1,696 matches
-
înalte, ochiul-boului și crizanteme cu cârlionți în ochi, risipite prin toate grădinițele asistă nepăsătoare la dezastrul universal din jurul lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Splendoarea lor târzie, în lumina sonoră a celor din urmă zile cu soare, nu pălește de spaimă la apropierea nopților friguroase. Și-n zori de ziuă, când balonul stratosferic al lunii pline coboară din azur spre asfințit și le lasă singure cu cerul, carnea lor de petală nu se înfiorează, nu se zbârcește și nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Rangheț. Sper că nu a suferit prea mult, domnule Húsvágó. Mai puțin dechit un om la déntist, doamnă. Avut la el moarte ca la carte. De-aia și spune che cine are carte, are moarte ușoare. He! He! Doamna Ster păli. Domnul Húsvágó roși, se fâstâci, Își aminti de sfatul lui Erzsébet, vezi cum vorbești. Acum nu mai era nimic de făcut decât să scoată la vedere și sticla cu vin și să mulțumească pentru tratație. Ceea ce și făcu. Ii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cu 5 milioane mai puțin decît Stalin. Am speriat-o pe Șichy. "Publicului (ca și femeilor) să nu-i spui decît adevărurile pe care le poate suporta". Așa credea Goethe, e constatarea lui. Năsucul fin s-a subțiat, buzele au pălit. Dar comportamentul pasiv față de tragediile provocate de "dictatura proletariatului" mă înnebunește. Fiecare român, evreu, rus, ungur, ce va fi fiind, trebuie să-și asume trecutul. André Glücksmann scria că a înțelege ce (ni) se întîmplă e o chestiune de cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Arcimboldo, din fructe și legume. Cu vișine pe buze, căței de usturoi în jurul gîtului, sptîncene de sparanghel, ciorchini de struguri acoperind fruntea, două felii de lămîie pe pomeți și codița de la spate vrej de dovleac. Cu toate astea, obrajii îi păleau, bărbia despicată îi era mai moale, degetele i se lungeau și cearcănele deveneau din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți și pantalonii de catifea, refuzați la export, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
când fata își apleacă capul și respiră adânc în floare, se așază voluptos pe umărul ei. Ea se sperie, se pocnește cu mâna liberă peste umăr și țipă. Se aude un răcnet ascuțit strident și în același timp nevralgic. Lumina pălește pentru îndepărtarea albinei moarte. Din nou vocea rezonerului din fundal...) În fiecare reprezentație albina își propune să se așeze pe floare, s-a săturat să tot moară în fiecare seară, ca în marile tragedii, ce sunt de mult depășite. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
femeia tânără cu plete albe care vedea pe fiul ei în fiecare dintre noi atunci când ne-ntorceam seara obosiți de apă și soare, ah, femeia tresărea ori de câte ori mamele ne strigau de la porți, mai lasă-mă puțin, noi stăteam până când stelele păleau, urmăriți în tăcere printre scândurile porților (mai este oare vântul?) de ochii grijulii ai mamelor noastre mereu tinere, mereu frumoase, mereu, mereu! Ne strânge zidul de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cele mai bune vinuri de Burgundia cu valize pline de bancnote. Asta ori altceva! Pivnicerul vorbise de poarta Champerret. Știam că locul acesta există. Nu îmi aminteam să mă fi dus vreodată acolo. Reținem oare genul acesta de amănunte? Mă păli din nou oboseala. Insul care nu mă interesează nu este persoana mea. Baptiste Bordave nu mă interesa. Pe când Olaf Sildur îmi stârnea toată atenția. Există vreun avantaj în a fi mort? Răspunsul lui Olaf ar fi fost pasionant însă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
le facă să se simtă folosite, trase pe sfoară, induse în eroare, vîrîte într-un bucluc politic fără voia lor. Doar nu are vreo legătură amorezul tău cu ceea ce urmează să ne spui, reia Tușica simțind o neliniște în piept, pălind puțin. Dacă asta era tot, spune Angelina încrețindu-și fruntea, nu puteai să găsești și tu alt loc în care să facem cunoștință? Ia uite că pleacă putorile, zice Curistul trăgînd cu ochiul afară prin deschizătura de la ieșirea depozitului, pesemne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
