1,303 matches
-
dai o ultimă-mbrățișare Și să ne plimbăm un timp alene... Doar noi doi - două crivățuri înduioșate, Care se țin încleștate unul de altul: Doi îndrăgostiți ai veșniciei Ce aleargă către salcia divină. Voi continua a așterne slove pe pământ... Pâraie nisipoase ce se mișcă: Tentacule ale unei glorii reci Care mă cheamă iar și iar.... Îmi spui că vrei a ne juca ca austrul sec, Îmi zici că vrei să facem un tango de neuitat, Îmi îndrugi verzi și uscate
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
atât în partea lui superioară unde poartă numele de Valea Luncilor, cât și în bazinul inferior, unde confluează cu râul Crișul Repede, în amonte de localitatea Șuncuiuș. Prezintă pierderi parțiale de debit pe sectorul dintre Peștera Moanei și confluența cu pârăul Bocoi, cu apariția la suprafață a apelor în izbucul Brătcanilor, individualizându-se astfel o suprafață de difluență de 12.5 kmp (Orășeanu, 2016). Aval de confluența cu pârâul Șeșii, Mișidul are un regim temporar de curgere, datorat probabil infiltrărilor în subteran
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine. Tu
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379161_a_380490]
-
pârjolului, era iarăși pădure întinsă, cât țineau depărtările. Dacă ar fi avut cineva ochi și urechi prin aceste păduri fără de sfârșit, ar fi văzut că ele nu erau lipsite de ființe mișunând în desișul lor. Mai pe lângă mlaștini, sau pe lângă pâraie, puteai vedea căprioare și cerbi păscând în voie puțina iarbă neînghițită de întunericul pădurii. Pe colțurile stâncoase ale munților înalți priveliștile erau ceva mai vesele. Pădurea pierdea tăria, apăreau copaci mai pricăjiți. Iar și mai sus, acolo unde colții stâncilor
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Privesc pâraiele în urmă, Pe coasta muntelui, în sus Și văd, ici-colo câte-o turmă, Mergând spre staul, la apus. Se-nchide
PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373409_a_374738]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Privesc pâraiele în urmă, Pe coasta muntelui, în sus Și văd, ici-colo câte-o turmă, Mergând spre staul, la apus. Se-nchide zarea spre izvoare. Se strânge viața în culcuș. Pădurea-și pierde din culoare, Când astrul scade din urcuș. Iar în
PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373409_a_374738]
-
zarea spre izvoare. Se strânge viața în culcuș. Pădurea-și pierde din culoare, Când astrul scade din urcuș. Iar în înalt, doar vântu-adie, Veghează peste-a vieții taină. Din ceruri, luna argintie, Pictează-a nopții neagră haină. *** Referință Bibliografică: Privesc pâraiele în urmă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2270, Anul VII, 19 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373409_a_374738]
-
de ghiocei (Vâltoarea); / Deasupra Mureșului, în dreapta, s-a lăsat o cortină grea de gheață, de parcă acolo ar fi marginea lumii (Vâltoarea). Elementele de toponimie vin să dovedească statornicia, sfințenia satului, conturează și delimitează spațiul rural: Un cer negru și greu. Pâraiele dintre hăurile dealurilor își deversaseră puhoaiele pline de bolovani și bușteni în Limpejoara / Ziua era pe sfârșite, soarele sta sprijinit într-un vârf de deal, aerul rece, parfumat. Ședeam la marginea Limpejoarei. Valea principală, pe iarbă (Valea proscrișilor). Cârnu urla
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
de călătorie din China, Descrierea Chinei sau în notele de călătorie De la Tobolsk până în China. „ ... Cetatea cea roșie, împărătească, clădită ...prin măreție și prin frumusețe, ea întrece toate cetățile împărătești europene. Și aici se află palate minunate, grădini mari, păduri, pâraie și dealuri făcute de mâna omului...Zidurile sunt din cărămidă dar tavanul de lemn este sprijinit pe coloane înalte, rotunde, sculptate și aurite, iar grinzile sunt vopsite în felurite culori...” Întâlnirea cu împăratul chinez n-a mai avut loc întrucât
UN SPION VALAH ÎN SOLDA ŢARULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371598_a_372927]
-
