefanți, căprioare. Mai rar păsări sau alte elemente ce compuneau ambianța acelor mici colectivități
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pe care nu au sfârșit-o la venirea serii ce își așterne batistuța brodată cu stele aurii și sclipitoare. În grădina tăinuită se aud chiote de veselie și pornește o avalanșă de bucurie. Sunetul pe care îl produce susurul unui pârâiaș te ajută să înțelegi câtă viață se află în natură. Dimineața aduce tot felul de miresme și de culori ca într-un vârtej verzui-arămiu. În curând, soarele apare pe orizontul aurit și cheamă orice vietate pentru a viziona spectacolul cel
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
păsările ciripeau vesele, pregătindu-se de o călătorie care se apropia cu repeziciune. Soarele era palid, dar era destul de cald. Oamenii, cu inima plină de dorință, culegeau porumbul cu răbdare. Eu, un năzdrăvan ce eram, am plecat la un pârâiaș în care erau câțiva peștișori. Am plecat mai în josul râului, pentru că sus nu mișca niciun pește și era o liniște tulburătoare... Deodată, pârâiașul, ca printr-o minune, se transformă într-un iaz în toată firea și un vârtej mă
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
plină de dorință, culegeau porumbul cu răbdare. Eu, un năzdrăvan ce eram, am plecat la un pârâiaș în care erau câțiva peștișori. Am plecat mai în josul râului, pentru că sus nu mișca niciun pește și era o liniște tulburătoare... Deodată, pârâiașul, ca printr-o minune, se transformă într-un iaz în toată firea și un vârtej mă prinse de picioare, răpunând o mulțime de copaci, purtându-mă haotic spre lucruri nebănuite încă de lume. M-am trezit pe un râu, spre
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cărui primă atestare documentară vine de prin secolul al XIII-lea. Locul, semănând cu o cetate naturală, cum am mai spus, era propriu unor asemenea construcții, din mai multe motive. în primul rând, un baraj natural era format din albia pârâiașului Maronne, care înconjoară, în curgerea lui neistovită, din trei laturi întregul spațiu. în al doilea rând, acel loc se nimerise chiar la granița dintre două provincii. Una era condusă de ducele de Acvitania, cealaltă de contele d’Auvergne. Odinioară, accesul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
cărat o zi, a cărat două, a tot cărat la apă, fără să ostenească, mai multe zile, până ce s-a umplut adăpătoarea. Ea a cărat în continuare, iar apa, care prisosea, a început să curgă din adăpătoare. Se formase un pârâiaș subțirel și repede mișcător, care se strecura ca într-o joacă de copil pe panta ușor înclinată. Iar femeia a tot cărat apă în adăpătoare, surplusul de apă a tot curs, pârâiașul s-a făcut mai măricel și și-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
început să curgă din adăpătoare. Se formase un pârâiaș subțirel și repede mișcător, care se strecura ca într-o joacă de copil pe panta ușor înclinată. Iar femeia a tot cărat apă în adăpătoare, surplusul de apă a tot curs, pârâiașul s-a făcut mai măricel și și-a văzut de drumul lui, lung și binefăcător. Atunci când s-a făcut mare, adică fluviu, i s-a spus Sena.
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
marginea cărării am auzit lovituri de sapă...Am dat frunzișul în lături și m-am trezit în fața unei adevărate grădini. Am rămas descumpănit. Toate erau croite ca pentru pitici, dar puse într-o ordine desăvârșită. Prin mijlocul grădinii susura un pârâiaș, iar bătrânul tocmai făcea cale apei către tufele de pătlăgele. Doamne-ajută! am strigat eu îndată ce am pus piciorul în acel colț de Rai. Mulțămesc, fiule, și bine ai venit! a răspuns călugărul, cu ochii luminați a zâmbet. Nu mă pricepeam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fura privirea. Părea că ascunde și altceva decât o sapă și cine mai știe ce ciuveie. Bătrânul continua să conducă apa pe căi numai de el știute pentru îndestularea pătlăgelelor. După un timp, s-a oprit și a venit la pârâiaș, a zăgăzuit calea apei către răzoare, făcându-l să clipocească din nou. Când și această treabă a fost gata, a venit lângă mine. Văd că îți umblă mâinile destul de repede. Ai și terminat treaba. Hai cu mine! Cum îi era
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
