299 matches
-
spune speranță, pentru că nimic nu era sigur) spre un viitor căruia nu-i mai aparținea, rămânea „... creația de 128 sertar, cea mai nobilă dintre chemările înalte ale astei vremi...” Drama vieții sale de artist! Cu luciditate și cu o tristețe pământie conștientizează că prin scrisul său, el, omul nimicit de inumanitate și măcinat de boală, va deveni... „o simplă literă de plumb dată la topit...” Din contra, spunem noi, prin opera sa (dar cu ce preț?!), Ion Dezideriu Sîrbu a devenit
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
într-un colț, ceata îngerilor în haine de lumină, și în altul Sfinția Sa Mântuitorul. De la Mântuitor se lăsa până în colțul opus de jos scara cea cu treizeci de trepte a Sfântului Ioan Scărarul pe care urcau oameni, monahi în haine pământii. Sus, aproape de Iisus, patriarhul Iacob, căruia i se arătase scara în vis, și sub el în haină albă Antonie cel Mare. Din toate părțile, cei nouă draci ispititori, vioi și iscusiți, înarmați felurit trăgeau spre întuneric urcătorii spre cer. Iată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
narațiune fără sfîrșit, perpetuă, bazată pe un echilibru delicat. Acest echilibru precar poate fi "în-carnat" transformat în povestire păstrînd toate accentele pe care le implică materialul și forma. Aluzia la cultura aborigenilor prin simbolismul implicit redat de oase, praștie, culoarea pămîntie, furnizează o bază argumentativă solidă. Patina obținută prin șlefuirea lemnului indică longevitate, ceea ce le conferă actorilor și, în ultimă instanță, oamenilor pe care aceștia îi reprezintă, dreptul la un viitor. McMaster interpretează calitatea relațională a acestei lucrări pe baza unei
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
stau acasă zice că stau pe capul ei, că mă țin de fustele ei, dacă plec, că umblu fără căpătâi și o las singură... Cu chestia aia n-ai nici o grijă... Ai executat un ordin... - Taci din gură, zice Megherel pământiu. Înțelesei că era un secret al lor și nu mă mirai. Ca și în sat, ăsta nu putea trăi nici aici decât vârât în taine întunecoase... Afară o luarăm pe jos; Gheorghe simțea nevoia de mișcare. Mergea repede... - Mi-e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
după o regulă statornicită, care nu mai are nevoie de explicații. Paharul rămâne, însă, neatins. Sărbătoritul până la urmă se retrage spre noi, își găsește scaunul anume rezervat, se așază. Vocea afumată și caldă ronțăie lent cuvintele. Pare ușor obosit. Tenul pământiu, buzele albicioase. Dar ochii sunt iuți ; își trece palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să vadă, ca și cum s-ar fi rugat unor sfinți, chipurile țăranilor. Bulbi bolovănoși de corali, ca niște creiere astrale : conopidele. Printre boturile bocancilor, saci prăfoși de cartofi. Un obraz albicios deasupra cercului de pere mate, învelite într-o culoare tăcută, pământie. Lumina vag înverzită, apoasă, din luminatorul cu plăci verzi, așezate acoperiș peste fiecare dreptunghi de mese. Chipul se apleca peste globul galben al dovlecilor, spre dantura lor rânjită și umedă. Fata a tras-o de mâneca jachetei groase, de lână
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din ipotezele disimulării ? Nu se vedeau rănile, vinovăția, egoismul, renunțările, șiretenia adaptabi lității, resemnarea. Nu era încă desfigurat, cum s-ar fi cuvenit ? Acest cap putea fi împrumutat unei păsări, unui pește bizar, semănând prea bine cu omul, sau cârtiței pământii ? Ticul buzelor se tot accentua, tremur continuu. Își vârî obrazul sub șuvoiul de apă. Lăsă apa să se scurgă pe pleoape, pe nas, pe bărbie. S-ar fi recunoscut, la fel de bine, într-un cap de crocodil sau hipopotam sau curcan
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