totdeauna liniștea și tihna, dar nu pentru a fugi de lume, ci animați de dorința de a-și redobândi pacea și liniștea interioară. Locurile geografice alese pentru meditația lor au fost printre cele mai frumoase posibile. Și, de aceea, numeroase pâraie, luminișuri sau munți poartă nume de călugări. O scurtă istorie extrasă din scrierile cucernice ale zilelor noastre, probează, într-un fel, faptul că sihaștrii nu au vrut niciodată să se izoleze complet de lume “Călugărul Ilie Galaction a cerut unui
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374859_a_376188]
-
Ciutelor , pericol mare ! Moș Martin care în noapte mai cotrobăie-n pubele , a pornit la mure coapte sau să doarmă în vâlcele . Gâze iau în stăpânire totul , văi sau jnepeniș iar turiști își dau pornire urcând muntele pieptiș . Vesel susură pâraie alergând zglobii la vale. Sufletul ți se înmoaie când auzi cântând cavale . Iată cârdul de mioare , câinii care stau de pază. Un asin se-ntreabă , oare ce mai car pân-la amiază ?! Orășelul se trezește. Ziua-i pe deplin stăpână , toată lumea
MUNTELE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373986_a_375315]
-
-i va grăbi pe toți spre seară,/ ademenindu-i cu armonia de jos,/ unde se roagă o făclie de ceară./ Numai eu voi rămâne-n lumină/ cu cântecul, pasăre țipând între dinți -/ și-mi va curge din tâmple rășină:/ două pâraie fierbinți.” (Aproape elegie). George Corbu (România, scriitor, poet, epigramist, publicist), fiind considerat „personajul original”, este omul și acea creație literară despre care au scris foarte mulți oameni de cultură și știință, critici literari. Spre exemplu, Eugen Simion descrie personajul literar
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
frunza deasă, Fata a venit să fure, De-altceva puțin îi pasă! O așteaptă cu răbdare Zile-n șir, pân’ o zărește, Din ascunzătoare sare Și-ntr-o clipă o răpește. Trec prin munți cu creste roase, Peste râuri și pâraie Și o pune-n lanțuri groase În castel, într-o odaie. - Într-un an, după zăbrele, O să putrezești de vie! Ajungi oale și ulcele De nu vrei să-mi fii soție! Doar atât zmeul îi spune, Trage ușa sub zăvoare
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
FEREASTRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Un ger câinos se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire, ce chiorăște zarea. Sub
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372802_a_374131]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > PLOAIA Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1196 din 10 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului PLÂNSET În picurii de ploaie sunt lacrimi de izvoare Și-n ochii cerului sunt șiruri de pâraie. Pe aripile vântului sunt lacrimi de nori Și-n ochii plânsului sunt glasuri de fiori. PLOAIA Vine o ploaie de gheață din nori Peste mana ogoarelor. Zgârâie iarba, ofilește floarea. Scutură grânele, macină porumburile. Ucide sufletul satului Atins de haina
PLOAIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347767_a_349096]
-
din sat, a avut ce auzi. Ne-a certat, nu eram buni de nimic. Nu s-a dat bătut, s-a dus în cercetare să caute roiul al doilea. L-a găsit undeva într-o scorbură de fag, tocmai dincolo de pârău. Pe înserate, a luat ferăstrăul, roinița și pufăitoarea de fum, și, împreună cu un vecin, au tăiat fagul, au scos roiul din scorbură cu rafale de fum. Au adus roiul acasă. E drept, cu prețul unui fag tăiat, care făcea mai
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1211 din 25 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu PRIMĂVARA La munte, sus, petalele de nea se leagănă încinse, Pe povârnișuri, în spume, curg pâraie topite de Soare, Când jos, la poale, înfloresc pomii, iar în grădini narcise, Pe care doar vecinul, țăranul neaoș, le simte și îl doare. În miez de primăvară, când unii zac de lungă astenie, Degeaba cântă pupăza în tei și
PRIMĂVARA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347955_a_349284]
-
câțiva centimetri până la porumbul care se usucă de secetă. Pompele de irigație au fost de mult valorificate la fier vechi iar acum mâncăm, cu voia Domnului Dumnezeului tău, ciuciu în loc de mămăliguță. Dar găsim izvoare chiar și sub vârful muntelui iar pâraie și chiar râuri curg la vale uneori prea vijelios. Cum se face că poate ajunge apa în vârf de munte? Apa este cărată. Nu cu ciurul sau canistra ci cu ajutorul soarelui. Soarele cere și ajutorul vântului creat tot de el
