483 matches
-
vremea celor dintîi pioneri. Mă gîndeam la scrumbiile lacului, cele mai gustoase din lume și care sînt vîndute pe dolari grei la New-York, și la cele două moduri de existență atît de diferite... A doua zi, dimineața, retras într-o pădurice rară de pini, trebuise s-o iau la goană cu pantalonii în vine, - scuze, - dar un cîine lup înfometat pornise lacom spre mine... Ore întregi, umblînd cu Sava, pe insulă, vedeam mici ofrande cu resturi de alimente puse pe niște
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
în care a avut loc primul meci de fotbal pe teritoriul României de azi. Variante sunt, conform surselor, mai multe: 1884 (Arad, unde se amenajase un teren de fotbal, inițiator fiind dr. Emil Bădescu), 1888 (Arad, pe terenul viran de la “pădurice”), 1895 (Cluj). În urma culegerii de date din lucrările citate în rândurile precedente putem să afirmăm că cele mai vechi date despre practicarea acestui joc în școlile de pe teritoriul patriei noastre sunt regulamentele aproximative ale noului joc care au început să
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
în care intervine o notă fantastică, anxioasă. În Colina, de pildă, fantasticul e, ca în Vedenia lui Gib. I. Mihăescu, o proiecție a spaimei. Vasile Catrina merge la câmp și acolo, împresurat de o ceață deasă, amețește și observă că păduricea se aprinde și piere, colina se umflă și plesnește ca o bășică uriașă, în fine, apare și un moșneag care, apoi, dispare. Personajul lui P., spirit lucid, nu poate să spună, în fața atâtor semne de irealitate, decât „Ei?, ce, m-
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
bine precizate. Observație. Dacă urmărim îndeaproape efectul unor activități agricole asupra diversității păsărilor indigene dintr-o anumită regiune a unei țări, atunci am putea să comparăm, spre exemplu, diversitatea speciilor din unele ecosisteme sau subecosisteme diferite cum ar fi: o pădurice de foioase neperturbate de activitățile agricole, un gard viu din mărăcini bine stabilit care mărginește un mic islaz și un câmp arabil întins. Alegând prin sondaj câteva zone din aceste trei domenii (pădurice, mărăciniș și câmp arabil), atunci se poate
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
sau subecosisteme diferite cum ar fi: o pădurice de foioase neperturbate de activitățile agricole, un gard viu din mărăcini bine stabilit care mărginește un mic islaz și un câmp arabil întins. Alegând prin sondaj câteva zone din aceste trei domenii (pădurice, mărăciniș și câmp arabil), atunci se poate merge aleator (zona aleasă reprezintă un eșantion aleator) prin fiecare din aceste trei ecosisteme contabilizând prezența numărului de specii pe care le vedem (numai ca specie și nu ca abundență pentru fiecare specie
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
valabile dacă se comută X și ,Y deducând alte relații. Exemplul 8.4. Să considerăm un ecosistem dintr-o anumită regiune în care s-au efectuat unele lucrări de îmbunătățiri funciare și să presupunem că ecosistemul este format dintr-o pădurice și un teren mlăștinos în care se analizează prezența sau absența a două familii de specii, una a unor clase de arbuști (X) și alta a unor clase de flori (Y), care ar fi putut fi afectate de lucrările menționate
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
mașinii. Mirosul acid al metalului, apoi dâra verde-albăstruie a eșapamentului îi umpluseră plămânii... Din cealaltă parte a tranșeei, prin duduitul motoarelor, ajungeau până la el țipetele și pârâitul trupurilor sub șenile... Noaptea, prăvălit printre câțiva supraviețuitori din compania sa, într-o pădurice de brazi, pândi întoarcerea acelor secunde petrecute sub tanc. Adormi, dar somnul o luă pe căi ocolite, împinse o ușă ascunsă, tălmăci totul în limbajul lui precis și opac totodată. În locul tancurilor, o enormă mașină-unealtă nou-nouță, cu șuruburi și pârghii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sub înaintarea pădurii. Mălini tineri creșteau pe mijlocul drumului, iarba năpădise hârtoapele. I se întâmpla să dea cu vârful cizmei peste pălăria