taina liniștii adevărate și să-i dea un leac împotriva tuturor chinurilor sufletului. Spitalul improvizat în localul școalei avea două săli cu vreo treizeci de paturi. În cea dinspre uliță, într-un colț, zăcea căpitanul Cervenko. Un doctoraș cu obrajii pământii explică lui Bologa, înainte de a-l introduce, că Cervenko e de două săptămâni aici, cu un glonte, ricoșat, în piept... "Glontele, pătrunzând de-a curmezișul, a frânt două coaste, și-a pierdut forța de penetrație și s-a oprit în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui. Se tulbură și se întrebă în gând de ce se uită amândoi la gâtul lui? ― Și haina... și pălăria sunt din partea primarului, bâlbâi plutonierul înfricoșat, întinzîndu-i-le deodată, ca și cum n-ar mai fi îndrăznit să le ție. Apostol Bologa luă haina pământie și o îmbrăcă repede, dârdâind de frig, dar de pălărie nu se atinse. Plutonierul, grăbit să sfârșească, o așeză binișor pe masă, deasupra gulerului, acoperind de tot hârtia albă, lucitoare. Urmă o tăcere în care tremurau numai privirile speriate. În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
copil e? -N-am văzut când a trebuit, acum e prea târziu! Va suferi din cauza îmcăpățânării lui!, zise Angela, făcând mișcări repezi cu mâinile. -Doamne! Nu cumva ești...? -Sunt Eva! Și cred că e numai vina mea. Atunci chipul Angelei deveni pământiu. Era pentru prima oară când se speria și regreta fapta comisă. -Nu te speria draga mea, a-i să-i explici, Angela și veți ajunge la o bună înțelegere. -Niciodată, niciodată nu-l voi mai apropia de mine. Să crească
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
care Înconjurau partea de sus a pălăriei, bine Îndoită, ca un șanț de apărare al unui castel. Arăta ca o armură de demult. Mă conduse spre ușa mare din mahon; deschizându-se, aceasta dădu la iveală un valet cu fața pământie care se dădu la o parte În timp ce pășirăm peste prag și intrarăm În holul spațios de la intrare. Era un hol din acela care te făcea să te simți norocos și numai pentru faptul că ai fost lăsat să intri. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
împietrit încă de fascinație și de groază. Nu știu de ce, îmi venea stăruitor în memorie aceeași imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu, una cu țărâna, rânjind către tavan. Câteva cârpe putrede mă mai înfășurau, ca niște drapele dezolate, incandescente 99 de rafalele de timp care vâjiau peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din valea paradisiacă, un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
strigă: — Charlie! Pentru numele lui Dumnezeu, oprește-te! Agentul Watson spuse ceva foarte neprofesional, după care toată lumea amuți. Mașina de patrulare porni pe Andreson Drive, Însoțită de zgomotul ascuțit al sirenei. Logan era așezat pe scaunul din dreapta șoferului, cu fața pământie și umedă, cu mâinile Înfășurate În jurul stomacului și dezvelindu-și dinții la fiecare groapă sau denivelare. Domnul Charles Reid era legat pe unul din scaunele din spate cu centura de siguranță peste mâinile Încătușate. Arăta foarte speriat. — O, Doamne, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
său de frânghie până când putu să o cuprindă direct cu brațele și să o tragă spre mal. Bărbatul în haine sport dădu încet drumul frânghiei, până când fu întinsă cu totul în iarbă. Era foarte moale și fața căpătase o culoare pământie. Bell smulse fâșia de bandă de pe gura ei, desfăcu rapid lanțurile și începu procedura de resuscitare rapidă. Sachs se întoarse o fracțiune de secundă spre civilii care se adunaseră pe margine și întrebă: - Avem cumva un doctor pe aici? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care a murit de cancer În sânge, adică, leucemie. Armanda locuia În curtea Fabricii de limonadă de pe strada Avrig, lângă cinema Donca Simo și când a murit, toți colegii de clasă i-ați dus zambile. Ardeau lumânări și el era pământiu la față și lumea plângea și mirosea a tămâie, a limonadă de zmeură și a zambile. A zambile mirosea cel mai tare. În timp ce te gândești la moartea lui Armanda și cum te duci În fiecare Duminică la mormântul lui, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tulpina strâmbă a părului din care curgea o ploaie de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu bine minte, cu cămașa lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci, pornite din adâncuri. - Am să le întind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un coșciug croit din lemn de brad, cu blănile nevopsite și nici măcar date la rindea, din care răzbea un miros pătrunzător de carne friptă. Aplecat să privească prin mica ferestruică a capacului țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile topite. Așa, cu ochii aceia scurși, sub dârele albe ale sprâncenelor arse, adânc arcuite și cu buzele prăjite ce se străduiau parcă să spună cum s-a întâmplat nenorocirea, mumia hidoasă nu mai semăna deloc cu Ilie Cârpaciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
