925 matches
-
au obiceiul de a se iluziona, mai mult decât ar trebui, cu privire la puterile lor de a Întreprinde ceva au nevoie de o corecție de viață pentru a deveni mai realiști În autoaprecieri. De altfel, un alt proverb ne spune: „Cine păgubește se Înțelepțește”.) „Trebuie să roșim când săvârșim o greșeală, dar nu atunci când o Îndreptăm.” (J.-J. Rousseau) Pățitul suflă și-n iaurt. (Pățitul devine atât de temător, Încât ajunge să fie circumspect chiar și față de oamenii binevoitori sau față de situațiile
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
limite ori hotare artificiale. Fără dorința de a căuta mereu un „dincolo” necunoscut, deci Întotdeauna altceva, o promisiune implicită ori imaginară, omul ar fi rămas o ființă statică, limitată la o identitate izolată și circumscrisă unui orizont Închis, deci singular. Păgubit de mișcarea continuă a omului, de marile migrații care au traversat secolele, pămîntul și omul ar fi arătat astăzi altfel. René Gonnard considera, referindu-se la emigrare, că acest proces precedă imigrarea, „car, en réalité, ce sont les deux faces
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
succes. S-a modificat, acum, lista acelor profesiuni de la care nu se pot lua înapoi banii... Succese incontestabile pe plan extern ale Coaliției nu au fost însoțite de fluxurile de capital, de sosirea de împrumuturi, nici măcar acolo unde am fost păgubiți, investițiile din afară au fost sublime în chip caragialian, lipsind cu desăvârșire. Le-a ținut departe o politică incoerentă, birocrația avidă; Puterea a acceptat situația ca pe o fatalitate. În timp ce statele foste comuniste din centrul și din estul Europei culegeau
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
-i devină ginere ei, slugă domnească cu avere, un „țăran” clăcaș. în cele din urmă, conflictul (întreținut mai ales de orgoliul situării pe un palier social superior) a fost stins. Averea tuturor celor vinovați a fost confiscată și dată femeilor păgubite 404. O văduvă căreia îi fugeau ochii și pe de lături Vodă Gheorghe Duca („de moșie din țara Grecească” știa Neculce, „de la Rumelia, și viindu aice în țară de copil, au slujit la Vasilie-vodă în casă și la alți domni
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
CCXVI; vezi și Nicolae Iorga, Studii și documente..., vol. V, pp. 174-176, nr. 14, pentru un caz asemănător petrecut în țara Românească, pe la 1598). 292. Actul dat de Antonie din Popești o evocă: „așijderea și den cele 18 pungi, ce au păgubit den casa lor, ertatu-i-au pungi 5, și au rămas să le dea pungi 13, tal[eri] 6500, afară den banii ce s-au dat lu Gligorie Voevod [Grigore I Ghica], pungi 32...” (Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzinilor, p.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Românii dintre Vidin și Timoc. Spiritul său nu este însă prizonier al localismului și reacționează întotdeauna mișcat în întâlnirile cu alte culturi. Întortocheata construcție a unor opere ca Fuga lui Șefki (1927) și Maica Domnului de la mare nu le păgubește interesul: rămurișul frust și lâncezeala osmotică exprimă tehnica de explorare a zonelor sufletești mărginașe, în cadrul etnografic enigmatic datorită tocmai încâlcelilor sale surprinzătoare. Piatra și apa spiritualizate la Balcic, apa și vegetația ei spirituală de la Vidin, amestecul de moale și aspru
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
și mai ales dragostea pentru noii muguri ai literaturii noastre de care Scânteia dă necontenit dovadă în fiecare literă tipărită, fără toate aceste calități, critica se poate lesne transforma dintr-un impuls într-o frână care în loc să servească poate să păgubească mersul înainte al literaturii noastre”. Dar „cea mai de folos zăbavă” pentru cunoașterea evoluției și emancipării ideologice a dramaturgiei și spectacolelor este citirea articolelor lui Valentin Silvestru, fără îndoială cel mai perseverent și vigilent comentator în domeniu, cu contribuții încă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dreptul de a se așeza în cetatea Alba-Iulia. Sub Mihai Apafi beneficiază din nou de ocrotirea casei princiare: „... le poruncim la toți, în mod foarte serios, să nu îndrăznească de acum încolo sub nici un motiv să ocărască, să prindă, să păgubească și să ia impozite fie locuitorilor evrei, fie evreilor străini și să nu-i împiedice în negoțul lor și să nu permită nici altora să-i supere, altfel nu vor putea evita puternica mea supărare...”. În pașalâcul de Buda, lucrurile
