467 matches
-
la Ierusalim unde episcopul Ioan l-a hirotonisit preot prin 392; în 395, la moartea lui Enea din Gaza (aici, p. ??? sq.), a fost uns de Ioan de Cezareea episcop al acelei cetăți. Aici, a dus o luptă neobosită contra păgânismului, cerând în două rânduri sprijinul împăratului împotriva celor care se opuneau închiderii templelor păgâne; a doua oară, în 401, s-a dus personal la Constantinopol. A murit la 26 februarie 420. Marcu, de profesie caligraf, venea probabil din Asia Mică
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
contemporane ce capătă forma unei noi preocupări (chiar dacă e mult mai puțin accentuată, oricum, în raport cu cea care se manifestă în Biserica occidentală): e vorba de preocuparea pentru misionarism, nu atât în interiorul imperiului unde se mai găseau totuși întinse zone de păgânism, cât dincolo de granițele acestuia. Apare acum interesul pentru convertirea popoarelor barbare, cum sunt persanii, indienii, etiopienii etc.; chiar în acele regiuni îndepărtate se găsesc sau ajung acum în urma unor întâmplări stranii oameni și femei cu credință în Dumnezeu. Publicul căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Zaharia. Și acestea s-au păstrat în traducere siriană. Cea mai cunoscută e Viața lui Sever de Antiohia care e, în esență, o scriere în apărarea propriului maestru monofizit, acuzat de mai multe lucruri printre care se numără și păgânismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou la sinodul de la Constantinopol din 536. Zaharia povestește viața lui Sever până la numirea acestuia ca patriarh de Antiohia în 512. Opera e bogată în detalii spectaculoase și furnizează o imagine interesantă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doctrinele lui Aristotel. Opera e foarte interesantă și la nivel filosofic pentru că e o serioasă dovadă că, în epocă, aveau încă loc discuții între creștini și intelectualii păgâni, în special între creștini și filosofii neoplatonici care erau ultimii apărători ai păgânismului. Ne-au parvenit numai fragmente, în schimb, din Discuția în contradictoriu cu maniheii, scrisă în urma condamnării acelei secte în 527 de către împăratul Justinian. Discuția pare să fi pornit de la un episod real: doi manihei lăsaseră un manifest ce cuprindea doctrinele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de guvernare a ajuns să-i fie exclusă imixtiunea în afacerile publice. Totuși, nici în această situație echitabilă, cât de cât tolerantă clanul nu putea fi împăcat cu adoratorii planetari. Ei doreau detronara lui Constanțiu și reintroducerea pe față a păgânismului. Criza ia proporții; conjurații devin atât de mulți încît armata alcătuită din grupuri de popoare și secte, îl proclamă ca împărat pe cel mai cult, mai fanatic și mai îmbibat de elenism dintre ei, pe Julian Apostatul, cel care a
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
violenței, în spatele căruia el citește echilibrul unei soteriologii ludice și necruțătoare. Admirația lui Nietzsche pentru Heraclit și pentru cultura dionisiacă trădează conținutul propriu-zis al ontologiei violenței. John Milbank are dreptate să identifice în estetismul postmodern o anumită nostalgie după valorile păgânismului (rezumate de imaginea homerică a „pământului” și a „sângelui”2). Lipsește aici spațiul necesar pentru a infirma - cu o pleiadă de contraexemple istorice - teza despre natura creștinismului înțeleasă ca „morală de sclavi”3. Trebuie spus totuși că prin sublinierea contrastului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Dumnezeu, tot astfel dăruirea noastră de sine nu implică nici o pierdere, ci mai degrabă o nouă primire de ființă, care constă în mod fundamental în orientarea către Celălalt”2. Antropologia lui René Girard 3 pare să confirme critica augustiniană a „păgânismului”. Creștinismul o rupe în mod radical cu religiile sacrificiale care, în lumea veche, sunt rezultatul camuflajului colectiv al dorinței ca rivalitate mimetică. Pentru Girard, motorul violenței este ascuns în natura conflictuală a dorinței individuale. Dorința își găsește întotdeauna obiectul prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Paris, 1961, pp. 13-14. footnote>. Însă, Ioan l-a întrecut pe Libaniu și pe toți oratorii păgâni, de aceea nu a fost iubit de aceștia din urmă, mai ales că el glorifica creștinismul și punea în umbră ambiția și faima păgânismului muribund. Și dintre Sfinții Părinți greci ai Bisericii, Sfântul Ioan este cel mai cunoscut și cel mai popular, și dintre toți Părinții bisericești greci sau latini, cel mai elocvent. Numit și Pavel al secolului IV, este recunoscut unanim ca cel
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
Paris, 1961, pp. 13-14. footnote>. Însă, Ioan l-a întrecut pe Libaniu și pe toți oratorii păgâni, de aceea nu a fost iubit de aceștia din urmă, mai ales că el glorifica creștinismul și punea în umbră ambiția și faima păgânismului muribund. Și dintre Sfinții Părinți greci ai Bisericii, Sfântul Ioan este cel mai cunoscut și cel mai popular, și dintre toți Părinții bisericești greci sau latini, cel mai elocvent. Numit și Pavel al secolului IV, este recunoscut unanim ca cel
