1,620 matches
-
printr-o pădure.” Sigur pe el - poate pentru că citise răvașul pe drum sau numai pentru că adusese un plic nelipit, dovada unei încrederi deosebite din partea Castelanului -, Mesagerul nu s-a împotrivit: „Dacă doriți să vină Inspectorul...” Magistratul știa bine povestea cu pădurarul ciuruit de către Intendent. Și mai aflase de la egiptologul cu care tot stă de vorbă - un vilegiaturist cu anul - că șarpele fără cap este, probabil, Apofis, semnul Haosului, iar înscrisul Kikau Khasut înseamnă Guvernatorul Țărilor Străine, mai întâlnise sintagma într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
arătat și sânii mușcați, și coapsele cu evidente urme de dinți, și pântecul, dar cine nu a mușcat-o, de-a lungul anilor, pe Caravella?... Nu se poate face un caz. Mai curios este faptul că, într-o noapte, un pădurar a văzut ieșind pe coșul donjonului un vârcolac! Dacă li se va sugera, cel puțin o sută de inși îl vor zări țâșnind pe horn chiar pe Castelan... § Una din obsesii: cine a distrus Biblioteca? Nu puteai să scapi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
doar fotografiem tâmpeniile lor - mi-a răspuns el și ne-am așezat să mâncăm supa de bibilică a lui tanti Amália. În decembrie, fumul de lumânare încremenea săptămâni întregi prin cameră. Un pui de brad pe care ni-l aducea pădurarul iarna, iar vara, pe fiica lui din Argintiș, unde locuiau, ca s-o fotografiem. Iar pe brad, numai luminițe sfârâitoare, nici un îngeraș agățat de crengi sau bomboane de anul trecut, doar o singură podoabă de sticlă în vârf și ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
56 țărani fără animale de tracțiune, pălmașii și toți ceilalți care formau o categorie distinctă, s-o numim a patra, deoarece mai există o categorie distinctă, fără legătură cu alte categorii, cea a slujbașilor boierești: fierarii, lemnarii, pietrarii, cărămidarii, sobarii, pădurarii, vierii etc. care, la fel celor nevoiași, văduvelor, nevolnicilor, cei fără clacă boierească, au primit numai loc de casă și grădină. Cu câte 10 prăjini au fost împroprietăriți lingurarii la locul numit „Siliștea țiganilor”, în sus, pe Dobreana, dar țiganii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
câmpul ăsta. „Dacă nu ești cuminte, mă amenința el, te-arunc în câmp și te duce.” — Bunicu-tău era savant? întrebă comandantul. — Da, răspunse pilotul. Așa a și murit. — Păi de-aia te speria cu câmpu’, zise comandantul. Bunicul meu era pădurar, mă speria cu un lemn. Adică nu numai mă speria, mă și bătea cu el. Uite, vezi semnul de-aici? își arătă comandantul țeasta, unde se deslușea un mic loc fără păr. De la bunicul îl am. Pilotul pipăi cu respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tată; dar tu nu știi, nenorocito, cum mi-am trăit anii copilăriei, nici n-ai încerecat vreodată să afli. - De ce m-ar mai interesa cum ai dus-o când erai mic?!... - Sigur că nu-ți păsa, fiindcă te hăndrăleai cu pădurarul Costică de la Velești, și nici habar nu aveai de mine care făcusem peste patruzeci de kilometri pe jos, prin vânt și burniță, numai să te văd; doar știi bine că orașul Craiova nu este peste deal? Mă gândeam că poate
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
se face ziuă, merg la preot și mă spovedesc. Îi voi mărturisi totul: crima pe care am comis-o, lașitatea mea de-a trăi în păcat și fără demnitate...” O lumină molatecă i s-a aprins în fața ochilor, iar Costică pădurarul, pe care-l omorâse cu baioneta de la armă, l-a văzut în vatra acoperită de un fum înecăcios, cum se ridică din genunchi și întinde o mână tremurândă spre el, iar cu cealaltă își apăsa rana de la piept din care
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
oribilă, pe care a comis-o soțul ei, Andrei: ”Sevastița, surioară, surioară!... numai tu poți să te rogi pentru mine în fața Domnului ca să-mi ierte păcatul...” Măicuța Sevastia i-a spus venerabilei starețe cum l-a omorât Andrei pe Costică pădurarul, și anii de chin petrecuți de Leana, care se temea și de umbra ei, ca să nu se dea de gol, ducând cu ea în mormânt tăinuirea unei crime oribile. - I-a mărturisit preotului păcatul, maică Sevastia? - Nu prea, venerabilă și
