1,745 matches
-
și Bompiani și fizicianul Werner Heisenberg. Vor fi aflat vreodată acești mari savanți de grozăvia care li se atribuia? Toate aceste nume au fost preluate din componența noii Academii înființate în 1948. Acum e ușor să spui: acești savanți au păcătuit acceptând să facă parte din noua Academie; mai mult, au păcătuit acceptând să dialogheze cu puterea comunistă. Dar noi, cei care atunci făceam primii pași în știință, ce ne-am fi făcut dacă nu-i aveam ca profesori și formatori
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
mari savanți de grozăvia care li se atribuia? Toate aceste nume au fost preluate din componența noii Academii înființate în 1948. Acum e ușor să spui: acești savanți au păcătuit acceptând să facă parte din noua Academie; mai mult, au păcătuit acceptând să dialogheze cu puterea comunistă. Dar noi, cei care atunci făceam primii pași în știință, ce ne-am fi făcut dacă nu-i aveam ca profesori și formatori pe cei pe care i-am avut, deci dacă ei ar
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
moment dat, a luat seama că nu doar ceapa și impostorii îți pot fi dușmani. De la o vreme dușmani îți pot fi și... cuvintele. Și primul cuvânt care m-a scos din pepeni a fost, firește, ADRENALINA.... Cu ce a păcătuit acest cuvânt - denumire a hormonului produs de glandele suprarenale - că m-a obligat să-l urăsc? Cuvântul, la drept vorbind, n-a păcătuit cu nimic. Dar încercați într-o zi să numărați de câte zeci de ori este pomenit pe
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
cuvintele. Și primul cuvânt care m-a scos din pepeni a fost, firește, ADRENALINA.... Cu ce a păcătuit acest cuvânt - denumire a hormonului produs de glandele suprarenale - că m-a obligat să-l urăsc? Cuvântul, la drept vorbind, n-a păcătuit cu nimic. Dar încercați într-o zi să numărați de câte zeci de ori este pomenit pe toate canalele și la toate posturile de radio. Și în ce contexte! Un fotbalist a marcat un gol: adrenalină. Un student a picat
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
în comentariul avizat al lui Paul Zarifopol: „lumea lui Caragiale îmi pare că se deosebește printr-o vastă lipsă de perversitate. În societatea nouă românească ticăloșiile de orice fel poartă aproape constant semnul inocenței, acești oameni fac rău fără să păcătuiască. Perversitatea, viciul adevărat și tragic nu sunt cu putință decât acolo unde, printr-o îndelungată constrângere morală și religioasă, s-au putut forma acele duplicități și conflicte din care se naște conștiința complicată a binelui și răului moral. O lume
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
publicații de stânga precum Aurora, Adevărul, Cuvântul liber, Facla, Libertatea, Semnalul, Lumea nouă, utilizează imagistica expresionistă pentru a descrie lumea așteptată - "Orașe de mâine, orașe grădini / Veți crește spațioase, geometrice, drepte / Ca niște trepte / Spre alte lumini"10, Ion Caraion păcătuiește chiar din titlu - Clasicism, dar și prin nota pesimistă, la fel de neconformă: "Am să mă-ntorc la voi, sunt sigur... Într-o zi / Vom fi-m-pre--ună iar, Virgil, Horațiu, / la fel de triști și detașați de spațiu"11. Cu siguranță, redacția săptămânalului Veac nou
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
e o favoare a zeilor? Zei de piatră și baladă, libertini și neîndurați, veghind jocul, tot atît cît îl și strică. Exista, în lumea elenistică, onoarea secundară, ????, pe care o primeau așa-numiții, la Hesiod, oamenii de argint, eroii care păcătuiau prin hybris, decăzând jumătate de dreaptă, prin mândrie necontrolată, din statutul lor. O onoare, deci, în absența eroului, un premiu de consolare. În felul lui, Jocul secund este așa ceva. O scotocire în lumea de elemente din care ideea s-a
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
Texte care, în mod vizibil, preiau idei și informații din diverse surse, nu le indică explicit pe acestea, cititorului fiindu-i greu să distingă în ce constă contribuția pretinsului autor. La sesiunile de comunicări ale elevilor și profesorilor, multe expuneri păcătuiesc prin aceeași neglijență. Granița dintre comunicare și referat se estompează până la dispariție. Ai ceva de spus tu, cu propria ta gândire, față de ceea ce alții au spus în chestiunea avută în vedere? Iată o întrebare care ar fi trebuit să intre
În apărarea proprietății intelectuale by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/7098_a_8423]