noastre. Uităm din ce în ce mai des că merităm să trăim pentru acest vis. Cădem, puțin cîte puțin, victime ideii că nu ne putem "descîlci" din starea de fapt curentă și începem să facem compromisuri. Visele noastre legate de un trai mai bun pălesc în cele din urmă și, pînă să ne dezmeticim, ne trezim că viața a trecut deja pe lîngă noi. Sînt 10 ani de cînd îmi dedic timpul și energia dezvoltării conceptelor de bani, succes, și fericire. De-a lungul anilor
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
invidie. Adică, ceilalți 11 însetați înghițeau în sec și-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în bot, ca să turtească vreun grăunte. Oamenii, puțin nerăbdători, i se adresau cu mare respect: Dar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o durea capul, amețea, făcea febră, obrajii împrumutau nuanțele șuvițelor de păr, păpădie coaptă era primăvara. Ce-i cu tine, domnișoară? Alo! Cu tine vorbesc. Uite cum se uită la mine! Ce-i cu fața asta de îndrăgostită? Te-a pălit astenia, te descompui, fetițo, te descompui? Am irosit orzul pe gâște anul aceasta! Hai, ieși, du-te și dă cu apă pe față! Doamna Loghin, spaima liceului Ibrăileanu, o babă acră, obeză, încruntată, stresată, nemulțumită. Blestemată femeie. Era trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trecea atât cât să deschidă un nasture (insecta țese, leagă juvețe, întinde capcane sub grindă). Gratii în șosetele cârpite în talpă nimic mai ermetic decât niște pași înfășurați în scutece de lână. Gratii în felia de pâine claustrofobia cuptorului încins pălea pe toate fețele. Gratii, creșteau gratii, două câte două, trei câte trei, patru câte patru, buchete de gratii împodobeau grădina. Ploua libertatea, de se rupeau norii ignorând anotimpurile; păduri de gratii creșteau până la cer. O grădină vară se învecina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câte trei, patru câte patru, buchete de gratii împodobeau grădina. Ploua libertatea, de se rupeau norii ignorând anotimpurile; păduri de gratii creșteau până la cer. O grădină vară se învecina cu o grădină iarnă, fără ca florile să înghețe, fără ca țurțurii să pălească. O grădină toamna se învecina cu o grădină primăvara și barza își făcea cuib într-un morman de frunze uscate. La balamuc se întâmplă să fie toamnă în toate intențiile lui Dumnezeu. În grădina lui Petru, gratiile pocneau muguri; Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
propriul ambalaj, are gust de ianuarie atârnat de streașina casei; până în dreptul ferestrelor cresc oameni de zăpadă; grădina, o maternitatea albă, naște prin cezariană în fiecare fulg. Se stafidește viața precum fructul pe ram: până în miezul sâmburelui riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în petale de maci, sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
experiența totalitarismului comunist sau de altă culoare, cu metodele numite concentraționare, cine ar fi vinovat de un asemenea text? Autorul sau istoria? De partea cui ar fi imoralitatea? Și încă, nu cumva, pe lîngă o astfel de carte, Principele ar păli? Apărîndu-ne azi ca o doctrină blîndă, deloc cinică, ba chiar umanitară? A trebuit să se consume istoria secolului nostru pentru ca Principele să nu mai pară "pernicios" și "scelerat", cum era considerat în însemnările marginale ale cititorului princiar Nicolae Mavrocordat, cel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ajuta pe cel ce mă rugase. Începusem să plâng, poate-poate-l înduplec să apară. Dar nu-l găseam. Corul se urca sus, tot mai sus, vocile se revărsau suave și tot mai de departe pe dealuri și văi , lumina cea mare pălea, era liniște și bucurie și pace în aerul înmiresmat și rece dar nu-l găsisem. La o vreme, am simțit lângă mine unduirea acelei voci : Gata, spuse trist, ce e să se întâmple, se va întâmpla. Așa e dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rămâi tâmpit?. Daaa... Rămâi așa pe toată viața. Nu se mai Înțelege nici dracul cu tine” - a vorbit altul. ― La mini În sat, unu’ alearga nu știu undi șî o calcat pi dințî’ di la greblî. Atuncea, coada l-o pălit drept În frunti. Da’ tari, nu șagî. O chicat gios șî puni-ti pi făcut nani, frati. Când s-o trezât, nu mai cunoște pi nimini șî cât l-am