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Articolele Autorului C A L U L H A I D U C U L U I În poiană la Bejanu, Unde paște Marin calu’ Spre fântână vine-o mândră, Și în zare mi se uită, Pe sub poala Gruiului - Fata pădurarului. Prin pajiște, ea îmi trece, Vine să ia apă rece; Calcă iarba, n-o atinge - Ca o căprioară-mi fuge - Să culeagă floricele Și să-mi facă chiticele.... Din ele coroană-și face - S-o mănânc, atât îmi place! Cântă
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
tu, ca o nălucă!... Calul trece prin pădure, În brațe, Marin o ține; Părul negru i-l sărută, Gura-i fragă ne-ncepută. Mere dulci în mână ține... Îndeamnă calul, Marine! Ce văd, nu este prea bine!... La fântâna Roșului - Calul pădurarului!... * * * Pădurarul mi-i pândește, Pune pușca și ochește... Și cu ură îi vorbește: - Hoț de inimi, nu îmi scapi! Dă-mi fata, ce vrei să faci? Să-mi iei fata și moșia!?... Două gloanțe ți-s simbria! ...Și un tunet
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
ca o nălucă!... Calul trece prin pădure, În brațe, Marin o ține; Părul negru i-l sărută, Gura-i fragă ne-ncepută. Mere dulci în mână ține... Îndeamnă calul, Marine! Ce văd, nu este prea bine!... La fântâna Roșului - Calul pădurarului!... * * * Pădurarul mi-i pândește, Pune pușca și ochește... Și cu ură îi vorbește: - Hoț de inimi, nu îmi scapi! Dă-mi fata, ce vrei să faci? Să-mi iei fata și moșia!?... Două gloanțe ți-s simbria! ...Și un tunet prelungit
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
Acasa > Impact > Scrieri > CASA PĂDURARULUI (5) - ULTIMA PARTE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Casa pădurarului (5) - ultima parte Moș Mihuț era de foarte mulți ani în slujba pădurarului Niculescu. Nici nu mai știa câți ani
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
Acasa > Impact > Scrieri > CASA PĂDURARULUI (5) - ULTIMA PARTE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Casa pădurarului (5) - ultima parte Moș Mihuț era de foarte mulți ani în slujba pădurarului Niculescu. Nici nu mai știa câți ani sunt de atuncea. Pădurarul și nevasta sa, Anuța, erau doar la al doilea copil mic atunci când l-au adus în
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
Acasa > Impact > Scrieri > CASA PĂDURARULUI (5) - ULTIMA PARTE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Casa pădurarului (5) - ultima parte Moș Mihuț era de foarte mulți ani în slujba pădurarului Niculescu. Nici nu mai știa câți ani sunt de atuncea. Pădurarul și nevasta sa, Anuța, erau doar la al doilea copil mic atunci când l-au adus în cantonul lor pe Moș Mihuț, după ce acesta rămăsese singur când i-a murit
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Casa pădurarului (5) - ultima parte Moș Mihuț era de foarte mulți ani în slujba pădurarului Niculescu. Nici nu mai știa câți ani sunt de atuncea. Pădurarul și nevasta sa, Anuța, erau doar la al doilea copil mic atunci când l-au adus în cantonul lor pe Moș Mihuț, după ce acesta rămăsese singur când i-a murit nevasta. El a văzut cu ochii lui crescând copiii pădurarului, copiii
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
atuncea. Pădurarul și nevasta sa, Anuța, erau doar la al doilea copil mic atunci când l-au adus în cantonul lor pe Moș Mihuț, după ce acesta rămăsese singur când i-a murit nevasta. El a văzut cu ochii lui crescând copiii pădurarului, copiii îl luau ca pe un bunic. De fapt, Moș Mihuț era o rudă apropiată a familiei pădurarului, era venit de undeva dintr-un sat de lângă Rădăuți, și era un unchi mai pe departe cu Anuța, soția pădurarului. Moș Mihuț
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
cantonul lor pe Moș Mihuț, după ce acesta rămăsese singur când i-a murit nevasta. El a văzut cu ochii lui crescând copiii pădurarului, copiii îl luau ca pe un bunic. De fapt, Moș Mihuț era o rudă apropiată a familiei pădurarului, era venit de undeva dintr-un sat de lângă Rădăuți, și era un unchi mai pe departe cu Anuța, soția pădurarului. Moș Mihuț avea treburile lui foarte bine statornicite în gospodăria cea mare a pădurarului. Trebuia să îngrijească de vite, să