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
de o săptămînă la jefuirea bisericilor, mănăstirilor și palatelor. Locuitorii sînt masacrați iar capela Sixtină transformată în grajd pentru cai. În ochii întregii Italii, jefuirea Romei apare ca o dovadă a furiei divine împotriva fastuoasei Rome și a concesiilor făcute păgînismului de către Renaștere. Dar, chiar în momentul în care capitala noii arte este jefuită, alte mari orașe ale Europei occidentale îi iau locul. Probabil, cea mai puternică influență a Renașterii se produce în Franța. Pînă către 1520, arta gotică este aici
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
interes. Numai adaptarea sa flamandă sau germană este adoptată. Spiritul înnoitor se manifestă doar în literatură, prin opera lui Shakespeare. Profund impregnată de credința creștină, Peninsula iberică este și mai reticentă față de noile valori. Ea se împotrivește umanismului și pătrunderii păgînismului în artă. Abia după 1560, arhitectul Juan de Herrera, însărcinat cu ridicarea mănăstirii de la Escurial, se inspiră din lucrările lui Bramante, în timp ce pictorul Domenico Theotocopoulos, zis El Greco, introduce la Toledo manierismul italian și spiritul Contrareformei (1577). Fiică a umanismului și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
rusești și dezvoltaseră numeroase căi de comunicație. Influența asiatică a impregnat rușilor modelul unui nemilos regim despotic, ce presupunea exploatarea populațiilor ocupate, fără nici o grijă pentru emanciparea și civilizarea lor, iar aceasta a favorizat și rămînerea, sub unele aspecte, la păgînism a creștinismului popular rus, cu perpetuarea unor practici oculte pînă în perioada contemporană. Din aceste motive, atunci cînd, după secolul al XII-lea, în Vest se stabilizează și se consolidează regatele, prin dezvoltare economică și prin întărirea legalității, concomitent cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
realizări de grad secund, precum poeziile lui Sandu Tudor sau unele narațiuni ale lui Victor Papilian, nu cele mai izbutite. Paul Sterian cultivă ortodoxismul la modul grațios parodic, infantilizant. Aspecte de spiritualism creștin în notă răsăriteană, adesea adânc penetrat de păgânism și de „duhul eresului”, se regăsesc în poezia și teatrul lui Blaga, în versurile lui Voiculescu, Pillat, Maniu, în proza lui Papilian. O religiozitate creștină în variantă precis ortodoxă e cea din poeziile lui Nichifor Crainic. Pictural, orientarea estetică propusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
la un loc, dacă devine factori, rațională, duc la creșterea și totodată la sporirea unității și coeziunii grupului familial. Deci primul factor sau prima forță educatoare a copilului și a tânărului este familia. Familia este factor de educație și în păgânism. Dar familia creștină aureolată prin ridicarea căsătoriei la rangul de taină și prin prețuirea deosebită acordată Sfintei Familii a Mântuitorului, devenise o mare forță de educație. Familia creștină se dovedise laborator de educație încă de la început, Noul Testament, scrierile Bărbaților Apostolici
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
Ginghis Han într-un mod simplu, presărat cu epitete și superlative. Surprinde pe oricine faptul că mongolii au manifestat totuși o largă toleranță față de alte religii. Panteonul mongol este acela al popoarelor confruntate cu existența dificilă din păduri și stepe. Păgânismul lor era destul de simplu și depindea mai mult de superstiții decât de religie. A existat totuși o ultimă încercare de a constitui un imperiu mongol al hanului Galdan, care a fost învins de chinezi, a căror artilerie a fost arma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
din naștere, era de cult semit. Cultul lui Jupiter, principala personalitate, a prevalat asupra asociațiilor săi: Jovi Optimo Maximo Helipolitano și Veneri Mercurio, având rang superior asupra celor din Grecia și Egipt ca "Dumnezeu din Heliopolis". Creștinismul a triumfat asupra păgânismului sub Theodor Cel Mare, cultul lui Venus constituind un obstacol serios în fața progresului creștinismului. Faimosul Baalbek se află așezat la nord de câmpia Coelesyria, la punctul de întâlnire cu munții Anti-Liban, la o altitudine de cca. 1150 metri. Limitat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Am descîlcit totuși firele ce atestă continuitatea între aceste două expresii ale unei realități identice. Dar, cu siguranță, Biserica nu greșește cînd denunță în credința în Moș Crăciun bastionul cel mai trainic și unul dintre focarele cele mai active ale păgînismului la omul modern. Rămîne de aflat dacă omul modern nu poate să-și apere la rîndul lui drepturile de a fi păgîn. Să facem, în încheiere, o ultimă observație : de la regele Saturnaliilor la Moșneagul Crăciun e o cale lungă ; pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
