959 matches
-
aici poate că ai dreptate. Arne: Sigur că am. Te scoli la 5 dimineața, tragi la docuri până te ia dracu', vii acasă, mănânci numai uscături nenorocite, de la frigider, apoi dormi sau mergi la un film, te abați la un păhărel, aici, la mine, trăncănim vrute și nevrute, când și când mai agăți câte o muierușcă, și mereu tot așa, zi după zi... Cum să nu ți se facă lehamite? (După o pauză) Ar trebui să te-nsori. Nils: Ar trebui. Cunoști o
Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
în timpul său, el uită evenimentul și, peste ani, se regăsește în aceeași clasă la al cărei curs asistase în timpul călătoriei personale - Dornic să termine cu viața nefericită de până atunci, Eliot Haig vrea să plece din localitate. După ce bea câteva păhărele în localul gării, își dă seama că e pe cale să rateze și ultimul tren din noaptea aceea. Resemnat că va trebui să aștepte primul tren din dimineața următoare, Haig află că acela fusese, cu adevărat, ultimul tren. În urma unui accident
Paradoxul pierdut () [Corola-website/Science/332072_a_333401]
-
Deși în adolescență a practicat canotaj, rugby și handbal, fotbalul australian rămâne sportul său preferat. Toni este un mare gurmand, mâncarea sa preferată fiind macaroanele milaneze, însă detestă preparatele cu mărar și urzicile. Înainte de masă, își deschide apetitul cu un păhărel de palincă de țară. Cele mai frumoase momente din viața lui Toni Ionescu au fost marcate de căsătorie și de nașterea fetiței sale, Crenguța. După cum însuși Toni mărturisește, celebritatea i-a adus până acum numai avantaje. Vorba actorului, "cine nu
Toni Ionescu () [Corola-website/Science/318865_a_320194]
-
o tâlcuire competentă a Sfintei Liturghii izvorâtă din experiența sa. În anul 2008 a publicat un volum de memorii. Vorbind de activitatea sa de dramaturg, trebuie să menționăm dramele: "Miorița" (1966); "Meșterul Manole" (1968); "Du-te vreme, vino, vreme!" (1969); "Păhărelul cu nectar" (fantezie pentru copii-1969); "Steaua Zimbrului" (1971); "Poeme cu măști" (1972). Acestea au fost puse în scenă de o serie de teatre ale țării: "Barbu Ștefănescu Delavrancea" din București, "Alexandru Davila" din Pitești, "Dramatic" din Baia Mare ș.a În
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
lor, ele însele, cuvintele, fiind lipsite de materie. Nu în lucruri e un mister, nu în ele e alchimia secretă, pare așa pentru că ignoranța e încă mare, în cuvinte stă magia neagră, cu desăvârșire rea, malignă în absolut. Într-un păhărel, într-un degetar, într-o ureche de ac sunt înghesuite toate lucrurile din lume, însăși lumea, pentru că toate cuvintele încap într-un păhărel, într-un degetar, într-o ureche de ac. De fapt, ele, fiind lipsite de materie, sunt nimicul
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
ignoranța e încă mare, în cuvinte stă magia neagră, cu desăvârșire rea, malignă în absolut. Într-un păhărel, într-un degetar, într-o ureche de ac sunt înghesuite toate lucrurile din lume, însăși lumea, pentru că toate cuvintele încap într-un păhărel, într-un degetar, într-o ureche de ac. De fapt, ele, fiind lipsite de materie, sunt nimicul. Cuvântul este un nimic care transformă totul în nimic, o inexistență care transformă existența în inexistență. Nu e vorbirea o altă formă de
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
jenat de prostia pe care era gata s-o facă deschizând gura. Matilda se ridică și îi auzii glasul invitîndu-le pe Tasia și Tamara să vină cu ea, și ele săriră fără codeală. Băurăm țuici, aduse de Ana în mici păhărele de baccara. Marele Vasile se strâmbă și aruncă pe gât puținătatea aceea de lichid, punând apoi mâna pe sticlă și înghițind alte trei la rând. "Astea sânt pentru cucoane, zise el cu înțelegere, te pomenești că și la vin o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu și m-am pieptănat, și hop olteanca! Ce faci tu aici singur! zice. Cum singur, zic, am lucrat până acuma cu Petrache, el s-a dus până colea să ia o litră de țuică să bem și noi un păhărel și ne întoarcem acasă. Ia cară-te, ce ți-a venit? Ba nu mă car deloc, hai acasă. Bine, zic, merg și-acasă... Și mă îndrept spre comutator să sting lumina și să ieșim. Ia stai așa, o aud că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de el, cu toate că insul îmi făcea destăinuiri care ar fi trebuit să mă acapareze. Îl întrerupsei: "Dar de ce nu ne așezăm la masă?" Nu auzi. Mă îndepărtai, luai de pe masă un sandviș cu icre, îl mâncai, dădui peste cap un păhărel de țuică și revenii lângă strelit cu un alt sandviș în mână. "Ei, zisei, care era ideea aceea universală și formidabilă?" Strelitul se uită neîncrezător și în dreapta și în stânga. Dar deodată renunță la orice fel de precauții și vorbi liber
