336 matches
-
taxi și plecăm spre casa mea. Zăpada chiar Începe să se aștearnă, ceea ce Înseamnă un haos total pentru noi ceilalți și ore suplimentare la greu pentru bulangii ăia de la circulație, care sunt considerați ultimele ciurucuri de băieții din Criminalistică. Taximetristul pălăvrăgește sociabil, Închipuindu-și eronat că asta o să-i aducă un bacșiș. Greșit! Numai un imbecil s-ar gândi să-i dea bacșiș unui taximetrist din Edinburgh. Scuze, scumpete, scumpe prietene, dar se aplică aceleași reguli. Când ne oprim și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cuvintelor, cei mai depărtați, prin meserie și tradiție, de valorile expunerii. În 1960, două persoane "cultivate", întâlnindu-se la cină, vorbesc despre ce-au mai citit; în 1990, aceleași persoane vorbesc despre ce-au văzut. Când luăm masa în oraș pălăvrăgim despre emisiunile din ziua precedentă. În termeni de localizare cerebrală, emisfera stângă a societăților noastre, profesioniștii simbolicului (obiectivitate, distanță, precizie), tinde să funcționeze la rândul ei ca și emisfera dreaptă, dedicată imaginarului (subiectivitate, emoție, afect). Clasa simbolică (fără a-l
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
et les Jours. Acțiunea acestei piese se petrece într-un local al serviciului de întreținere al unei fabrici de râșnițe de cafea unde se găsesc șeful serviciului, un lucrător și trei secretare care răspund la apelurile telefonice ale clienților, în timp ce pălăvrăgesc între ele, ceea ce dă dialogului un aspect dezlânat. Jean-Claude Grumberg, născut în 1939, este situat pe același traseu. L'Atelier, creat la Odéon în 1979, reprezintă viața dintr-un mic atelier de confecții între 1945 și 1952, în care un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar atunci când ar fi meritat s-o facă. Totuși, pe mulți îi deranja chiar și această îngăduință a ei față de imperfecțiunile lor. Darcey lucra la etajul șase. În timp ce liftul urca ușor, le ascultă pe Margaret Rooney și pe Mylene Scott pălăvrăgind mirate despre ultima despărțire din lumea celebrităților și fu de acord cu ele că era numai vina lui - deși nu prea urmărise povestea de iubire dintre cântărețul ăla sexos și actrița și mai sexoasă de la Hollywood, fiind în general sceptică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Sau a ei, observă Darcey. Privirea lui Cormac, până acum neclintită, avu o ezitare. —Sau a ei. Ideea e că uneori trimitem oameni peste graniță, iar ei fac câte o prezentare bună, dar după aceea posibilii clienți se așază și pălăvrăgesc în franceză sau germană. Ar fi bine să știm și noi ce zic. — Vrei să-i spionez! Darcey era șocată. —Doamne ferește, nu, spuse Cormac. Nu vreau să te prefaci că nu îi înțelegi. Vreau să intri ferm și să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu se bucură câtuși de puțin de cină, nefiindu-i deloc foame; tot ce-și dorise în seara aceea era superbul său inel de logodnă! — A fost grozav când am făcut înconjurul Europei, îi povesti Nieve. Pe oriunde ne duceam, pălăvrăgea cu localnicii, calcula banii în moneda țării respective și ne ușura viața tuturor. Majoritatea oamenilor vorbesc acum engleza, totuși, nu-i așa? zise Aidan. Vreau să zic, în ziua de azi, te poți descurca și fără să cunoști limbi străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de un albastru deschis, cu vălătuci de nori albi și cenușii care anunțau ploaia. Darcey își simți fruntea acoperită de sudoare în cele câteva minute pe care le petrecu afară, înainte să intre în mașina răcorită de aerul condiționat. Șoferul pălăvrăgi încontinuu, tot drumul spre hotelul ei din zona financiară a orașului; vorbea cu mândrie despre dezvoltarea orașului în ultimii ani și despre ce treabă bună făcuse guvernul în a-l menține curat, sigur și prosper. Darcey, obișnuită cu taximetriștii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ai dreptul la câteva înjurături gratis, zise ea. Dacă eram în locul tău, și eu aș fi simțit nevoia să îi trimit pe toți undeva. Aidan sosi la Radisson pe la nouă seara. Darcey, Rosa, Roy și Carol stăteau la bar și pălăvrăgeau. Darcey se ridică și îi făcu semn cu mâna când îl zări. Vreo noutate? îl întrebă ea când bărbatul li se alătură. Acesta clătină neputincios din cap. Nu înțeleg de ce îmi face asta. Știe că îmi fac griji pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