poate în țărănime un anumit bigotism bazat pe frică. Dar acesta nu e încă sentimentul religios, făcut dintr-o anumită elevațiune sufletească (Ralea, 1924/1977, pp. 86-87). În mod asemănător, Rădulescu-Motru (1942, p. 18), vorbește despre „încrucișări spirituale născute din păgânism și creștinism”. Faptele din istorie par să confirme aceste puncte de vedere: fie că erau obidiți, inculți și neinstruiți, neînțelegând textul slavon al Bibliei, fie că au format mai târziu o elită cu privilegii sau au reprezentat o unealtă în
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
prețul mediu de 50 bani sacaua, fie că o vindeau pe străzi, strigându și marfa, la fel cu toți ceilalți vânzători ambulanți. Ori pe ce stradă locuiai, auzeai sacagiii strigând: — Apă! Apă! Haap! ... Mai era și obiceiul, o reminiscență a păgânismului, ca urmașii unui mort să dea apă de pomană. Aceștia plăteau apa din saca și obligau pe sacagiu să o împartă gratuit la lume. Și atunci sacagiul pornea pe străzi strigând: — De pomană! Apă! Apă! Aaap!... Acum stradele. Nu existau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
creștinat superficial pentru a fi recunoscuți ca cetățeni ai imperiului (a fi imperial = a fi creștin). în această aventură inițială a creștinării s-au acceptat multe elemente păgâne, care mai apoi au format tradiția creștină. Schmemann observă anumite analogii dintre păgânism și creștinism privind: Sol Invictus - Crăciun, epifania păgână de pe 6 ianuarie - Boboteaza, cultul păgân al Dioscurilor - cultul sfinților nemercenari, elogie rea eroilor păgâni - modul de scriere a vieții sfinților, inițierea păgână - explicarea sacramentelor creștine catehumenilor. Unii creștini refractari la stilul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mitică în interpretarea fizică dată fenomenelor. [...] Pare deci iluzoriu să opui magiei populare din veacurile medievale credința luminată a doctorilor în religie. Ele aparțin aceluiași ansamblu de concepții religioase ce i-au asigurat creștinismului dinamismul istoric. Moștenit, în parte, de la păgânismul pe care ar fi ridicol să i-l opunem de o manieră absolută." ibidem, p. 11. 62 Mircea Eliade, Imagini și simboluri, p. 16. Eliade consideră că eroarea fundamentală a lui Freud constă în faptul că a considerat sexualitatea ca
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unor ființe numinoase". Wunenburger conchide că mitul "definește, în aceeași măsură ca și fizica, ceea ce este real, necesar, posibil sau accidental". ibid., pp. 60-61. 208 Renée Girard, Prăbușirea Satanei, pp. 13-16. Încă din Antichitatea romană, afirmă Girard, unii apărători ai păgânismului vedeau în supliciile lui Isus reiterarea mythos-ului analog celor ale lui Osiris, Attis, Adonis, Ormuz, Dionysos canibalismul ritual fiind un dat fundamental al religiozității arhaice ceea ce ar justifica o interpretare denaturată a scripturilor, și fără a ține seama de valențele
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fundamentală a procesului de demonizare a anumitor grupuri religioase - reprezentanții iudaismului tradițional, fariseii, păgânii, ereticii creștini - de către unele minorități radicaliste, aflate „în criză de identitate”. Unul din capitolele cărții sale este consacrat stigmatizării păgânilor de către Iustin. Demonologia sa vizează exclusiv păgânismul. În Dialogul cu Trifon, se vorbește de două ori de Satan (cap. 79 și 103), dar fără prea mare insistență. Faptul nu este întâmplător, căci, dacă ar fi invocat în prezența unui rabin, foarte strict în privința respectării tradiției biblice, istorioara
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iustin, demonii nu sunt zei: „Nu numai că [...] nu sunt drepți, ci sunt niște demoni răi și nelegiuiți care, în ceea ce privește faptele, nu se aseamănă nici măcar cu oamenii cei doritori de virtute” (1 Apol. 5, 4). Astfel, primul pas către demonizarea păgânismului constituie chiar demonizarea... demonilor. Pentru un creștin, Iustin spre pildă, cuvântul ∗∀∴:Τ< are o conotație strict negativă; nu este la fel însă pentru un păgân. Pentru acesta din urmă, daimonii ar reprezenta divinitățile care asigură legătura dintre lumea celor nemuritori
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nuanțe în sânul noii religii, între adevărații și falșii creștini. Cu câțiva ani înainte, Iustin acuza deschis ereticii că dărâmă din interior creștinismul. Pentru el, doctrinele lui Simon, Ptolemeu sau Marcion reprezintă tot atâtea simptome evidente ale unei reactivări a păgânismului. Raționamentul său poate fi rezumat în schema următoare: erezie = păgânism; păgânism = demonism; în consecință, erezie = demonism. Acest raționament maniheist al lui Iustin nu este prezent și la Irineu. Acesta din urmă construiește o teologie a istoriei pe principiul evoluției sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]