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Știu, moșule, o să mă las cândva. - Lasă-te cât mai e timp. - Da, da... Era frumos în curte, liniște, zgomote de păsări, de frunze de palmieri mișcate de vânt. Manson a adus din casă o bere pentru mine și un păhărel cu țuică pentru el. - Și zi, băi Alex, ce mai faci? Tot n-ai terminat facultatea? mă întrebă Manson. - Încă nu. - Și tot istorie studiezi, nu? - Da, istorie și americanistică. - Mișto... Și Maja ce mai face? - Bine, lucrează. - Unde? - Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Înfiripă brusc afecțiunea. RÎd de ceva ce numai ele știu. Wakefield mai taie o halcă de brînză și Închide ochii involuntar cînd esența brînzei de capră Îi inundă gura. O alungă cu o bucată de roșie cu sare și un păhărel de rachiu de prune. CÎnd deschide iar ochii, bagă de seamă teancurile de National Cartographic de pe rafturile bibliotecii. Aleișa Petrovici, i-a spus Susan, merge cu greutate din cauza venelor varicoase și a excesului de greutate, așa că depinde de Susan ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
stimuleze secreția de endorfine“. La scurt timp după, Luke era ghemuit în poziție fetală pe podeaua de la baie, neștiind prea bine dacă avea să leșine sau să verse. Pun și ventuze, a zis Gaz. Un alt tratament chinezesc. Încălzesc niște păhărele și ți le lipesc pe spate. Ajută la eliminarea a tot soiul de toxine. Da, știam și despre asta. Știam și cum și-a pus paharele flambate prea aproape de fereastră la Rachel și Luke și reușise să dea foc perdelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de la petrecerea din Piemont, Agliè nu-l agrea. Salon era oare cel care-și vâra nasul la Manuzio sau Agliè Îl folosea pentru cine știe ce contacte? Nu-mi dăduse timp să mă gândesc prea mult la asta, deoarece Îmi propusese un păhărel, și nimerirăm la Pilade. Nu-l mai văzusem pe-acolo, dar el Îl salutase pe bătrânul Pilade ca și cum se cunoșteau de mult timp. Ne așezarăm, mă Întrebă cum mergea lucrarea mea de istoria magiei. Știa și asta. Îl provocasem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
repede că băutura nu mă entuziasmează și au conspirat, fără să observ, să pună la cale un complot amical împotriva mea. În timp ce Laurențiu îmi reținuse atenția cu analiza complicată a unui subiect oarecare, Ghiță făcu semn chelnerului să verse un păhărel de rom în berea mea. Amestecul de rom și bere duce repede și cu siguranță la o anumită stare de ebrietate, așa că, după ce am consumat băutura din paharul meu și am părăsit restaurantul, am ieșit în stradă cu creierul afumat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
face minuni în cazul ei. În cele din urmă, doctorii îi montaseră un dinte provizoriu, rotativ, care trebuia spălat de trei ori pe zi și întreținut cu substanțe speciale, ca formolul zoologilor. Drept urmare, Felicia umbla toată ziua cu periuța și păhărelul de plastic după ea: la școală, pe străzi, în camera de la cămin. Părea mereu stânjenită, iar săruturile noastre aveau un gust bizar, sălciu, de camfor cu puțin ulcerotrat: poate de-aia nici nu mă lăsa s-o ating cu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu eram Bill Gates, dar nici grăsuțul ochelarist din reclama de pe televizor, care-și deschidea unitatea de CD-ROM și, după ce-o studia mirat, își proptea acolo paharul de plastic plin cu cafea. Bineînțeles că unitatea se închidea brusc, storcindu-i păhărelul și împroșcând cafeaua jur-împrejur. Mi-am amestecat și eu o cafeluță, slabă, fără cofeină, de amator. Cafea bună, în orașul ăsta fără terase și cafenele, se făcea doar la „Caffé Latte“, pe Schitu Măgureanu. Nu găseai niciodată loc, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stat pentru uz și manipulare. Din 1918 până în 1947, nu se cunoaște nici un caz în care statul român să fi dat vreo asemenea autorizare; nici unul. Iar Garoafe albe și roșii e pictat în țară. În 1943.“ Am azvârlit pe gât păhărelul de țuică. Alcoolul nu împrăștia aproape nici un gust, dacă făceai abstracție de saramura din pahar. Parcă turnaseră din Marea Neagră în sticlă. Prozele lui Poe nu mă dădeau pe spate, le citisem când eram mic și-acum nu-mi mai spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
