1,946 matches
-
convingeri pe care le împărtășea, fără îndoială, și public, de asemenea, vechile lui simpatii pentru muncitorime, pentru revendicările ei sociale și economice (printre altele, scrisese cu însuflețire despre I. C. Frimu) și nu mai puțin, dragostea lui față de Israel, față de evreii pământeni, cărora le-a luat apărarea întotdeauna, regimul comunist l-a primit pe fostul profesor de Teologie de la Chișinău cu brațele deschise, acordându-i fel de fel de onoruri (mai mult decorative), până și pe acela de a fi "ales" deputat
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
maturitate expresivă fiind reperabilă în poemul Luceafărul (1883), o sinteză a creației eminesciene. Aici poetulalbatros își desface aripile în toată magnifica lor amplitudine. Metafora revelatorie a capodoperei este tocmai decolarea - desprinderea mântuitoare a geniului (Hyperion) de labila contingență întrupată de pământeana Cătălina. Dubla valență angelodemonică, ființa nemuritoare a Luceafărului blând o determină pe frumoasa fată visătoare de aștri să renunțe la acea relație imposibilă. Resemnată, își recunoaște propria fatalitate biologică de muritoare și acceptă curtea pe care i-o face aproapele
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
hebdomadar din acela colorat, odată, când așteptam să acced pe scaunul stomatologului. GABRIEL Pentru mine, dragă Horia, a fost o experiență nemiloasă, feroce, ale cărei vibrații nu le-aș fi putut niciodată intui a priori. A fost ca și cum carnea mea pământeană și sufletul meu imponderabil ar fi fost simultan abuzate de o realitate barbară, necruțătoare, sângeroasă și nestăpânită. HORIA Știu, Gabriel. Simțurile mele au perceput grozăvia aidoma simțurilor tale, iar repercusiunile mă pun în dezordine încă și astăzi. GABRIEL Ce ne
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
plăcere. Să-mi inunzi rădăcina Cu fioruri cerești, Colț de Lună pribeag, Cu dorințe lumești. Să-ți îngrop suferința Prin plăcerile mele, Taine grele ascunse Să ne-ngroape-ntre ele. Să te-așez în verdeață Răsărită din stele, Să rămâi pământeană Prin dorințele mele. Să te-ascud în imensu-mi, Colț de Lună albastru, Să mă curgi prin plăceri Provocate de-un astru. Doruri grele topească Dragostea-mi interzisă, Colț de Lună, rămâi Patima-mi nepermisa. Colț de lună pribeag, Cufundat în tăcere
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
de aur al timpului frământă bulzul în care cuvântul, prin sunetul, culoarea, vibrația lui, atinge sufletul în plin zbor... în cuptorul de argint, firul crește, se înalță, ca o mână albă a anotimpurilor trăite și netrăite... agață ușor tâmplele anilor pământeni... și trupul... covrig al necunoașterii, așteaptă azima răsuflării Tale... Părinte, ce e teama? o umbră a răsadului în care semințele... ...nu rodesc? o culoare a pământului, combinație nereușită a iluziilor? Părinte... sunt teama acum... alungă-mă și prinde-mă în
PĂRINTE (**) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361261_a_362590]
-
șuvoiul intră în inimă, inundă tot obrazul și lasă în urma lui bujor de munte, care este ocrotit de lege, de legea divină, că, acolo unde bujori nu-s, dragostea s-a dus... doar nu vă veți fi gândit la legea pământeană, care face din oameni nu boii lui Dumnezeu, ci boii lui Grigorescu. prin livadă trecea valul și, de frică, am ridicat poala deasupra genunchilor si m-am trezit că e plină de cireșe... de când cu inudațiile astea, trupul e mai
BUJOR DE MUNTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357263_a_358592]
-
să-l... țină de mâneca surtucului Astfel va fi cu putință: "dacă la cântul meu urechea-ți e-aplecată,/ Elena să se transforme într-o găleată". Italianul pleacă de la războiul Troiei provocat de răpirea prin seducție a celei mai frumoase pământene imaginabile, ispitit să arate cum o simplă găleată poate provoca între două cetăți învrăjbite tot atâtea dezastre. Leonachi Dianeu, "poeticul" ce-l reprezintă pe Budai-Deleanu, o roagă pe muza Batrachiomahiei: "Cântă-mi și mie, fii bunișoară". Surâsul din Țiganiada este
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
de prea multele probleme ce le au „acești bătrâni" și unii, poate, uităm cu totul de ei. Nu, nu sunt toți copiii la fel, cum nu sunt nici toți părinții la fel, dar, Dumnezeule! Care este cea mai Sfântă relație pământeană decât cea între părinți și copil? Undeva... în oraș... O bătrânică de 85 de ani a avut o familie frumoasă, cu soț și copii. Cu douăzeci de ani în urmă și-a sacrificat, de comun acord cu soțul, agoniseala de-
