505 matches
-
fusese dovedit contra lui Costinescu. Zilnic aceasta e atmosfera în Cameră. Violențelor din Cameră răspund violențele extraparlamentare. În seara de 10 martie, Alexandru Balș - prieten intim al lui Nicu Filipescu - trece pe la cofetăria Capșa și comunică acestuia intențiunea de a pălmui pe Nicolae Xenopolu la el acasă. Nicolae Xenopolu era redactor la ziarul guvernamental Voința națională și în acest ziar atacase pe Balș. Filipescu se asociază cu Balș, amândoi intră în casa lui Xenopolu, Balș îl pălmuiește; Xenopolu ia un revolver
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
acestuia intențiunea de a pălmui pe Nicolae Xenopolu la el acasă. Nicolae Xenopolu era redactor la ziarul guvernamental Voința națională și în acest ziar atacase pe Balș. Filipescu se asociază cu Balș, amândoi intră în casa lui Xenopolu, Balș îl pălmuiește; Xenopolu ia un revolver și trage 2 focuri, dar gloanțele se opresc în blana lui Balș. Afacerea se judecă înaintea judecătorului ocolului I, care condamnă pe Balș ca autor principal și pe Filipescu ca complice la câte 6 luni închisoare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cu Rusia care, într-un fel, continuă războiul vinului dintre Republica Moldova și Rusia. Că, uite, cum devine cazul, este ca într-o poezie a lui Arghezi în care se spune că o ceată de flăcăi s-a încăierat, s-a pălmuit și dupăcit, s-a înnodat și desfăcut, a sângerat, ca să se constate că „Toată pricina/ Fusese Gherghina”. Între România și Rusia relațiile s-au tot răcit, îndeosebi după intrarea României în NATO și UE, ceea ce a fost interpretat la Moscova
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
decât pe tine!" "Că eu aș conta, vezi Doamne, pe tine! Pe tine, care ești trimis să culegi fasolea și să plivești roșiile. În loc să te preocupe soarta mea, pregătește-te, vine curând sezonul recoltei!" Nu-și dă seama că a pălmuit-o decât atunci când fata scoate un urlet, iar soacră-sa, tot încercând să-și vâre mâna pe mâneca rochiei de casă, lansează pe un ton ascuțit: Ce mai casă de nebuni!" Manuscrisul se oprește aici. După câte își aduce aminte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
arăt eu moneda de 25 de bani, dă-i telefon, convinge-te! Cristina smucește moneda din mîna mea, vrea să pornească spre intrarea în hotel, dar se întoarce după numai un pas și mă amenință: Dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc, să știi! Strîng din umeri în semn că accept condiția. Cristina face un gest scurt cu capul spre intrare și pornim într-acolo. Vino să stai lîngă mine, să auzi ce discutăm, îmi spune, intrînd în cabina telefonică, înghesuindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir cu orașul, vă rog!... Stai aici, lîngă mine, să auzi discuția, îmi arată spre pat, aproape ordonîndu-mi, cu glasul tremurînd de furie. Imposibil! murmură ea. Cine știe ce-ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
centralei combinatului. Ți-am spus să iei ioc, să auzi! îmi indică din nou marginea patului. Alo, cu tovarășa ingineră-șefă Roman, vă rog! Siguranța și furia doamnei Cristina au început deja să mă irite. "Îți place a naibii să pălmuiești", îi spun în gînd, așezîndu-mă pe marginea patului, lîngă ea, auzind în receptor țîrîitul mărunt al centralei pe interior. Dacă n-am dreptate, spun eu, accept palmele. Dar dacă am? Întoarce brusc privirea spre mine: aceiași ochi mari de căprioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întîlnit cu buna ei prietenă, Brîndușa, pe firul aceluiași gînd căprioara imaginată de mine este, de fapt, o hienă deghizată... "Ei bine, zic eu în gînd, ridicîndu-mă de pe pat, retrăgîndu-mă spre cuier, nu ies din camera asta pînă nu te pălmuiesc, frumoasă doamnă; să mă ții minte! Fie ce-o fi !..." Da, Brîndușa, voi face întocmai: o scriu, o semnez, pun ștampila mea de certificare și o trimit, spune Cristina, aruncîndu-mi o privire rece. Totuși, mă întreb, așa, omenește, nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