consideri o scorpie înfumurată, spune-mi cum ți-a mers în ultimii zece ani, îl îndemnă ea după ce sorbi o cantitate apreciabilă de vin rece dintr-o înghițitură. Acum că știi totul despre mine, povestește-mi despre tine. Începu să pălăvrăgească, în principiu despre cariera lui și șederile prin străinătate, ajungând până la promovarea în slujba pe care ea urma acum s-o preia. Accentul îi deveni mai blând pe măsură ce vorbea, așa cum fusese la petrecerea de Crăciun la care dansase cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
câtuși de puțin optimistă, așa că o surprinse invitația lui Antonio și a colegilor lui de a lua cina cu ei. Aleseră un restaurant încântător, nu departe de locul unde se ducea de obicei cu Rocco, și petrecu o seară minunată pălăvrăgind cu ei și învoindu-se că nu exista un loc mai frumos pe lume și că starul, nu tocmai în floarea vârstei, avea mare noroc să poată locui acolo; că avea dreptate vrând să își petreacă timpul mai degrabă admirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
butucănoși. Unii dintre ei cântau obișnuitele cântece porcoase care mi-au umplut adolescența ca un strat gros de jeg în urechi, pe care mi le amintesc și acum ca pe niște imnuri repulsive ale acelei lumi vulgar-sclipitoare, inocent-ticăloase. Alții doar pălăvrăgeau cu mîinile-n buzunare, sau agățați de barele verzi ale panoului de baschet. Era acolo Savin, cu figura lui de genialoid, lungan și salingerian, care obținuse cel mai mare punctaj la un test de inteligență pe care ni-l dăduseră în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sexul - creierului, așa că trebuia să ajungem până la fundul fundului haznalei noastre ca să putem accede cândva în locurile înalte. Venea lângă noi uneori și Clara. Ieșeam împreună pe poarta taberei și o luam pe același veșnic drum, pe lângă meri și cărămidarii, pălăvrăgind cu aere foarte inteligente despre Dumnezeu și mântuire și apocalipsă și Armageddon. Și farfurii zburătoare. Sub scoarța pământului existau mari caverne, legate prin rețele de tuneluri. Acolo locuia o civilizație cu mult superioară celei de deasupra. Popoare de magicieni, de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gândul că nu retez o tumoare, ci un organ vital, ca și când textul meu ar fi adevărata mea ființă, iar eu însumi - doar o iluzie. în după-amiaza dinaintea închiderii taberei, ticniții mei de colegi zăceau pe paturi, trăgând din țigări și pălăvrăgind. Titina nu făcea decât să râdă ca o oaie isterică la poantele celorlalți. Măgălie era destul de sărac cu duhul ca să răspundă 115 și de zece ori când îl strigau șmecherii, Lulu, Cici sau mai ales Bazil, ca să-i mai joace
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atârna codița neagră a trupului. In jurul mormanului de cetină care avea să devină focul de sfârșit al taberei se adunaseră deja aproape toți elevii și profesorii, unii așezați pe băncile tribunei, dar cei mai mulți în picioare, umblând de colo-colo sau pălăvrăgind în grupuri mici. Două mese lipite, acoperite cu pânză roșie, alcătuiau un mic prezidiu. îngrămădite pe ele se aflau obișnuitele termosuri, treninguri, insigne și diplome care urmau să se dea ca premii. Locul era luminat slab de câteva becuri galben-murdare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Focul îmi topise cristalul cortical și rătăceam acum, amețit, expansiv, înfrățit în închipuire cu toți și cu toate, prin noaptea plină de grupuri susurătoare. Mai toți își întinseseră canadienele sau puloverele pe asfalt, pe iarbă sau pe băncile tribunei și pălăvrăgeau, cu câte o sticlă de bere în mâini. Cei mici sugeau și ei, înecîndu-se, din răcoritoarele lor. în mijlocul fiecărui grup se afla de obicei câte o 131 chitară chinuită pe rând de țipi cu aere de vedetă. M-am așezat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în care nu se simțeau prost pentru că veniseră cu doi copii mici după ei. Dylan a plecat să aducă o pernă pentru Molly, iar în timp ce Clodagh încerca să îi ia micuței un cuțit din mână, l-a văzut pe Dylan pălăvrăgind încântat cu o chelneriță - o adolescentă slăbănoagă - care roșea din cauza proximității față de un bărbat atât de arătos. Dar acel bărbat arătos era soțul ei, realiză Clodagh și, dintr-odată, în mod bizar, abia dacă îl mai recunoștea. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