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
crudă soarta I-ar oferi experiență eliberatoare, să treacă Riscând totul, dincolo de marea poartă? Dilema-i: Timp și Spațiu Să ai Timpul finit într-un Spațiu infinit Sau Spațiul infinit într-un Timp finit? Timpul finit, e a ta viața pământeana Ce ți-l măsoară Spațiu infinit în ani pierduți De nu le simți și destinația finală. Spațiul infinit, e dimensiunea Iubirii În care poți măsura Timp, nu în ani finiți Ci în clipe nemuritoare de "acea iubire"! Dilemă pare rezolvată
E O DILEMĂ...NU-I POEZIE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384914_a_386243]
-
răstignim pe CEL MAI DRAG. Pășește Dumnezeu cu crucea-n spate, Iar dragostea nemărginit-a LUI O răsplătim punând de spini cunună, Rănindu-i mâna sfântă cu un cui. Cand poartă noastră e mereu închisă Pentru CEL BUN și veșnic pământean, Să-l așteptăm creștinilor în ușă, Să-i ridicăm povară de alean. Cand poartă noastră e mereu închisă N-avem de dat, avem doar de luat... Mă-nchin la Dumnezeu cu umilință... Ce-a devenit divinul aluat? Pășește Dumnezeu cu
CRUCEA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384960_a_386289]
-
doi protagoniști care se răvășesc zilnic într-un cumul de stări. Folosind tehnica oglinzilor, cei doi se privesc unul în celălalt pentru a găsi o parte din punțile pe care le au de trecut în vederea șlefuirii ființei, în bucata aceasta pământeană. Actorii cărții, de când s-au găsit, au putut fi comparați cu două fructe: unul copt, celălalt în pârg. Nu poți niciodată să afirmi că în viața asta ai acumulat tot și acum este timpul doar să predai. În orice timp
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
vocală s-a frânt luând cu ea și aleanul acela pe care mi-l lașase Dumnezeu pentru clipele de rastriste. Acum realizez cât noroc am avut când ai mei mi-au sugerat fără posibilitate de negociere să urmez o carieră pământeana și m-au trimis la ASE. Toți s-au mirat atunci ce caut eu acolo. Profesoară de latină din liceu cu care mersesem de nenumărate ori la „Cântarea României”, în speranța că o voi câștiga și voi intra astfel fără
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IX de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384978_a_386307]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > ISTORIA MODEI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ISTORIA MODEI, Moda a apărut o dată cu primul om ce a început să circule pe plaiurile pământene. Fiind așa cald pe acele meleaguri prea multe pe el nu a simțit nevoia să-și pună. Și-a băgat doar două bețe în nas, unul de la stînga spre dreapta și altul de la dreapta spre stânga, și - a pus câteva
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
reproductive, le-a băgat într-o tigvă, sau le-a așezat la umbra unei frunze, ferindu-le astfel de inocența privitorilor. Desculț, putea astfel să defileze în voie pe scenele vieții, sigur fiind că va fi admirat de restul chiriașilor pământeni și că drept premiu va primi toată atenția primatelor. Curiozitatea l-a rătăcit spre locuri necunoscute și într-o zi s-a întâlnit cu frigul. Neprimitor, acesta a început să îi înghețe urechile, nasul și picioarele și atunci, inventiv, omul
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
din 09 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Azurul cerului din ochii tăi s-a stins Când tu ai pornit în zbor spre steaua ta, Lăsând în urmă o durere de ne-nvins Și în sufletul de mamă,lacrima. Viața ta pământeană a fost prea scurtă, Dar amintirea-ți în inimi va trăi, Și în suflete cu o suferință mută, Tu vei dăinui, căci noi te vom iubi. Ai urcat la cer în floarea tinereții, Ce nu înflorise încă pe deplin, Căci
REGRETE ETERNE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384434_a_385763]
-
încât aș strica-o spunând scurt: sunt fărâmă din visul Lui eșuată pe pământ într-o cruce, născând două cruci care s-au frânt prea devreme, sau poate într-un timp aparent prea scurt după cum îmi cântă mintea și inima pământeană. Mai departe crucea frântă am luat-o iar în spinare și în toată ființa mea (poate că nu am lăsat-o nicicând din spinare, poate am adunat așchiile de la cele două cruci, nu știu) și am privit cerul. Nu cădeau
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