motiv lesne de bănuit. Ne instala pe toți pe tabureți, la masa rotundă cu geam de sticlă și macramé presat dedesubt. Arătam stupid, ca niște copii mici, ne veneau bărbiile puțin mai sus de geam. Ambianța se încălzea cu niște păhărele portocalii, transparente, în care tanti Aldea turna un coniac gros, cu-aromă de piersică. Nu lăsa sticla pe masă (nici nu scria mare lucru pe ea, doar un nume de localitate: „Arad“), o încuia la loc în dulăpiorul cu farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Moiceanu. Cu timpul, isprăvile administrative deveneau povești duioase, topite pe fundul cănilor și-al memoriei. Nimeni nu se-oprea din povestit, vecinii se încurajau și râdeau afectuos, ca o mare familie sinceră, pe cale de dispariție. Colectivul mai ciocnea un păhărel, luminile rămâneau aprinse multă vreme în sufrageria lui tanti Aldea. Ne simțeam bine, complici, încărcați de-optimism. Dacă te nimereai ultimul, tanti Aldea își sufleca mânecile capotului și se-apuca să-ți spună despre vecini, conspirativ: „Suntem toți în procese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vinul era combinat cu sirop de fructe, până ieșea un amestec călduț și îmbătător, căruia localnicii îi ziceau punsch, iar eu vinifruct (îmi amintea de-o grozăvie de pe vremuri). Nu pișca la fel ca țuica noastră, dar, după vreo zece păhărele mici, fluierai arii tiroleze. Deasupra tarabelor, acoperișurile ascuțite, instalate de meșteșugari încă din de la sfârșitul lui octombrie, se aliniau printre crengile de brad, ornate cu baloane și panglici. Ghirlandele de becuri în șapte-opt culori împodobeau fiecare căsuță: clipeau festiv, intermitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la digestie, curăță rinichii și stimulează bila, dar atât. Nu-ți păstrezi silueta cu cofeină. Mai ales la Viena.“ „Eu auzisem altceva.“, am reluat atacul. Ospătarul tocmai punea ceștile și farfuriile pe masă. Aveam fiecare lingurița lui și câte-un păhărel cu apă. „Ce anume?“ „Că dă dependență. Și că dependența asta n-ar fi chiar neprovocată.“ „Vreți să spuneți nevinovată.“, m-a corectat inginerul, sorbind din ceșcuță. „Nu. Neprovocată. Știți foarte bine ce vreau să zic.“, l-am stârnit, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu informații culese din sute de minți și redistribuite în punctele cheie ale societății. Deja, dacă vizitai Austria la mijlocul secolului 18, găseai tot ce e considerat astăzi specific pentru cafenelele vieneze: tablouri, ziare, biliard, jocuri de cărți, prăjituri sofisticate și păhărelul caracteristic de apă, pe care-l ai și dumneata în față. Pot să-ți vorbesc liber, nu?“ „Sigur.“, l-am încurajat, fără să mă ating totuși de tort. „Tortul e bun.“, a observat inginerul. „Am avut totuși impresia că fotocaina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Toamna îmi făceam provizii de mere, nuci și gutui. Madame Cuendet era vizitată periodic de o armată de nepoți și strănepoți care-i aduceau fructe și flori. Mânca cu multă plăcere fromage fribourgeois și bea la ora cinci după-amiază un păhărel de vin alb elvețian, din regiunea de unde era originară familia ei. Și tot ea îmi spunea uneori că s-a săturat să mai trăiască, a văzut prea multe, viața ei s-a terminat. A murit în timpul verii caniculare din 2003
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
divulgat o anumită chestiune intimă. S-a foit puțin în fotoliul pe care stătea. A zâmbit unui gând tainic, ascuns. A scos din geanta pe care o avea lângă scaun, o sticluță bondoacă de Teacher's. Și, cerându-ne câteva păhărele, a turnat în ele din licoarea chihlimbarie. Și, într-un târziu, după ce-a ridicat păhăruțul și-a ciocnit cu fiecare, a grăit, ca și când s-ar fi scuzat: Bre! Oameni dragi! Eu venisem să vă întâlnesc... Să vă mulțumesc! C-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să-mi pătrundă în gând, să afle totul, ca într-o carte, să citească exact, rând cu rând... Se ridică și se duse la bibliotecă. Deschise pătratul din lemn care ascundea, dincolo de el, un bufețel. Scoase o tăviță cu două păhărele și o sticlă de coniac franțuzesc, îndemnându-mă: Nu-mi stă-n obicei... E-un "copil de pripas", pentru un ceas de taifas! Ia, te rog!... E ceva special, un "lichid" regal!... Am ciocnit și am băut în tăcere, fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]