proprietarul dolofan și cu fața de focă. Sunteți prea ocupate să conduceți lumea. —Bună încercare, grăsane, mormăise Lisa doar pentru ea. Fără urmă de speranță, se întoarse la taxi, iar pe drumul de întoarcere către strada Harcourt a trebuit să pălăvrăgească cu șoferul, care hotărâse că ei doi erau prieteni la cataramă. —...iar cel mai vechi prieten al meu se descurcă de minune cu mâinile. E cel mai de treabă afurisit din lume, ar face orice pentru oricine. Schimbă becuri, asamblează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
weekendului bând cafele cu lapte și prefăcându-se că sunt în Los Angeles, Ashling și Clodagh stăteau într-un bar dezolant de bătrâni, unde toată lumea părea scoasă dintr-o campanie socială guvernamentală împotriva demonului alcoolului. Nici unul fără ochi injectați. Ashling pălăvrăgea, încântată de noua ei slujbă, despre oamenii faimoși pe care aproape îi cunoscuse, despre tricoul gratuit pe care îl primise de la Morocco, în timp ce starea de spirit a lui Clodagh se îneca pe fundul paharului ei cu gin tonic. — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ascensiune. Intrase grațios în birou, cu șuvițele lui împletite în vânt, purtând ca de obicei un rucsac imens pe umărul solid. Chiar și atunci când întârzia la o întâlnire cu editorul - de fapt, mai ales atunci - se oprea mereu pentru a pălăvrăgi cu Lisa. Cum a fost la New York? l-a întrebat ea odată. —De rahat. Urăsc orașul ăla. —A, serios? Oricine altcineva adora orașul ăla, dar, din acest punct de vedere, Oliver nu era de acord cu majoritatea. —Și ai fotografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mult timp posibil. Dar acum, regula părea să fie că, dacă vrei să îl păstrezi, ai face bine să furnizezi ceea ce el își dorește în regim de urgență. Marcus nu a sunat nici marți, nici miercuri seara și, deși Joy pălăvrăgea despre regula de trei zile, Ashling spunea: — Și dacă nu mai sună niciodată? — Hai să fim realiste, s-ar putea să nu mai sune - bărbații au căi nebănuite. Dar în orice caz nu îi vei auzi vocea în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca și cum trecuse de o linie invizibilă, mirosul îl lovi în plin, ca un ciocan. Cu un efort enorm, se forță să nu îl simtă. — Deci, care-i treaba? întrebă Boo agitat. Îi plăcuse de Jack când se oprise pentru a pălăvrăgi cu el. Dar, de obicei, oamenii nu îl căutau pe Boo decât dacă dăduse de necazuri. Încercând să ignore aerul împuțit, Jack căuta cuvintele potrivite, astfel încât să nu pară că îi vorbește de sus. Își dorea ca Boo să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
face ce-a făcut el. — Ce naiba Înseamnă asta? Înseamnă că... Miller aruncă o privire prin Încăperea mică. Un culoar ducea spre locul din care-și luaseră mâncarea și altul, din colțul opus, ferit vederii, ducea Înapoi În bar. Toți ceilalți pălăvrăgeau, mâncau, beau, se bucurau că nu stau afară pe vremea aceea oribilă. Nimeni nu le dădea nici cea mai mică atenție. — Ascultă, tu știi pentru cine lucra Geordie. Nu-l calci pe coadă de două ori, da? Poate scapi prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bară și să-l lase pe psihopat să scape? Era clar că era vinovat Cleaver, cu toții copiii ăștia morți care tot apăreau. Și ei lăsau un pedofil binecunoscut liber pe străzi! Cel Mic și Cel Mare nu erau singurii care pălăvrăgeau despre „prostia poliției“. Logan mai auzise cel puțin o jumătate de duzină vorbind despre același subiect. Oare nu știau că aici veneau să bea cei mai mulți dintre polițiștii din Aberdeen care nu erau de servici? O mare parte din schimbul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pieptul lui Weir; arătau destul de urât. - Cum m-ai găsit? întrebă omul cu voce șoptită. Eu v-am îndreptat spre... - Cirque Fantastique? Așa este. Odată ce reușea să captureze un răufăcător, dispoziția lui Rhyme se îmbunătățea considerabil și avea chef să pălăvrăgească. - Vrei să spui că ne-ai indus în eroare. Păi, mă tot uitam pe indicii și mi-am dat seama că întregul caz pare totuși mult prea ușor. - Ușor? întrebă surprins Weir. - La locul crimelor, găsești de regulă două tipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a-face-re... Gândul ăsta o sfâșia. Oh, Rhyme, ce ne facem? O să trecem și prin asta, ar spune el. Dar viața nu înseamnă să treci prin. A trece prin înseamnă a pierde. Marlow, cu telefonul încă prins între ureche și umăr, pălăvrăgea în limbaj guvernamental. În cele din urmă, deschise plicul și băgă insigna ei înăuntru. Apoi băgă mâna și scoase dinăuntru ceva învelit în șervețel. - ... nu avem timp de nicio ceremonie. Facem ceva mai încolo. Acest ultim mesaj fusese șoptit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]