ființa mea (poate că nu am lăsat-o nicicând din spinare, poate am adunat așchiile de la cele două cruci, nu știu) și am privit cerul. Nu cădeau cuie. Cuiele le înfigeam eu în palmele Lui cu fiecare fracțiune de timp pământean în care mă acuzam pentru frângerea celor două cruci. El îmi spunea să merg mai departe când, în tunelul spre câmpul cu cerul din lacrima Lui și iarba de culoarea inimii Lui, îi ascultam glasul de tunet mângâietor. L-am
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
am pus-o pe capul lui Mari, spicele aurii de grâu se confundau cu părul ei, macii roșii erau precum bujorii din obrajii fetei. Mă uitat la ea și nu puteam crede, că pot fi atât de norocos. Nu era pământeană, nu părul părea a avea în el raze de soare, ci soarele însuși avea razele formate din părul lui Mari, obrajii ei erau roșul cerului din apus de soare, buzele ei erau sărutul astrului zilei; dar eu, eu cine eram
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > MARINA GLODICI - DESPRE ASPIRAȚIILE NOASTRE Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Există momente în viață, după cum e și datul acestei treceri pământene, în care ne uităm în urmă și ne analizăm din mai multe puncte de vedere. Unul dintre acestea ar fi relațiile sociale și cum ne-au influențat ele destinul. În cursul acesta fugar al timpului și al evenimentelor, ne confruntăm
DESPRE ASPIRAŢIILE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382390_a_383719]
-
sufletului fiecare tânjește după libertate și aceasta nu e decât libertinism. Căsătoria care nu îți oferă adevărata libertate, nu e făcută pe fundamentul unui sistem de valori care este dorința cea mai profundă a celor implicați. Unirea a două destine pământene implică găsirea corespondentului spiritual și întrepătrunderea definitivă, astfel încât bazați pe încredere fiecare e liber de sub presiunea unei nevoi primare, care dacă nu ar fi acoperită ar putea să fie o piedică în calea succesului ambilor parteneri. Unii oameni „aleargă” după
DESPRE ASPIRAŢIILE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382390_a_383719]
-
oare după care stea-i ascunsă Și mă cheamă de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, de pe cărări infinite, Cu pași timizi, ochi verzi și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Uitându-se mirată și...cumva ironic, La murtorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Și dorința vie pentru o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
Închegate-n melodia miezului de noapte: “Sunt a ta iubite, poți să-ți arunci scara! Rămâi cu mine aici, căci vine primăvara. Vom privi din ceruri, cum florile răsar, Și cum albina zboară, culegând nectar. Tu ești pentru mine, astrul pământean, Iar eu pentru tine, steaua de la geam. Voi însoți cu dragoste divină Visurile tale din nopți cu lună plină, Iar dimineața, trezindu-te îngândurat, Vei crede că și visul tău a fost adevărat”. Ciudat, dar cu această poezie legăturile noastre
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
vârstă decât tine, experiența să te împlinească, să rotunjească acele fragmente care au rămas multă vreme ca niște zdrențe aparent fără folos. A reușit acest om în multe sensuri să completeze geometriile zdrențelor hainei pe care o numesc simplu: iubire pământeană, prin inteligența lui, imaginația, harul de a scrie, frumusețea gândirii lui atunci când lasă deoparte orgoliul masculin, orgoliul celui care o viață întreagă a oferit fragmente de cunoaștere tehnică și spirituală și sufletească celor care și-au deschis mintea, ochii, urechile
CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383997_a_385326]
-
speranță ca pe propria-mi viață″ își spune el satisfăcut. La plecare salută angajatele, iar ea îi zâmbește într-un fel aparte. Timpul însă, aduce întodeauna neprevăzutul, plăcut sau mai puțin plăcut și acesta face parte indubitabil din existența umană, pământeană sau cosmică. Încet,încet Ștefan și Ștefania încep parcă să se redescopere, între ei se înfiripează o relație de amiciție, cuminte și caldă, iar ușor ea evoluează spre o duioasă prietenie. Își trimit mesaje pe telefoanele mobile, simt nevoia să
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit. Nu Te-au crezut și la moarte Te-au osândit. Te-ai lăsat crucificat după ce drumul vieții ni l-ai arătat, căci Dumnezeu atât de mult ne-a iubit încât pe Tine, singurul Fiu, morții pământene L-a dăruit. Și-ai fost vândut pentru treizeci de arginți, crucificat ca om de gloată, de cei nesăbuiți. Știm, pe cruce nu piroanele Te-au ținut, ci marea dragoste ce pentru noi ai avut. Precum visele cu lungi și
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]