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 5 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347961_a_349290]
-
construirea celui mai mare complex monastic din Țara Românească, mănăstirea Hurezi, considerată drept „cea mai desăvârșită realizare a artei brâncovenești”. De ce a ales voievodul pentru ctitoria sa principală zona de la poalele munților Căpățânii, pe atunci împădurită, străbătură de râuri și pâraie, grăbite să ajungă cât mai curând în luncă, și populată de atâtea sălbăticiuni? Pentru că acesta era, încă de pe vremea când se afla numai în rândurile boierilor, și stăpânul satului și moșiei Hurezului, sat ale cărui începuturi se pierd în negura
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
se ridică cele trei vârfuri, semețe, ale Țibleșului, în nord Dealul Gruimanu și Plaiul Moroșenilor, iar în vest comuna Lăpușul Românesc, în care se poate ajunge trecând Dealul Obreja”(p. 15)...cu un relief deluros-muntos (p. 18) ... numeroase izvoare și pâraie ce coboară de pe crestele munților, tăindu-și cu îndârjire albia prin relieful stâncos, pietros, toate obstacolele fiind învinse, fapt caracteristic tuturor apelor de munte. Beneficiază de o climă temperat-continentală, cu veri destul de răcoroase și ierni friguroase și lungi, ce țin
LOCURI, OAMENI, FAPTE ŞI TRADIŢII de VASILE BELE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348305_a_349634]
-
este cel mai mare. ..................................................... Cine este "cel mai mare" în viața ta? Serviciul tău, cariera ta, școala ta, mașina, hainele, casa, calculatorul, televizorul, aurul tău, argintul tău, bogăția ta? Aruncă dar aurul în țărâna, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor ! și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăția ta. Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta." Iov 22:24-26 ........................................... Dacă L-am văzut pe EL în toată splendoarea și frumusețea LUI, în desăvârșirea și sfințenia LUI, si
CINE ESTE CEL MAI MARE ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345095_a_346424]
-
-n zbor , e visul pe ape ce umblă , pe palmele timpului în izvoare de raze, e visul ce ochii-ți străpunge , până pe măgura zilei în picuri de rouă ; Ogrădeasa numit . Acolo florile cântă , și umbra și pașii , și apa-n pâraie ce curge , ca firul de iarbă ce urcă spre cer din tufele Ogrădesei . În tufe , acolo , pe patul de mușchi , savuram norii și cerul , tufele și umbra, parba și oile-n turmă la umbră când pasc . Era o plăcere pe
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
să meargă și i-ar fi zis: Ascultă fătucă, te auzii că vrei să mergi la bunica ta traversând prin Ciorâca. Noi nu te cunoaștem, însă suntem tractoriștii care au făcut pârtie cu plugurile și când am trecut azi prin pârăul ăla, am văzut urme de lupi. E periculos să te aventurezi singură prin pădure. Mai bine, mai așteaptă puțin, că noi avem treabă un pic pe aici prin centru și te duc eu cu tractorul până acolo în sat, astfel
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
stilizau drăgăstos un Felipe și o Letiție cu pantalonii lăsați pe vine. Ieslea publică (el belen) e prilej de mândrie. Primăriile expun, orgolioase, rezultatul migalei artiștilor locali. Se angajează actori pentru personajele principale, se încorporează fântâni, mori de vânt sau pâraie cu apă curgătoare. Există muzee de „belenuri” festive. Doar Moșul, ia-l de unde nu-i! Hotărâți, parcă, să ne pună răbdarea la încercare cu orice preț, spaniolii ne mai trag o fraiereală oficială, pe 28 decembrie - Ziua Inocenților - echivalentă cu
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
marea cerului să zboare păsările călătoare ce sunt vâslași aducători de bucurie, voie bună, a lor cântece inconfundabile natura o inundă. Visez să fiu lumină prin alaiul variat de flori, ce ne dă viață prin imensitatea ei de culori, la pâraiele cu apă limpede, pur-cristalină, la mierle ce se-alătură orchestrei pe colină. Visez să mai trăiesc doar o singură noapte în fiecare zi ce mi-e atât de departe, să-mi amintesc cu drag și peste câțiva ani c-am
PRIMĂVARA MEA DIN VIS de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372773_a_374102]