-
în stânga, în centru e Pământul, iar Infernul e plasat în dreapta. Această așezare de la stânga la dreapta, așa cum se citesc cărțile sau se privesc benzile desenate, istorisește o poveste, povestea unei căderi. La începutul poveștii, omul se găsește în Paradis, acolo păcătuiește mâncând din pomul interzis și e pedepsit, alungat pe pământ; iar de acolo, la capătul unui parcurs infam, omul cade în Infern. Asta e ordinea de lectură așa cum a stabilit-o autorul. Iar la sfârșitul sfârșitului, în colțul cel mai
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
securiști chemați în instanță pentru c-au falsificat dosare, am să iau în considerare și opțiunea "șapei"! Aprob poziția lui Michnik în versiunea ei de ultimă oră: amnistie, dar nu amnezie. Cu alte cuvinte, nu cred că oamenii care au păcătuit (mai puțin, firește, cei care au comis crime și abuzuri încadrabile juridic) trebuie băgați la închisoare, uciși cu pietre sau zvârliți afară din servicii. Cred doar că trebuie să avem respect pentru victime, că e bine să renunțăm la o
Iar îi apărăm pe turnători?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7120_a_8445]
-
cărți. Ba chiar am impresia că, după 1990, nici măcar din motive politice. Ideea articolului de față privește nedreptățile flagrante sau evidenta lipsă de fler a editorului. Or, din acest punct de vedere, editorii români nu au dat greș. Dacă ei păcătuiesc prin ceva, păcătuiesc prin generozitate excesivă. Pe de altă parte, ca să parodiez o frază a lui Agopian, pe oricine ar fi respins, n-ar fi greșit, pentru că ar fi respins un dușman al literaturii...
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
am impresia că, după 1990, nici măcar din motive politice. Ideea articolului de față privește nedreptățile flagrante sau evidenta lipsă de fler a editorului. Or, din acest punct de vedere, editorii români nu au dat greș. Dacă ei păcătuiesc prin ceva, păcătuiesc prin generozitate excesivă. Pe de altă parte, ca să parodiez o frază a lui Agopian, pe oricine ar fi respins, n-ar fi greșit, pentru că ar fi respins un dușman al literaturii...
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
ce respiră o prospețime aparte, autoarea fiind în primul rând poetă - ce reflectă lucid realitatea cubaneză. Acest prim roman, tradus deja în numeroase limbi și primit excelent în Europa și America, deși nepublicat în Cuba, nu emite judecăți și nu păcătuiește prin truisme ideologice sau de moravuri. Wendy Guerra participă la lansările cărților ei pretutindeni - la Paris, Madrid, Praga -, dar locuiește în prezent la Havana, ea refuzând să părăsească insula. În viziunea lui Eduardo Mendoza, cartea aceasta este „un voiaj instructiv
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]
-
o predispoziție beligerantă în temperamentul poporului german, care a stat la originea celor două conflagrații; 2) că vinovăția le aparține în întregime; 3) că au fost campionii naționalismului în Europa; 4) că nu au avut vocație democratică; 5) că au păcătuit prin expansionism politic; 6) că au fost principalii promotori ai rasismului; 7) că au fost cei mai antisemiți dintre toți; 8) că nu există o legătură între cele două războaie. Pe toate aceste opt clișee istoricul le nuanțează pînă la
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
Bratu Iulian Soțul a păcătuit și merge la biserică să se spovedească: - Ce păcate ai comis, fiule? - Păi, m-am frecat de altă femeie! Nu am făcut sex, dar ne-am atins corpurile! - Ori că ai atins-o, ori că ai băgat-o, e același
Bancul Zilei: Soțul a păcătuit și merge la spovedanie by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62323_a_63648]
-
un moment dat, îi sună telefonul mobil. Începe să-l caute: în buzunar, în geantă; nu-l găsește. În cele din urmă, se pleznește peste frunte: - La naiba! Sigur l-am uitat la serviciu! Vezi și: Bancul Zilei: Soțul a păcătuit și merge la spovedanie
Bancul Zilei: Unei blonde îi sună telefonul în troleibuz by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62322_a_63647]
-
Bratu Iulian O blondă ajunge la judecata de apoi și este întrebată de Dumnezeu: - Ai păcătuit? - Nu. - Ai băut? - Nu. - Ai fumat? - Nu. - Ai preacurvit? - Nu. - Bine. Petre, adu o pereche de aripi! - Vai, ce bine ... Mă faceți înger? - Nu, gâscă ... Vezi și: Bancul Zilei: Gheorghe și Vasile stau de vorbă, până când ...