molcom, dar destul de grav ca să mă înfioare, te rog mult să mă ierți pentru palmele de astăzi !... A tăcut un timp lung, plimbîndu-și degetele pe luciul mesei, apoi a surîs trist, clătinînd din cap: De ani de zile visez să pălmuiesc un bărbat, dar să-l pălmuiesc pînă la sînge, iar azi, cînd l-am avut în față, cînd nu ne mai despărțea plasa de sîrmă, cînd el era cel cu privirea în pămînt, mi s-a făcut o așa lehamite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înfioare, te rog mult să mă ierți pentru palmele de astăzi !... A tăcut un timp lung, plimbîndu-și degetele pe luciul mesei, apoi a surîs trist, clătinînd din cap: De ani de zile visez să pălmuiesc un bărbat, dar să-l pălmuiesc pînă la sînge, iar azi, cînd l-am avut în față, cînd nu ne mai despărțea plasa de sîrmă, cînd el era cel cu privirea în pămînt, mi s-a făcut o așa lehamite de gîndul meu intim de răzbunare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plasa de sîrmă, cînd el era cel cu privirea în pămînt, mi s-a făcut o așa lehamite de gîndul meu intim de răzbunare încît nici măcar să-l jignesc cu un cuvînt nu am putut. Și-n loc să-l pălmuiesc pe el, cel care pretinde că pune umărul la făurirea istoriei, m-am întors în bucătărie și te-am pălmuit pe tine, un copil... Poate peste zece-cincisprezece ani, cînd apele vor fi clare, cînd tu vei fi bărbat matur, vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
meu intim de răzbunare încît nici măcar să-l jignesc cu un cuvînt nu am putut. Și-n loc să-l pălmuiesc pe el, cel care pretinde că pune umărul la făurirea istoriei, m-am întors în bucătărie și te-am pălmuit pe tine, un copil... Poate peste zece-cincisprezece ani, cînd apele vor fi clare, cînd tu vei fi bărbat matur, vei fi fizician, poate că atunci vei înțelege... Ce? am întrebat eu în șoaptă, nedumerit de ceea ce auzeam. Multe. Hai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din fața ei, ocolindu-i privirea, încerca să o convingă de ceva anume. Apoi... palmele ei năprasnice abătute asupra mea..., boneta din pînză albă arsă pe plită..., șorțul plin de sînge... și amărăciunea aceea din glasul ei: "Un copil"... Visase să pălmuiască un bărbat, dar m-a pălmuit pe mine... Iar seara, cînd am mîncat împreună la aceeași masă, a știut să-și recapete demnitatea numai prin cîteva cuvinte. Mi-a dat un sfat simplu și profund. În cîteva minute mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să o convingă de ceva anume. Apoi... palmele ei năprasnice abătute asupra mea..., boneta din pînză albă arsă pe plită..., șorțul plin de sînge... și amărăciunea aceea din glasul ei: "Un copil"... Visase să pălmuiască un bărbat, dar m-a pălmuit pe mine... Iar seara, cînd am mîncat împreună la aceeași masă, a știut să-și recapete demnitatea numai prin cîteva cuvinte. Mi-a dat un sfat simplu și profund. În cîteva minute mi-a spus mai mult decît dacă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
altă soluție, pentru zece-douășpe ore, nu există. Se oprește, mai rămîne cu mîna întinsă spre mine cîteva secunde, apoi, obosită, își lasă mîna în jos, oprindu-și-o pe luciul mesei ovale. Capul ei brumat se scutură scurt, înghețîndu-mi sufletul, pălmuindu-mă ca un vînt de miazănoapte. Are dreptate Tamara, multă dreptate mai are! sîntem aici la masa unui mare joc. Ar fi trebuit să-l recitesc pe Dostoievski, în special Jucătorul, să văd ce simte un om într-o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în oraș și v-am văzut, i-am spus. Dar nu eram sigură; a trecut mult de atunci. Ea m-a rugat să mă interesez și să-i spun dacă sînteți unul și același cu cel pe care l-a pălmuit. Sper să vă mai amintiți, surîde farmacista. Cam la o lună o dată, ne întîlnim și stăm de vorbă. Ne-am amintit chiar și de mămăliga făcută de dumneata din făină necernută... Ce s-au supărat atunci sezoniștii!... Da, murmur eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi spuneam că n-are rost să plîngă după vacă și ea rîdea, ducîndu-și degetul la bărbie; cine să fi văzut în țărăncuța aceea pe doamna de acum?!... Știi că te-am visat ast-noapte? o întreb. Doamna profesoară mă pălmuise, iar tu mi-ai dat un prosop să mă șterg... Farmacista rîde. Rîde fericită: Asta înseamnă că ne-am gîndit unul la celălalt. Îmi spui unde o pot găsi? întreb eu în timp ce ea mai rîde. Nu-i nevoie, Mihai, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din anii începuturilor, chiar dacă, pe alocuri, crăpături adânci lăsau în carnea sa urme ce puteau fi asemuite cu acelea ale unor gheare înspăimântătoare. Privindu-le, îți puteai imagina cu destulă ușurință o inevitabilă noapte sumbră, amețită de vânturi turbate și pălmuită de nori negri, furioși, cu străjeri înfrigurați stând pe metereze, murmurându-și rugăciunile și ridicând priviri imploratoare către cerul părăsit de lună, în timp ce un monstru uriaș ieșit la vânătoare din pădurile nesfârșite ce se întindeau înspre marginile ținutului se opintea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
