306 matches
-
amicului în plină euforie aniversară, Alexandre o studia de la distanță. Rochia gri, de tafta, cu talie înaltă, bine marcată. Poate puțin bătrânicioasă pentru vârsta ei. Ochii felini, părul lucios, tenul de un alb imperial, privirea ascuțit-inteligentă, mereu la adăpostul unui păienjeniș de gene interminabile, brațele lungi, ușor marmorate de frig, acum, gâtul fin, mișcările precise, tempe rate de o politețe puțin rece și de un zâmbet amabil, care nu zbura niciodată în direcția lui. Era frumoasă. Spectaculoasă, chiar. Înaltă și fină
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pântece ne germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. Și pe aceasta de casa de nebuni. Vă sfătuiesc Încă o dată: vizitați stabilimentul doctorului Perjovski. Faceți acest efort și veți Înțelege mai bine tot ce se Întâmplă cu dumneavoastră și cu cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
al lui Bikinski nu se vedea În această „făptură” ce se ivise În camera sa. „Poate dacă i-aș studia crăpăturile din talpă, m-aș putea dumiri cu cine am de-a face...” „Te pomenești”, Își spuse el, „că În păienjenișul de acolo voi descoperi aceeași icoană pe care am văzut-o și În vis...” Noimann făcu un pas la dreapta, ocolind făptura sa. Piciorul Îi aținu calea. Noimann făcu la stânga. Piciorul făcu și el o mișcare similară, blocându-i din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pornea de la o idee și căuta să ajungă la un punct dincolo de care nu mai era posibil să faci nici o speculație. Numai că aceste puncte se Înmulțeau. Ideile semănau cu niște coridoare, ce coteau la stânga și la dreapta, formând un păienjeniș de linii și de puncte ce se apropiau și se Îndepărtau mereu unele de altele, tinzând să se Întâlnească undeva la infinit. Erau cuprinse acolo și infinitul mare, și infinitul mic. Noimann se simțea prins În această plasă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de exemplare. Undeva, retras Într-un col, se ițea, străjuit de doi ochi imenși, chipul triunghiular al lui Lilith. Sânii ei ca doi saci orbi se rostogoleau spre el. Picioarele sale lungi cât zilele de post Îl Înfășau Într-un păienjeniș de gânduri negre, paralizându-i Încet-Încet voința... Zăcând Întins, la rându-i, cu mâinile sub cap, acompaniat de scrâșniturile de dinți și de urletele lui Oliver, care ba creșteau, ba scădeau În intensitate, inginerul Edward, sărind de la un subiect la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bate cărțile, așa, ca Într-o doară, și Îi trimite aceste arătări pe cap? Mathilda, Mathilda! Lilith, Lilith! Tot ce-ai fost tu acum sunt eu? Piciorul se rotește În cerc, mușcându-și propria umbră. Noimann se clatină, Înaintând, prin păienjenișul de gânduri pe urmele lui... Gândurile i se lipesc pe față, pe mâini. Îi năpădesc ochii, urechile. Nu mai poate vedea, nu mai poate auzi din cauza lor. Și În tot acest păienjeniș se clatină un singur chip, o singură față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și propria umbră. Noimann se clatină, Înaintând, prin păienjenișul de gânduri pe urmele lui... Gândurile i se lipesc pe față, pe mâini. Îi năpădesc ochii, urechile. Nu mai poate vedea, nu mai poate auzi din cauza lor. Și În tot acest păienjeniș se clatină un singur chip, o singură față: Mathilda, draga lui Mathilda, iubita lui Mathilda! Fața palidă, triunghiulară, străjuită de doi ochi imenși! Chipul ei e Înconjurat de mâini și de picioare lungi, ca de păianjen... În jurul brațelor se rotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cui? Propriului meu eu... Dar eul meu nu mai e al meu. Eul meu s-ar risipi, odată cu strigătele, În alte euri care s-au evaporat În aer”, gândește Noimann și gândurile Îi ies din cap și se agață de păienjeniș... Lilith, Lilith... „Eu și cu Lilith am fost totuna. Un singur corp, patru picioare, patru brațe, patru sfârcuri și două spinări, când deasupra, când dedesubt... Apoi o singură spinare, ca și cum ar fi fost două, stând În două picioare, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vărsat. A