518 matches
-
Doi tineri vânjoși săriră de pe cai, o prinseră de brațe, o legară fedeleș cu o frânghie, în timp ce zgripțuroaica țipa cât o țineau plămânii. O târâră în peșteră și-i dădură foc. Flăcările izbucniră ca dintr-o căpiță de fân uscat, pârjolindu-le fața și părul. Oștenii țâșniră din grotă tăvălindu-se printre pietre să stingă focul de pe haine. Noaptea se lăsă pe nesimțite, iar focul cuprinse întreaga grotă și pe dinăuntru și pe dinafară. De usturimea arsurilor vrăjitoarea urla de răsunau
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
iar negura învălui din nou împrejurimile cu aripile sale îndoliate. Doar în zona grotei jocul diabolic al limbilor de foc se ridica deasupra stâncilor împletindu-se cu țipetele disperate ale vrăjitoarei și dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o cu flăcările ce le ieșeau din gură. Prin norul de fum apăru o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ținea o furcă din
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Că ești sublimă, îmi spunea ceva din paradis, Apoi spuneai că mă iubești cum te iubesc și eu; Era ceva ca din povești, ceva plăcut și greu. Plăcut ca dragostea dintâi ce n-are-asemănare Și greu ca focul ce întâi te pârjole și doare Căci n-ar fi fost nici o urgie decât să mă trezesc Iar lângă mine să nu fie trupu-ți dumnezeiesc. Sărutu-ți dulce l-am gustat cu patimă și dor Tu ai gemut căci ți-am mușcat din fraga buzelor
VIS de NELU PREDA în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342628_a_343957]
-
fără creieri și 8 fără ochi. Însă bomba cea nouă cu hidrogen este încă mai înfricoșătoare. Razele ei sunt așa de otrăvitoare încât pot ucide pe toți pământenii, ba omoară și peștii din apă, iar copacii și verdeața pământului se pârjolesc.”( Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, Hrană Duhovnicească. Ed. Lumină din Lumină, București-2000, p. 369) Vasile Tacu (1910-1991) s-a născut în comuna Smulți de Covurlui la 24 Iulie, într-o cucernică familie de buni gospodari și inimoși patrioți. De mic este
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
zboară pe deasupra pădurii și se oprește între doi stejari tineri. Caii nechează speriați și se ridică în două picioare gata să-și trântească stăpânii la pământ. Din gâtlejul ciudatei păsări ies sunete înfiorătoare, apoi aruncă pe cioc o flacără ce pârjolește iarba din jur. Zburătoarea își desface aripile arătându-și ghearele puternice și fioroase în lumina lunii care se strecoară printre nori și croncănind dispare în negura codrului. În același timp pe deasupra planează cei doi porumbei albi și se înalță către
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
-n cascade-om retrăi. Sunt oaza-ți însorită, sunt ultimul popas, din crâmpeiul vieții ce ne-a mai rămas. Vocea-ți fremătândă - o șoaptă de iubire, ce-mi mângâie auzul, talaz de fericire. Sărutul din preludiu, tandru, și pătimaș... îmi pârjolește trupul fără să-mi dea răgaz. Mă simt ca și o coardă vibrândă sub arcuș, și intru-n rezonanță când Luna a apus. O liniște profundă s-așterne-n patul moale. Tu mă ții strâns în brațe și Soarele răsare. Când buzele
MAREA PROVOCARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344246_a_345575]
-
îmbie un parfum ce se transformă în suc dulce-acrișor avâd aromă de măr.. Peste vară, merișoare mai întâi verzi la culoare se transformă într-o noapte în merele acum coapte... Mărul galben îl îmbie sub a arșiței văpaie, setea-i pârjolește trupul și Adam doarme pe-o claie. Se trezește și zărește mărul auriu din pom și fără sa stea pe gânduri îl înhață, măi ce om ... Mărul îi rămâne-n gât deși Adam tot înghite o sa vadă lumea-ntreagă ce-
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
la ruga ,,celui mic", ploaia îndată pornea. Iar pomi cu frunză rară și viță mlădioasă ne răsplăteau prin vară cu vin și poama deasă. Din anuarul ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" Autor, Maria Filipoiu Ritual de paparude Când seceta pârjolește frunza și rodul plantelor, pe uliță-n sat pornește alaiul paparudelor. Cu suflete inocente și cu frunze-mpodobite, colindă grupuri de fete. Cu apă de-a fi stropite. “−Deschide poarta, creștină, ca să intre paparude! Scoate apă din fântână, și arunc-o
ÎNSEMNĂTATEA SF.PROROC ILIE ȘI RITUALURI DE PLOAIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331]
-