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
întotdeauna moartea, termină flegmatic gladiatorul. Rufus își pierde de-a binelea firea: — Și ce-i cu asta? Mare noutate, n-am ce zice. Se întoarce către nefericit: — Află de la mine că moartea nu e nici o pagubă, altminteri ar fi cineva păgubit de dânsa... Veteranul își duce brusc mâna la burtă și se chircește ușor. Am gaze, murmură a scuză. — Dacă te-ai ghiftuit aseară, ripostează zeflemitor instructorul. Și ce-ai fi vrut să fac? Să mă vait ca nenorocitul ăsta că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întîi. Iubirea asigură omului o stare de har, în care cel puțin instinctele fiarei sunt adormite. Caritatea purifică, iar un asemenea om, purificat, își poate exercita în voie toate libertățile; ele nu vor primejdui liniștea semenului său și nu vor păgubi colectivității. Libertatea precedată și nutrită de caritate, este climatul optim îngăduit desăvârșirii omului. Dar cât de departe este această libertate creștină în dragoste, de maxima rabelaisiană, "fais ce que tu vouldras!", care a obsedat atâția din visătorii doctrinari ai secolului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ticălos decât omul care ia atitudini față cu el însuși când se retrage în incinta sufletului său? 44. Anatole France este în primul rând inteligența. Inteligența pură, jocul cu idei, în forma sensibilă a artei. 45. Atitudinea poetică a autorului păgubește chiar și poeziei lirice. Poezia trebuie să rezulte din fapte, adică din senzații, impresii, imagini, idei. Cu atât mai puțin poate fi îngăduit poeticul acolo unde nu e vorba de sentiment, ci de înțelegere. 46. O piesă de teatru, care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o chitanță... Iar dacă ancheta noastră judiciară nu te va găsi vinovat, te vom anunța să vi-i să ridici ce-ți aparține...!! Noi suntem investiți cu puteri nelimitate să apărăm interesele societății, având grijă ca nimeni să nu fie păgubit cu nimic din bunurile ce pot face o dovadă a procurării lor pe cale legală...!!” Fiind obosit, nervos, Tony Pavone nu Înțelese la adevărata ei valoare monstruoul joc de cuvinte, lăsându-se păcălit. Ce-i doi torționari dispăruseră, el fiind lăsat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poartă nemijlocit amprenta „celor șapte ani de acasă”. Sintetizăm câteva dintre recomandările primite de la tatăl său, înainte de a pleca în lume: „ - Sfatul părintesc e mai valoros ca aurul, iar înțelepciunea este numai a ta și poți dărui oricui, fără să păgubești; nu te lăcomi la munca altuia, că munca străină strigă la cer și Dumnezeu nu bate cu ciomagul și că puterea multora stă în chimir; noi suntem săraci și nu avem altă avere decât cuvântul și omenia; nu poți trage
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
care loc să aibă voie... a-și faci... și moară,... și fiind aproape de Curtea domnească, de s-ar întâmpla vreodată trebuinți de la Curte ca să să macine niscaiva pâini domnească,... venitul morii numitei mănăstiri să să de nedezmințit ca să nu să păgubească mănăstire de venitul său”. --Un vodă grijuliu cu toate cele de obște. Acum vom afla că, la 28 dec 1797, Alexandru Ioan Calimah voievod îi dă lui Vasile Machedon biv vel sulger, ispravnic de Curte “Un loc domnesc ce s-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-și poată răscumpăra zălogul la soroc. Vodă este neiertător. Grigorie Alexandru Ghica voievod cere la 28 aprilie 1777 epitropului mănăstirii Socola „ca să aducă zăloagile aicea și să să prețăluiască de vornicii de poartă și să să vândă ca să nu să păgubească mănăstirea de venitul ei”. Ce zici, fiule? Continuăm sporoava sau o mântuim pentru astăzi și mergem la vecernie? Păi, după cum se vede treaba, soarele se rostogolește către chindie deja. N-ar fi rău să privim în liniște un apus de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