rămas doar forma. O formă Îmbrăcată Într-un costum alb, care ocolește cu grijă bălțile pe stradă... Noimann Își pipăie cu teamă fața. Totul e neted, jilav. Asudat. Unde i-au dispărut trăsăturile? Trăsăturile s-au agățat de păienjeniș. Medicul Își privește cu atenție mâinile. Și mâinile sunt la fel de netede ca și chipul. Linia norocului, linia vieții, linia inimii i s-au evaporat din palmă. Atârnă acum, ca niște cabluri, deasupra copacilor stufoși. Șiruri de păsări s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate ca niște guri, dedesubtul lor sunt canale. Labirinturi ce străbat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac veșnic nesătul. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul și plinul sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mă roage să‑mi Întrerup lectura. Și atunci am Început să trec cu privirea peste paragrafe, răsucind cartea deschisă, atât cât permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pânzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi‑o Închipuisem ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și unul, și altul, că nu mai e posibil, că totul se petrece pentru ultima oară. Constantin poate chiar murise și își construia un alibi, treaba lui... În ceea ce mă privește, aș fi vorbit despre orice, cu oricine, ca să destram păienjenișul sin gurătății noastre comune. La început, zâmbeam. E drept, numai fizic, facial (de câtva timp luasem obiceiul să fac așa în fiecare seară înainte de a adormi și în fiecare dimineață înainte de a mă trezi; greutatea acestui exercițiu simplu, dar eficace
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că oile suferă mai mult de umezeală decât de frig, un crescător din Noua Zeelandă și, după el, câțiva crescători din Marea Britanie le-au îmbrăcat în impermeabile confecționate din polietilenă. 10. Am mai rămas un timp acolo, mă simțeam bine în păienjenișul moale al pajiștii, aș mai fi stat, dar cerul se făcuse pe nesimțite violet, iar peste linia colinei se arăta un nor urât, ca de păcură, și m-am gândit să-mi caut adăpost. știam pe aproape câteva sălcii bătrâne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
atenua prin manipularea secvențional-aluzivă, Însă atât de alambicată, a unei paralele intermitente Între realitate și mit ― ceea ce amintește de proza lui Joyce sau de poezia lui la T. S. Eliot ―, adică prin travaliul de aducere În modernitate a unui Întreg păienjeniș de rambleuri mitologice, ecluze arhetipale, ample volute simbolistice cu ajutorul cărora, renunțând la efemeritățile coruptibile, Își reconstituie universul interior ca pe o pupilă cauzală sau ca pe un cer recluzionat cu care se acordează poetic-existențial, imaginându-se pe sine. Aceasta este
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cu roți dințate care sugera o cutie muzicală la scară industrială. La o rotire a Încheieturii, mecanismul țăcăni ca măruntaiele unui automat și văzui pîrghiile și suporturile lor alunecînd Într-un balet mecanic uimitor, pînă cînd blocară poarta cu un păienjeniș de bare din oțel care se adînci Într-o stea de orificii din zidurile de piatră. — Nici la Banca Spaniei n-au așa ceva, am comentat impresionat. Pare ceva coborît din Jules Verne. — Kafka, nuanță Isaac, recuperînd opaițul și pornind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
granit, dispuse la căpătâie de morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca într-o carapace de oțel, căreia i se supuse, înfrânt și dăruit cu totul. În tot timpul celor nouă nopți de priveghi care se succedară sub viscol, minții lui Vladimir îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