Bancul Zilei: Ce se întâmplă cu o blondă la judecata de apoi by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62715_a_64040]
-
din 14-15 mai. Întrebat dacă s-au făcut presiuni asupra lui pentru a-și retrage candidatura sau moțiunea, Blaga a spus că are nicio intenție în acest sens și că nu s-au făcut presiuni de nicăieri, informează Agerpres. "Aș păcătui să spun că s-au făcut vreodată presiuni asupra mea de la Cotroceni sau de altundeva să nu mai candidez, să nu mai depun moțiunea, deși am avut astfel de sugestii, dar din partea unor colegi, sau puncte de vedere ca până la
Blaga: Nu există nicio posibilitate de a-mi retrage moţiunea sau de a nu mai candida () [Corola-journal/Journalistic/48741_a_50066]
-
Vă tai grămadă!»/ Dar a stat cu mâna-n sus,/ Căci aminte și-a adus/ Că-i e teaca fără spadă:/ În Liow zălog și-a pus/ Spada cea cu steme duble/ Pentr- un pol și două ruble!”. Și regii păcătuiesc uneori... Complice, cu clin d’oeil, amestecând tragedia cu bucătăria, e Actul al cincilea, o adaptare după un poet german, Edwin Bormann, publicată la Sibiu. Chinurile operei dramatice sunt susținute, burghez, de o soție serviabilă: „Matildă, nu-mi aduci cafeaua
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
a răpus-o la 61 de ani. Cu aerul său bonom și sportiv, Costache și-a purtat inteligența încă 5 ani. Informațiile scriitorului despre părinții săi sunt puține, iar ale familiei, în ansamblul ei, nesigure. Chiar și documentele de arhivă păcătuiesc uneori prin imprecizie. Dile și-a petrecut prima copilărie alături de bunicii din partea tatălui. Bătrânul Voicu i-a părăsit în 1887, iar mama-mare Marghioala, doi ani mai târziu. Mamaia Anica „de peste Gârlă” a fost, sufletește vorbind, mai apropiată de numeroșii nepoți
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
îl citează pe Einstein ori de câte ori se referă la teoria relativității? Plagiatul este, el, o problemă de cuvinte, nu de idei. Cuvintele fiind mai numeroase decât ideile, în toate limbile, o anume originalitate e posibilă și chiar necesară. Definițiile plagiatului mai păcătuiesc și prin stabilirea (în fond, absolut arbitrară!) a unor procente care ar deosebi, chipurile, o reluare permisă de una nepermisă a unui text anterior. Iată o nouă ușă întredeschisă: cu puțin dichis intelectual, transcriu mai puțin de 20% dintr-un
Era plagiatului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5427_a_6752]
-
ai fi așteptat ca autorul, prins de elanul memoriei vindicative, să dea naștere unei bolgii resentimentare în care sechelele rămase să sugereze o atmosferă de răfuială retrospectivă. Cînd colo, cartea nu numai că e blîndă sub unghiul portretizării dușmanilor, dar păcătuiește prin grija de a-i menaja pe cei care s-ar putea considera incriminați. Din acest motiv, și aceasta e păcatul capital al cărții, Nicolae Radu nu folosește nume proprii și se mărginește la schițarea unor amintiri care sunt atît
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
decât aiurea fiindcă, din cauza educației noastre mai primitive, mai rudimentare, se ascundeau mai puțin. În două cuvinte: fiindcă era mai puțină ipocrizie. Întru nimic nu era moldovanca din boierime mai vițioasă, mai coruptă decât doamna din înalta aristocrație apusană; nu păcătuia mai des, nici mai tare, dar își ascundea pacatul cu neasamanat mai puțină artă.” (p. 226) Dacă în aristocrație multe se transmit natural, încă și mai multe se învață. Înzestrarea de a spune adevărul (chiar crud fiind) fără a insulta
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
Sângele fierbea în el. Pribegea în sus și-n jos pe străduțe strâmte, întunecoase, scrutând bezna aleilor și a ușilor închise, avid să prindă măcar un sunet. Gemea în sinea lui ca o fiară văduvită de pradă. Simțea nevoia să păcătuiască cu o făptură din aceeași plămadă cu el, să se dezlănțuie în desfătarea păcatului. Avea senzația că o prezență întunecată prinde formă din tenebre și vine irezistibil, spre el; o prezență subtilă, insidioasă, care-i pătrundea întreaga făptură. Și murmurul
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
Caius Dobrescu, care omogenizează speculativ ceea ce prin natură e eterogen. Ode cu statut egal sunt și fulgurațiile de numai două-trei versuri, și pastelurile cerebrale de caiet dictando, și epopeile întinse pe mai multe file. În el, narativul e departe. Dacă păcătuiesc, o fac cu cuvântul sau cu gândul. Niciodată cu fapta. Ce rezultă în urma acestei absențe nu e însă lirism, ci epură. Din poezia actualității, Caius Dobrescu îndepărtează lestul modei (narațiune, biografism, minimalism, tranzitivitate) ajungând la, cum să zic, modernitatea premodernilor
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]