ce trimite la sensuri și mesaje de mare profunzime. De altfel, în mai toate poemele de acum tonul este unul oracular, poeta oficiind aidoma unei preotese din antichitate, de cele mai multe ori din mijlocul câmpiei, invocând roadele și ploile pentru pământul pârjolit de secetă. Cuvintele ei sunt „de lumină“, iar rațiunea caută către „stelele albe și/ roșii din icoana în care Iisus/ Hristos pogoară de pe Crucea/ înaltă și trece prin lanurile/ vii, cu brațele deschise/ într-un alt veac!...“. Peste lanuri de
EVENIMENT EDITORIAL de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344003_a_345332]
-
precum un ghem e De amărât, mai mult ți-l amărește. Din versuri mici cresc marile poeme; Când roata crește, spița roții crește... Sonetul XIX Rămâi cât poți în suflet, la răcoare, Căci dacă ți se-aprinde-n piept mânia, Îți poate pârjoli mărinimia Trecând de vorba-ncinsă, arzătoare. Mânia cel mai des e ca mania, Vine din teamă, crește cu ardoare Suprimă-nțelepciunea,-i orbitoare, Încinge patimile ca trufia. Înțelepciunea este aur minții Și sufletului aur din filonul Prin care iau lumină
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]
-
coptul tău veșmânt, Cu taine ce în tine-au legământ, Ca fumul nopții peste stele mii. Descătușează-mi fulgeru-adormit, Tu, visătoarea veghilor fierbinți, Să zbor în duhul tău de năzuinți, În foc divin, prin tine, ochi de mit. Sunt munte pârjolit de gheața vremii, Abisurile cu hotare ne-au legat, Aș rupe țărmul stâncii din decenii, Pământ și apă eu să-ți fiu, regat. Regina mea de-adâncul cel aprins, Topește-mă și fă-mă necuprins ! Referință Bibliografică: SONET LVII / Aurel
SONET LVII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/342902_a_344231]
-
ca odinioară Și ia mătură-mi gândurile. Pune frunză lângă frunză, Galben lângă galben Ieri și astăzi adunate Fă colivă din ele și dă-le foc. E toamnă iubite, în mine Jarul verii înc-arde tare Ai grijă, căldura ce vine Pârjolește până ce doare. Pune frunză peste frunză, Roșu lângă roșu Azi și mâine adunate Fă colivă din ele și dă-le foc. E toamnă Doamne, în jurul meu Nu mă arunca în afară Lasă-mă să întru ca ateu Tratează-mă ca
CHEMARE de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343386_a_344715]
-
cândva. Închisoarea mea În scaun șed de când mă știu, Fără să mă pot folosi de al meu lut, Ca un criminal închis în temniță, Ce-n amintiri n-a fost altfel, Decât o stâncă înțepenită-n pământ. Cușca profană-mi pârjolește scheletul, Mă chinuie ne-ncetat Și mă usucă ca pe o frunză palidă, Lăsându-mă în balta deznădejdii, În care mintea e cuprinsă Și nu mai poate scăpa. Ochii se desfată-n viața pământească, Încercând să se apropie de semenii Ce-
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
în vis / coșmarul că ne-au fost furate”. (Să lustruim speranțele, p. 5) În viziunea lui Dorel Sibii, omul este „Plutitor pe ape”, (p. 31), trăiește într-o agitație continuă, trecând printr-o plajă largă de stări contradictorii, contrastante, fie „pârjolit”, ori „înghețat”: „Vine o seară, ori foc, ori îngheț, / ne macină ființa și lemnul de-aproape, / învățăm să cioplim un trup de catarg / căzut peste noi plutitor peste ape.” Este mereu în căutare de sensuri, rosturi și înțelesuri, simte o
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
stai cu fericirea, Sa simti,s-auzi,al inimilor rugi Și să rămâi doar tu și cu iubirea. Ce bine ar fi să se întâmple aievea, Să poți opri timpul pe loc Să nu mai simți deloc,durerea Ce-a pârjolit cu lacrima de foc. Te uiți la cărăruie în față, Pentru că totuși,trebuie să pleci, Să te apuci c-o creangă,de speranță Si-ncrezator,prin ce-ai să treci. Referință Bibliografica: DRUM PRIN VIAȚĂ / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN
DRUM PRIN VIATA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377518_a_378847]
-
într-o după-amiază așa de șifonată purtată și răspurtată de la facerea lumii și cu nasul de geamul lucarnei lipit privesc peste oceanul de apatie al străzii tot așteptând să văd plutind peste spuma-i murdară rămurica de măslin fie și pârjolită de atâta soare pe cozorocul unei șepci marca - toujours en vogue - Godot. Referință Bibliografică: TOUJOURS GODOT / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate
TOUJOURS GODOT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377592_a_378921]
-
diferite direcții, mostre de roci și câte și mai câte. Dar, surpriză totală! În ziua următoare obiectul cosmic de pe fundul craterului a dispărut cu totul! Ceea ce a uimit însă pe toată lumea a fost că, la decolare, obiectul acela nu a pârjolit nimic în jur, nu a lăsat niciun semn pe undeva și nici nu a scos vreun zgomot care să fi fost interceptat de cineva. Și doar erau atâtea aparate și instrumente de măsurat și de înregistrat prin preajmă, care ar