așezat. Am rămas descumpănit. Cu fața toată numai zâmbet, călugărul mă privea întrebător. „Ei, îți place morișca mea? Te-am păcălit. Asta-i, n-am ce-ți face.” Apoi, cu voce tare: Îi o mică moară care merge cu apa pârâiașului din grădină. L-am pus la treabă. Știi cum se spune: „Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune.” Dumnezeu mi-o dat apa, iar eu am pus-o...în traistă. Adică la treabă și gata. Îmi place, părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fost de față când au fost scrie sau le-a citit după aceea...Pe rând, ca acum”. M-am întors tocmai la timp ca să mă ospătez...După ce am mulțumit lui Dumnezeu pentru îndestulare, am făcut o scurtă plimbare pe malul pârâiașului de lângă chilie. Încărcat de vraja celor văzute, m-am întors în chilioară și, așezat pe marginea patului, am început să citesc în cartea de care mi-a amintit bătrânul... „Biserica lui Hristos aduce o înălțare a firii omenești în una
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lua banii. Mare pacoste pe lume, și lăcomia! E mai cumplită, lăcomia, mi se pare, decât orice altceva. Toate iau mers, până în urmă cu câteva zile, șnur. În zorii acelei zile, fatale, pentru el, jupuia, la Malul Roșu, pe marginea pârâiașului, un cerb. Nu mai avea mult.Se grăbea. Când, pe neașteptate, din tufiș, a apărut o cățelușă. De talie mică, roșcată, cu țâțele arătând, cui se pricepea, că are pui. S-a așezat, cuminte,în coadă, alături, și-l privea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care le emana împrejur, otrăvuri care infestează generații și epoci. Mafiotismul era caracteristica sa de bază. În sensul, că, tot ce făcea, era la întuneric. La îmbrobodeală. Afaceri și iar afaceri. Unde se întorcea, afacerile curgeau, după el, ca niște pârâiașe otrăvite. Sub formă de încrengătură, de țesătură, precum pânzele de păianjen. Sub motiv că prin tot ce întreprindea, trebuia să aibă și el un cât de cât profit, își ascundea, cu dibăcie, furturile. înșelătoriile. Minciunile. În ducerea în eroare a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
stânga la dreapta. Punea alți studenți să poarte ochelari prismatici până când asimilau ca fiind normală imaginea unei lumi răsturnate. Când își scoteau ochelarii și priveau din nou cu ochiul liber, lumea reală, nefiltrată, le apărea acum cu susul în jos. Pârâiașe de săpun îi șiroiau peste pragul burții și în jos, pe picioarele lui noduroase. Îi aminteau de Jeffrey L., un bărbat care-și zdrobise șira spinării într-un accident de motocicletă. În cădere, Jeffrey fusese proiectat cu capul în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se cădea să zică astfel de lucruri!“), dar Amanda a avut totdeauna vorba spurcată, nu se sinchisea defel de ce zicea, iar mai tîrziu toți spuneau că le-a strigat așa: „Ce, mă, vă trebuie pod ca să treceți un prăpădit de pîrÎiaș? Păi, Înseamnă că nu sînteți decît o șleahtă de nemernici!“ - zice. „Mă, voi, de colo, ăl care nu-i În stare de-atîta lucru nu-i bărbat În toată legea!“ iar yankeii au rîs, firește, și asta-i toată istoria. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mers în coloană cîte unul), pentru a nu fi auziți de urs, merg pe vîrfuri, întîlnesc un pitic (mersul piticului), culeg zmeură, o pun în coșuleț (execută mișcări imitative cu membrele superioare), vine furtuna (ridică brațele, imită vîntul), sar peste pîrîiaș (sărituri), plouă (pas alergător), ploaia a stat, culeg floricele (îndoiri, aplecări ale trunchiului), miros floricelele (inspirație, expirație) etc.. * Explicația trebuie să fie clară, precisă, concisă, logică, joacă rol fundamental în instruirea subiecților de vîrstă școlară, favorizează însușirea unor deprinderi motrice
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
care rămâneau pe loc. Rolul acestora consta în alcătuirea unui nucleu pentru miliardele de pământeni care încă nu știau ce se întâmplase și pentru care educația non-A continua fără nici o schimbare. Fu un fluviu, apoi un râu, apoi un pârâiaș firav de oameni non-A care trecură releele de distorsoare. Înainte de trecerea ultimilor, Gosseyn se duse la New Chicago unde se pregătea una dintre navele de luptă capturate, rebotezată Venus, pentru a-i duce pe Leej, pe căpitanul Free, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
hotelului Kinlochrua. Dincolo de acestea, drumul devenea o alee pe jumătate acoperită de ferigi. Urca anevoios, din ce în ce mai sus, printre bolovani și tufe, pînă cînd Coulter se opri și zise triumfător: — Uite! Erau pe buza unei viroage care cobora spre apa unui pîrîiaș. Fusese folosită ca groapă de gunoi și era pe jumătate acoperită de cutii, oale sparte, cenușă și cîrpe putrede. Thaw se uită la toate acestea cu plăcere și zise: — A, dar sînt destule lucruri ca să-ți faci o ascunzătoare. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]