jucați cu mine, păstrați-vă bocancii în debara, nu mă mai brăzdați cu frânghii, nu înfigeți pioleți în carnea mea... Cortul gemu, un geamăt de pânză impermeabilă traumatizată de zgâlțâielile insistente. Se văzu în furtună, aproape înecat de picăturile mari, pălmuit de rafalele vântului, cu hainele șiroind, în vreme ce șuvițe rebele de păr erau smucite într-o parte și în cealaltă. Reușea cu foarte mare greutate să își mențină echilibrul precar, în timp ce cortul se zbătea mut printre crengile unui brad. O zdrențuită
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
noi oamenii - barbați și femei - în câte închipuiri îmbrăcăm lucrul cel mai simplu din lume - puii noștri". Ea se aruncă pe pat. I se părea că are un copil la sân și-l mângâia, apoi îmbrobodi o perniță ș-o pălmui, o puiculi, ca și când ar fi copilul ei... Vremea se-ntunecase și ploaia începuse a plezni repede dar monoton în geamuri. Din când [în când ] câte un fulger strălumina pe un moment chilia, astfel încît, sub această repede strălucire, toată casa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
răsucită în jurul unei crengi. Cum se zvârcolea acolo, în înaltul copacului părea un gândac mic și pierdut. Așa că Talpă lăsase ușurel spada, care și așa nu era a lui, așteptând supus un ordin. Zogru se apropiase pe neașteptate și-l pălmuise scurt și năucitor, poate de trei ori patru ori, apoi îi îndreptase puțin calul și-l lovise peste crupă. În scurt timp, fiecare dintre servitorii prințului călărea în câte o direcție imprecisă, printre copacii groși ai pădurii și, deși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu încetinitorul. Visase cu ochii deschiși, de nenumărate ori, atunci când scorpia o jignea, s-o pună la punct astfel. Acum, din pragul ușii, aflată la răscruce de drumuri, ea își închipui încă o dată gestul. Se văzu ridicând piciorul, rotindu-se, pălmuind cu talpa, în plin și cu sete, obrazul bubos și negru al Nuții Cordel. Își imagină negul oribil, plin de păr, de care madam Cordel ar fi dat orice să scape, sărindu-i din barbă și pălăria cocoțată prostește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu făceam altceva decât să-i supraveghez cât se poate de discret. Într-o seară însă chiar Rodoald m-a silit să zăbovesc acolo până mai târziu: cerea pedepsirea unui longobard din pătura de jos care îl înfruntase cu semeție, pălmuindu-l pe motiv că-i sedusese fata. Respectând dorința lui Rotari, care se săturase deja de ciocnirile cu fiul său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot pe amândoi basma curată apelând la un chițibuș. Era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Tezismul este însă evident, iar mijloacele artistice, insuficiente. Cea de-a doua piesă trezește oarecare interes prin descrierea mediului de provincie al anilor 1870-1880, dar construcția dramatică e ca și absentă, iar personajele sunt inconsistente. Traducerile și localizările după Deputatul pălmuit de Abraham Dreyfus, Pascal Fargeau de Jules de Marthold, Ministrul de Edmond Gondinet, după Setea de bani de Pușkin, și Dragoste, fragment din Rusalka de Pușkin (ambele transpuse printr-un text intermediar francez), nu sunt mai izbutite. Schițele și poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
dovadă de o grijă și menajamente surprinzătoare. Dacă drumețul pe care-l pradă este creștin, îi lasă un cal din doi și cinci piaștri din zece. Haiducul Vasile îi măcelărește pe stăpânul casei, pe soția și copii acestuia; dar îl pălmuiește pe unul dintre oamenii lui, care, găsind într-un dulap unt și brânză, le mănâncă deși era zi de post. Fără isprăvile sângeroase pe care le seamănă pe drum, ar fi doar un bandit de operă. Iată cum devine el
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]