unor bureți pestriți, să ocolească vreun mușuroi de furnici. Cu toate astea, punctele importante de reper erau acolo: păduricea de stejari care cobora până într-o viroagă, o movilă largă, calcaroasă, înconjurată de brazi... Pavel se aplecă, atinse stratul de nisip și de ace de pin. Acesta forma deja o crustă solidă, țesută din tulpini și rădăcini. Reluându-și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fum erau aproape de trei ori pe atât. Din ea se desprindeau două tobogane, deasupra cărora tronau turnuri de apă. Acestea duceau la niște platforme de supraveghere și la rafinăriile alăturate, legate de niște coșuri mai puțin impresionante. Era ca o pădurice, de parcă semințele celor opt furnale mari ale Rouge-ului fuseseră purtate de vânt și acum zece sau douăzeci sau cincizeci de trunchiuri mai mici răsăreau din solul sterp din jurul uzinei. Lefty vedea acum șinele de cale ferată, silozurile uriașe de pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de fum, iar alte semnale de răspuns nu se vedeau pe nicăieri. Licărește un foc. Velasco se depărtase de ceilalți cu luneta la ochi. Cei trei soli se uitau țintă la el și așteptau să vorbească. Poate că arde vreo pădurice pe una dintre moșii. În țara asta... se întâmplă adesea ca moșierii sp dea foc pădurilor pentru a face loc noilor ogoare. Velasco își luă luneta de la ochi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. — Senior Velasco, glasul lui Tanaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sa. Neînțelegând nimic, solii începură și ei să-i urmeze. Vă rog să rămâneți pe loc! strigă Velasco de la jumătatea dealului. Mă duc să-mi îndeplinesc datoria de părinte creștin, nu de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
început tăiatul lemnelor de foc. Așa e. De la plecarea lor se scursese aproape un an și jumătate. Samuraiul își aduse aminte cum în urmă cu doi ani pe vremea asta tăia lemne pentru foc împreună cu țăranii în fiecare zi în pădurice. Când înfigeau topoarele în trunchiul copacilor, pocnetul lor ascuțit se răspândea în crângul liniștit în care frunzele abia începeau să cadă. Kanzaburō și fratele său mai mic culegeau ciuperci în păduricea aceea. — De-acum mai avem de îndurat puțin, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lemne pentru foc împreună cu țăranii în fiecare zi în pădurice. Când înfigeau topoarele în trunchiul copacilor, pocnetul lor ascuțit se răspândea în crângul liniștit în care frunzele abia începeau să cadă. Kanzaburō și fratele său mai mic culegeau ciuperci în păduricea aceea. — De-acum mai avem de îndurat puțin, murmură samuraiul aruncându-și privirea către fereastra aburită din pricina ploii. Dacă ne ducem la bun sfârșit însărcinarea aici, în capitală... după aceea nu ne mai rămâne decât să ne întoarcem în valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe departe neputincios precum omul acela sfrijit și amărât cu brațele răstignite. Stăpânul ar fi trebuit să știe toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Stăpânul ar fi trebuit să știe toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în două, ramurile uscate scoteau un trosnet ascuțit. Samuraiul le arunca în vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vede aievea chipul omului care scrisese aceste semne stângace. Se apropia prima iarnă de când se întorsese acasă. În crângul dimprejurul casei sale, frunzele veștede cădeau în fiecare zi ca fulgii de zăpadă. Într-o bună zi băgă de seamă că păduricea era cu totul despuiată, iar ramurile argintii și golașe se întrețeseau ca ochiurile unei plase. Ca de obicei, samuraiul se ducea în munte împreună cu Yozō și cu ceilalți supuși să taie lemne. La ei în vale, copacii doborâți erau fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Parcă fetele ar fi fost tot vii și-ar fi rămas de-a pururi acolo, la margine de sat. Cu timpul, gospodăria părinților lor s-a părăginit, nemaifiind nimeni care să aibă grija ei. Pe acel loc a apărut o pădurice, la început numai câțiva copaci, pe urmă din ce în ce mai mulți. Pădurea există și astăzi, e destul de mare, o străbateți în lung și-n lat. Da’, ia să văd eu, știți voi cum se cheamă ea? Da, bunică, știm! Arțăriș, așa-i