putere; trebuie s-o exercit. ACTORUL. Dă-mi tăria, Doamne, să o fac. Să pier, aidoma lui Socrate, bând cucută! Un rol perfect, în ultimul meu spectacol. Bătrân și nefolositor, trebuie să dispar. Ceva mi-a fost mereu potrivnic; un păienjeniș de evenimente, de forțe. Și firea mea, desigur: incompatibil cu mine însumi, mi-am pregătit îndelung eșecul. Încerc să-l transform într-un triumf. Când am venit în Stațiune, după primul spectacol am fost purtat pe brațe. Jucasem rolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cuvinte au drept scop, n e d e c l a r a t - pentru că și pe ei îi înspăimântă rezultatul „trudei” lor - instaurarea unei dezordini infinite, pe care, fățarnici și infatuați, o numesc Libertate! Au prins planeta într-un păienjeniș de vorbe. Mistici și mistificatori. Fanatici. Fiecare, constructor al propriului mit! Pot să-l distrug pe Romancier oricând... Știe asta și îmi forțează mâna, crede că voi face din el un martir. Sau, altfel zis, speră să facă din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de liberă trecere fuseseră examinate de cel puțin trei agenți de pază. — În locul ăsta se intră mai greu decât acasă la Tom Cruise, șopti Adriana când într-un târziu reușiră să intre. Gilles zâmbi, dar rămase atent, ocolind cu grijă păienjenișul de cabluri și prelungitoare. — Chiar înainte să vii tu i-am auzit spunând unui curier că n-are voie să distribuie corespondența până nu termină ce au de făcut pe ziua de azi. Imensul loft era amplasat în SoHo, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Da, sunt. Păcat de restaurant - eu eram clientul obișnuit și Selinei îi plăcea - dar cealaltă afacere nu mi-a fost de mare folos, așa că mă bucur că s-a terminat. Strecurându-mă afară din trenul aglomerat, m-am îndreptat spre păienjenișul mai liniștit al scuarurilor prăfuite și al hotelurilor igrasioase. Sunt înnobilate, umidificate, marmorizate. Directori, bogătani, tineri căsătoriți cu fețe ascuțite, se mută cu toții aici și își țin sub observație zona de acțiune. Își fac deja apariția ciudatele pseudo-celebrități din cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuprinsă în oameni și în lucruri, despre periodicitatea evenimentelor deosebite și despre localizarea lor. Zicea că polarizarea infinitezimală a unor energii pornite din cosmos ar declanșa, în funcție de relația critică a acestor factori, semnale de avertizare, dacă există un mecanism ultrasensibil! Păienjenișul acela de forțe și de factori putea să aibă influență asupra unei persoane anume, asupra unor grupuri de oameni și chiar asupra fenomenelor naturii: ploi, fulgere, cutremure!... Nu fusese prea atent Profesorul atunci; i se păruse că bătrânul încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
atelier de Jandarm, cei doi au desfăcut, în sfârșit, capacul! Nu știau ce să creadă... Mai văzuseră și ei cum arată un ceas pe dinăuntru - și ce era acela dacă nu un ornic mai mare -, însă așa ceva nu-și închipuiseră! Păienjenișul acela metalic, parcă traforat, nu părea făcut de mână omenească! Cum de funcționase un astfel de mecanism fără să se destrame? Câte rotițe, ca paietele, erau înăuntru? O sută? Două? O mie? Cine ar fi putut să le numere? Dispunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și arăt. Desigur, nimeni nu poate supraviețui atâta vreme fără hrană, dar mie nu-mi este foame. Nici nu mai aud bine, simțul mirosului mi-a dispărut, degetele nu mai percep nimic... Doar văd. Țevi încolăcite, ce străbat ca un păienjeniș încăperile, mobile inutile, oameni umblând bezmetici, coridoare nesfârșite... Și medici. Au apărut medicii - era de așteptat -, dar aceștia, în loc să-i ajute imediat pe cei aflați în dificultate, îi duc Dumnezeu știe unde... Cine se opune este suit cu forța pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
leagăn până la mormânt. Această noapte istorică, parțial prezentată de Savel, a operat adânc în modelul de a simți și gândi al poporului nostru, de vreme ce și azi, după atâția ani de la evenimentele din Decembrie 1989, lumea se mișcă bâjbâitor într-un păienjeniș urzit de firele suspiciunii, corupției, minciunii, înșelăciunii, injustiției, învrăjbirii, urii, vrerii de a gândi toți uniform, de a vorbi toți monocolor, de a gesticula toți mecanic. Retina frapată de lumina scuturării de comunism, comandă închiderea pleoapelor, blocarea văzului și a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]