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
crescând copiii pădurarului, copiii îl luau ca pe un bunic. De fapt, Moș Mihuț era o rudă apropiată a familiei pădurarului, era venit de undeva dintr-un sat de lângă Rădăuți, și era un unchi mai pe departe cu Anuța, soția pădurarului. Moș Mihuț avea treburile lui foarte bine statornicite în gospodăria cea mare a pădurarului. Trebuia să îngrijească de vite, să le dea fân, să facă curat în grajd, să scoate la adăpat vitele, de două ori pe zi. Când era
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
era o rudă apropiată a familiei pădurarului, era venit de undeva dintr-un sat de lângă Rădăuți, și era un unchi mai pe departe cu Anuța, soția pădurarului. Moș Mihuț avea treburile lui foarte bine statornicite în gospodăria cea mare a pădurarului. Trebuia să îngrijească de vite, să le dea fân, să facă curat în grajd, să scoate la adăpat vitele, de două ori pe zi. Când era nevoie, trebuia să ajute și la cărat fân pentru vite, din țarină. Mai trebuia
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
nevoie, trebuia să ajute și la cărat fân pentru vite, din țarină. Mai trebuia să taie calaburi de lemn, pe care-i lua din șură, apoi trebuia să aducă brațe de lemne tăiate în casă, când primea ordin de la soția pădurarului. În general, treburile-i mergeau bine la cantonul pădurarului. Pentru el era amenajată o odăiță mică, călduroasă, chiar lângă magazia cu lemne, unde erau ținute și toate uneltele gospodăriei. Îi erau dragi copii casei, i-a ajutat să-i crească
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
vite, din țarină. Mai trebuia să taie calaburi de lemn, pe care-i lua din șură, apoi trebuia să aducă brațe de lemne tăiate în casă, când primea ordin de la soția pădurarului. În general, treburile-i mergeau bine la cantonul pădurarului. Pentru el era amenajată o odăiță mică, călduroasă, chiar lângă magazia cu lemne, unde erau ținute și toate uneltele gospodăriei. Îi erau dragi copii casei, i-a ajutat să-i crească de mici, cu ce-i era la îndemână. Acum
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
mugetul în tot satul. Sărbătorile cele mult așteptate au venit. Încă pe lumina zilei, copiii s-au adunat în cete, și-au încercat repertoriul de strigături, și-au plecat prin sat, să strige urături pe la casele oamenilor. Se-nțelege, băieții pădurarului nu puteau lipsi de la această sărbătoare. Mugurel și Mihăiță s-au dus la urat împreuna cu o ceată de băieți mai mici. În schimb, Ionică, se considera un flăcău mai mare, nu mai putea umbla cu strigături cu copii mici
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
pe mama ei s-o lase și pe ea la urat. - Mamă, nu vezi că fetele au plecat prin sat? Deja sunt la a patra casă!... Mie de ce nu-mi dai voie să plec cu ele?... Măcar doua-trei case ... Soția pădurarului văzu că fetele au mai multă energie când sunt împreună. În cele din urma, consimți: - Bine!... Îți dau voie să pleci prin sat, însă doar aici, printre vecinii noștri. În jumate' de ceas să vii înapoi în casă!... Să nu
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
sat. Umblară cât umblară, până înghețară bine. Atunci veniră acasă, lăudându-se cu bănuții și darurile primite de pe la vecini. Fetele grupului se risipiră și ele pe la casele lor, încă înainte de a se face noapte târzie. Cam spre miezul nopții, când pădurarul cu soția lui, cu Moș Mihuț și cu încă vreo doi pădurari, prieteni de-ai lor, se cinsteau și-și povesteau fel de fel de brașoave, se auzi gălăgie mare la poarta dinspre drum: sosise ceata băieților, printre care erau
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
cu bănuții și darurile primite de pe la vecini. Fetele grupului se risipiră și ele pe la casele lor, încă înainte de a se face noapte târzie. Cam spre miezul nopții, când pădurarul cu soția lui, cu Moș Mihuț și cu încă vreo doi pădurari, prieteni de-ai lor, se cinsteau și-și povesteau fel de fel de brașoave, se auzi gălăgie mare la poarta dinspre drum: sosise ceata băieților, printre care erau Mihăiță și Mugurel. Îi primiră în casă. Băieții traseră o urătură de
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]