hotărăște: „Și de s-ar întâmpla a face mănăstirea moară pe acest loc și fiind aproape de Curte Domnească de s-ar întâmpla vreodată trebuință de la Curte ca să macine niscaiva pâne domnească hotărâm... venitul morii,... să dea nesmintit să nu să păgubească mănăstirea de venitul său”. Cu alte cuvinte, să dea uium ca oricare muritor de rând care ar veni să macine. Asta e un fel de egalitate între stăpânire și gloată... Acum însă aș vrea să spun un lucru care mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
continent”. „Mulțumesc pentru informație. Marea Frăție Albă! Ea v-a adus În situația să vă mâncați Dumnezeul”. „Ăia-s catolicii, iubito, nu-i același lucru”. „E același lucru, n-ai auzit? Pitagora, Dante, Fecioara Maria și masonii. Mereu ca să ne păgubească pe noi. Faceți umbanda, nu faceți amor”. „Atunci cea sincretizată ești tu. Hai să vedem. Și asta e cultură”. „Există o singură cultură: să spânzuri ultimul preot cu mațele ultimului rozacrucean”. Agliè ne făcu semn să intrăm. Dacă exteriorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
exasperare și nu se știe dacă nu vor avea urmări triste. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pământ și nu mai rabdă fără a crâcni înșelăciunile și neomenia. Chiar și pe aici, unde sunt învoieli cinstite și nu-i păgubește nimeni nici cu o para, se codesc, și se frământă, și murmură. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arendașul observă și-și opri elocvența. Urmă o pauză mai lungă. Nadina îl privea cercetător
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Filip Ilioasa, e de față; să spuie dacă e adevărat!... Primarul făcu o pauză, ca să dea răgaz ginerelui să răspundă. Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap, pregătindu-se să dojenească mai aspru pe ticăloșii care au păgubit pe însuși slujitorul bisericii. Până să deschidă el gura, Ignat Cercel zise în doi peri: ― Cine fură fură de la cine are... Că de la alde mine ce să fure? Sărăcia? Câțiva râseră, și în cancelarie, și mai cu seamă în tindă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oricât de rupte, de la unchiul ei și să le aducă prin dos, să n-o vadă nimeni, făgăduindu-i o răsplată bună și recunoștință veșnică. Cu hainele veni însăși Profira, să-i ia în schimb pe cele nemțești, ca să nu păgubească dacă cumva contabilul nu s-ar mai întoarce. ― Ei, țațo Profiro, Dumnezeu să-ți răsplătească binele ce mi I-ai făcut, că mi-ai salvat viața! zise lăcrimând și strîngîndu-i mâinile. N-am să vă uit niciodată. Pe când se crăpa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de două ori și s-a pomenit admonestat foarte fin, dar categoric. ― Acuma aveți dumneavoastră cuvântul, domnule general, căci eu am terminat! făcu Baloleanu cu un surâs ironic, drept încheiere. Generalul voise numai să arate că și el a fost păgubit de rebeli. Acuma mai observă, tușind viguros, că, după părerea lui, trebuie procedat cu ultima energie, altfel focul va cuprinde și părțile unde țăranii încă nu s-au mișcat. ― Tocmai de aceea am fost trimis în acest loc de grea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ziduri potrivite și au artilerie suficientă; iar în magaziile publice se găsesc întotdeauna rezerve de băutură, de hrană și de combustibil suficiente pentru un an de zile; în afară de aceasta, ca să poată satisface nevoile de hrană ale maselor largi, fără a păgubi finanțele statului, aceste orașe se orânduiesc întotdeauna în așa fel încât pot să dea de lucru acestor oameni, timp de un an, în toate acele meserii și ocupații care constituie forța și viața orașului și din care marea mulțime a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
curând zidită mănăstire pre numele Sfintei Troițe, care este în Clatea, de acum înainte până la sfârșitul ve(a)cului să fie patrierșască stavropighie”... La sfârșit, patrierșăscul cuget se întoarce în blestem neîndurător împotriva oricui. Dacă cineva “vreodată, de lăcomie... va păgubi mănăstirea aceasta și va răpi ceva dintr-însa, sau va lua cu sila stavropighiceasca ei putere o va strica, sau o va dejghina de la Sfântul Munte și va strica afierosala ci esti pusă acole... unul ca acela este afurisit... și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]