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
faptul că ceea ce americanilor li s-a părut o toaletă În aer liber perfectă, putea fi foarte bine casa, dulcea și sfânta casă a unui Nat - poate unul care murise de o boală de intestine -, În cazul de față o pădurice cu copaci jacaranda care Încă mai aveau frunze, deși era iarnă, dar În schimb erau lipsiți de mănunchiurile impresionante de flori liliachii. La Întâlnirea dintre culturi, se făceau și greșeli, neintenționat, asta e sigur, și nu s-ar fi Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ne apropiem, spuse Walter. Poate e căzut undeva pe marginea drumului. Cu un curaj demn de invidiat, șoferul porni motorul. Sigur că știe locul exact. E acolo unde a văzut Natul venind călare spre el, pe un cal alb, lângă păduricea de jacaranda. Sigur Harry a fost răpit de Nat. Slabe speranțe să-l mai găsească. Și, dacă-l vor găsi și vor Încerca să i-l ia Natului, sigur vor avea necazuri. Înainte să pornească, domnul Joe se aplecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fragmente de viață de treizeci de secunde. Într-o mână avea un microfon digital cu care Înregistra vocile cu inflexiuni muzicale, acest adevărat obbligato 1 al comerțului. În depărtare, Wendy și Wyatt descoperiseră o cărare umbroasă care ducea la o pădurice de bambus și o apucară Într-acolo mână În mână. Wendy Încă nu-și revenise după ceea ce interpretase ca o respingere din partea lui Wyatt, dar se prefăcea că totul e bine. Sporovăia și flirta, deși cu inima strânsă În ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puțin stridentă a lui Odolgan și fu imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l de hățuri, se îndreptă hotărât către torent, ca să-și regăsească prietenii. 18 Ducându-și calul de hățuri, Balamber ieși din pădurice și coborî pe fundul pietros al torentului. își zări imediat prietenii, care, cam la treizeci de pași distanță, mergeau pe celălalt mal în șir indian, în fruntea grupului pornit în căutare. Khaba, primul în rând, își opri calul și, încruntându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pe mine m-au prins în Reția, aproape de Augusta. Soțul meu era un libert, muncea ca tâmplar într-un sat. Mi l-au omorât sub ochi câinii ăștia și de copiii mei nu mai știu nimic. îi ascunsesem într-o pădurice când am aflat că veneau hunii. cine știe, poate sunt încă vii... poate... Tăcu o clipă. Sebastianus o văzu cum înghiți, își mușcă buza și își șterse cu mâna o lacrimă. Totuși, suspinând din nou adânc, Lidania își făcu curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în adâncul memoriei. Cei doi bărbați veniți în recunoaștere ajunseseră deja lângă pâlcul de copaci. Lipsiți de armură din cauza căldurii, îl traversară fără grabă, cu privirile ațintite la coloana hună, care, înaintea lor, dispărea pe după buza dealului. Chiar la liziera păduricii, însă, cel care era mai în spate scrută lung și atent desișul, pe urmă câmpul de grâu și câmpia și, deodată, îndreptându-și ochii spre un punct precis, își trase calul de hățuri. O clipă mai târziu, o săgeată i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trei, patru săgeți, trimise cu repeziciune una după alta. Calul său, totuși, continuă să galopeze; în această situație, lui Balamber nu-i mai rămase decât să dea semnalul de atac. Urcați în șa, hunii își biciuiră fără milă caii, traversară păduricea în câteva secunde și ieșiră din ea strigând și tăind câmpia în două șiruri paralele ce se grăbiră să închidă flancurile coloanei urmăritorilor. Aceștia, sub o ploaie de săgeți, se opriră brusc mai întâi, apoi încercară, în confuzia creată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de un cor de șuierături aproape muzical, porni în direcția lor o altă rafală mortală de săgeți; imediat după aceea, oamenii lui Mandzuk, care, încă de la începutul atacului, conform planului stabilit, porniseră să refacă drumul înapoi, țâșniră în galop din pădurice și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]