știut umbla zălud pi dealuri - a intervenit un țăran hâtru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dumneata?... SÎ vez’. Avem În sat unu’ cari be’ șî papuci’ Maicii Domnului! Într o noapti o Întrecut măsura șî când o agiuns acasî - așă, mai spri zâu’ - l-o Întâmpinat fimeia cu melesteu’. Da’ așă di tari l-o pălit În numili Tatălui, cî o chicat gios șî o adormit pi loc... Când s-o trezât, a doua zî, așă cam pi la chidii, Îmbla tehui șî ochii Îi fugeu În tăti părțâli, așă cum Îmblî sticlețî primavara. Da’ undi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sî fii doar oleacî mai frumos dicât dracu’. Încolo sî aibî ci-i trebui... ― Da’ di la așă o căzăturî cu cornu’ În ciment bărbățâia lui cred c-o agiuns cum zâce un căpitan di cavalerii, pi cari l-o pălit calu’ tocma’ undi i greu voiniculu’. ― Și ce zicea căpitanul? - a sărit cu Întrebarea vecinul. ― CÎ di când l-o pălit calu’ bărbățâia lui di culcat sî culcî sângurî, da’ di sculat trebui s-o agiuti cu mâna - a răspuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cornu’ În ciment bărbățâia lui cred c-o agiuns cum zâce un căpitan di cavalerii, pi cari l-o pălit calu’ tocma’ undi i greu voiniculu’. ― Și ce zicea căpitanul? - a sărit cu Întrebarea vecinul. ― CÎ di când l-o pălit calu’ bărbățâia lui di culcat sî culcî sângurî, da’ di sculat trebui s-o agiuti cu mâna - a răspuns hâtrul În râsul nestăvilit al pacienților... Pentru a nu pufni și ei În râs, Gruia și doctorul Pas au ieșit repede
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa fel Încât fiecare să poată dormi cât de cât... Abia ațipisem, când am simțit că cineva mă zgâlțâie: „Petrică, băiete! Fă ochi și hai să organizăm treaba pentru noaptea asta” - m-a trezit Toader, pe când geana roșie a asfințitului pălea Încet-Încet. Păpădie urma să rămână cu cei doi prizonieri. Undiță, Împreună cu mine, deveneam cap de coloană pentru cei trei militari de la divizie. Toader rămânea În punctul unde am fost eu dimineață, pentru a ne asigura retragerea, În caz de nevoie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În astă situație, nici pe Constantin nu-l mai putem controla la bârlogul lui, că ne atacă din spate garnizoana de la Cetatea Neamțului. Fără ariergardă, mișelul ne lovește și pe noi, bravii mei căpitani. Așa că mai întâi va trebui să pălim acolo, la cuibul de vulturi de la cetate... Să-i nimicim pe toți, până la ultimul mișel! Și bogățiile toate să le confiscăm. Ordon strângerea corturilor! De îndată ridicăm întreaga tabără. Oștenii să nu rămână în urma convoiului, că-i paște pericolul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pântecărăi sâcâitoare luptătorilor neînfricați. Două-trei sute dintre ei au rămas în ariergardă cu însărcinare specială de a bloca ieșirea garnizoanei din cetate sau de a o înstăpâni, dacă apărătorii vor hotărî să se predea. S-ar părea că ne-a pălit mânia lui Dumnezeu, a cugetat serenisimul sub coviltirul ce urma calea Nordului pe o vreme mai mult decât ostilă. * * * După ce a trecut prin trei foste capitale ale Moldovei, invincibila armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cuvântul, cu condeiul și cu trișca. Și în aer persista miros de praf de pușcă, de pilitură de oțele, de vremuri grele și nedrepte bariere. Și Crivățul bătea dinspre Siberii... Și în scurtă vreme a spulberat Hora și Doina, a pălit Codrul și Malanca și ne-a lăsat numai cu Dorul. Iar Dumnezeu însingurat, din bolți înalte de mândră Catedrală, a slobozit o lacrimă amară. Și de atunci Pantocratorul de la Catedrală a devenit cunoscut românilor pelerini ca icoana care a plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unul dintre ei i-a urat, de la capătul ogorului, ziua bună și spor la muncă. Bonjur! le-a răspuns acesta și și-a continuat mersul legănat fără să-și dea seama că prășitorii se distrau copios privind spre soarele ce pălise și se rostogolea încet-încet către scăpătat. Bonjur, bonjur! Pantalonii rupți în tur, ochii mici și gâtul spart! Harnic lucrător, frățioare! 'Conu' Mazilu' își începe ziua di muncă pe-nserat! Din toată discuția acesta a reținut doar cuvintele Conu Mazilu' și veselia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]