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
în brațe toamne nesfârșite, ca pe-un hotar uscat de vânt la soare, sub coastele-i din fildeș măiestrite, amiaza-și mai făcea prin ochi izvoare. Cu ploaia-mi rătăcită pe sub plete, săpam nisipu-n agonii de smirnă, bucăți din suflet pârjoleau de sete, rupând din lut nectar soios la cină. Scurgându-și vremea de trăit sub talpă, mesteceni blânzi mă șerpuiau cu dor, strângându-mi ger din suflet ca-ntr-o harpă, pe strunele-i de moarte-mbietor! Și azi mai
DOR DIN FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381977_a_383306]
-
are pescărușul! Ce ascunzi pasăre a mării? Ochii tăi mă ard. Și tu cauți dragostea, focul acela sfânt ce îți răcorește toate simțurile? Se apropie de pescăruș în genunchi, dar acesta zboară.) Pasăre lașă! Ți-e teamă de jăraticul ce pârjolește suflete. (Se ridică. Se plimbă.) Pescăruși, scoici, flori, vânt, nisip, soare, cărți, mare, Doamne, ce de elemente! Dar dragostea, dragostea le îmbracă pe toate. Ea te liniștește. te adoarme, îți sărută ochii, îți mângâie fruntea și te deșteaptă. Ea te
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
se arată. • Ce paradox! Câțiva teroriști înfricoșează o lume, o lume nu e în stare să lichideze câțiva teroriști. În vorbe suntem foarte tari, în fapte proști, nu temerari. • Teroriștii vor să prefacă lumea într-un rug pe care să pârjolească tot ce e bun. • Previziunile sunt albastre. Optimismul se plimbă undeva, prinrte astre. Desigur pacea veni-va și ea. Dar până atunci câte crime vor să mai fie, numai Dumnezeu știe! • Peste acest război absurd domină somnul rațiunii. • Ne e
GÂNDURI REBELE (22) – AFORISME DESPRE MARII UCIGAŞI AI LUMII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381088_a_382417]
-
se arată. Ce paradox! Câțiva teroriști înfricoșează o lume, o lume nu e în stare să lichideze câțiva teroriști. În vorbe suntem foarte tari, în fapte proști, nu temerari. Teroriștii vor să prefacă lumea într-un rug pe care să pârjolească tot ce e bun. • Previziunile sunt albastre. Optimismul se plimbă undeva, prinrte astre. Desigur pacea veni-va și ea. Dar până atunci câte crime vor să mai fie, numai Dumnezeu știe! Peste acest război absurd domină somnul rațiunii. Ne e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
se arată.• Ce paradox! Câțiva teroriști înfricoșează o lume, o lume nu e în stare să lichideze câțiva teroriști.• În vorbe suntem foarte tari, în fapte proști, nu temerari.• Teroriștii vor să prefacă lumea într-un rug pe care să pârjolească tot ce e bun.• Previziunile sunt albastre. Optimismul se plimbă undeva, prinrte astre.• Desigur pacea veni-va și ea. Dar până atunci câte crime vor să mai fie, numai Dumnezeu știe!• Peste acest război absurd domină somnul rațiunii.• Ne e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
putea da duhul de însetat ce era, începu să caute un izvor din care să poată bea și el și calul său. Locul acela în care ajunsese, însă, părea că nu văzuse o picătură de apă de multă vreme. Soarele pârjolea iarba măruntă de pe pajiști, copacii își aruncau umbrele fierbinți pe pământul uscat, fără ca vreo pasăre să coloreze bucățile de cer senin strecurate prin sita crengilor încremenite. Regele nici nu știa dacă se mai află sau nu în regatul său. Stors
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
Soare, Cum să facă să ajungă Cât mai repede la mare... E îndrăgostit de valuri... Și de spuma-nvolburată... În care, a văzut în taină Cum VENUS s-a născut odată.... Flacăra nestăpânită Îi încinge globul feții... Nu simte cum pârjolește Toată roua dimineții... Către prânz, privește mândru Cum pământul arde-n spuză... Razele, de dor încinse Tot mai aprig le difuză... Arde-n val de foc natura, Dogorește-ntreg Pământul... Obosit și stors de vlagă Abia mai adie....Vântul... Doar
STROPI DE SOARE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373535_a_374864]
-
atât ca pe o foame ce te roade pe interior, cât și ca pe o nevoie dureroasă, așa cum poate fi și ca un fluviu care inundă totul în cale când își iese din matcă. Ea poate fi și arșița care pârjolește lanul de grâu, omorând sămânța ce ar fi dat o nouă viață, cum dragostea poate fi la fel de bine și visul ce l-a trăit cu o zi în urmă, un vis înfricoșător, cu sufletul temător de moarte și dorința ei
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]