au trecut roțile locomotivei. „Nora vorbea domol. Nu izbuteam întotdeauna să desprind vreun tâlc din graiul ei lipsit de nuanțe. Privirea ei stranie și dezolată nu găsea niciodată obiectul potrivit de care să se prindă. Cercetam cu falsă nepăsare, chipul pământiu, nasul lustruit, și părul ei verde. Cred că Nora se simțise profund neconsolată din cauza chipului ei șters. Era însă fotogenică. Pe deplin conștientă, se fotografia des, mărindu-și copiile. Semăna în unele cu o celebră tragediană, iar în celelalte poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ar fi putut crede că totuși va izbuti odată să răzbească pe ecran sau pe scena teatrului. Eram poate singurul în pensiune, care îmi dădeam seama că fotografiile izbuteau numai fiindcă le lipsea culoarea verde a părului și cea verde pământie a chipului ei ca de moartă. Cu toate că urma conservatorul regulat, Nora nu se producea în sufrageria comună, unde se improvizau de obicei spectacole variate și de multe ori interesante. Ida Wüst, pe atunci actriță de periferie, fără angajament, își înspăimânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă de el este cea trăită și simțită cu adevărat. Viața ticăloasă de pod-mansardă, alături de o femeie halucinată și sleită de foame: moartea, întruchipată în domnul cu obrazul de culoare pământie, venit în vizită cu hainele și cu pălăria gris, rigid și implacabil, în fața expunerilor de motive în favoarea unei scurte amânări, apoi: uluitoarea apariție a directorului de pompe funebre, care condolează în frac, luând în același timp și măsura mortului, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu-i lipsește călcâiul lui Ahile. E de-ajuns orice mână, o jumătate de duzină de degete, pentru a număra de-acum clasicii chefs - Dupont de Montpellier, Julio Cejador - capabili să reducă toată bogata gamă de comestibile la invariabilul cheag pământiu impus de canoane. În 1932 se produce miracolul. Îi dă curs un neica nimeni. Cititorul nu Îi ignoră numele: Juan Francisco Darracq. J.F.D. deschide la Geneva un restaurant ca toate celelalte; servește bucate prin nimic diferite de cele vechi: maioneza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În ton cu iepoca, tre să te ții dă hârtii. Cine n-aleargă, zboară. Ca biznisu să țină, tre să-mi dai a doua rată. Învață cifra pă dă rost: biștari, două bătrâne juma. Fraieru a căzut dân starea sufletească pământie că părea monumentu fărmiturii și a bâiguit nușce aiureală care n-am vrut s-o auz. — Lozinca tre să ne fie să nu dășteptăm bănuieli, am sublineat. Mâine mercuri, la nouășpe și cinzeșcinci te-aștept la monumentu lu Don Esteban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un rug de noapte cu viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele revărsat peste toate nopțile triste. Rămâneți cu mine în nașterile umbroase ale secetei, pentru că în renașteri nu se poate muri decât pe zorii albăstriți ai divinității. În sufletul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vecinii noaptea, și, desigur, din dorința dureroasă de a depăși la curbă Izvorul Rece. De a-l lăsa atît de mult În urmă, Încît să nu mă mai poată ajunge. După cîțiva ani-ture de stadion cameral, am căpătat o culoare pămîntie. Și, prin ’84, Sorin Sergentu, un foarte bun prieten arhitect acum plecat și el În Italia să construiască vile pe-un deal, om blînd, nobil și de o extraordinară tandrețe, al cărui unchi stă sub formă de bust În holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pielea feței i se zbârcise, era străvezie. Pomeții și oasele capului i se conturau foarte limpede, părea un craniu învelit într-o pânză subțire, ușor colorată. Mâinile îi tremurau, deasupra oaselor mici se încrucișau dezordonat venele umflate, de un albastru pământiu, cu bulbucături din loc în loc, ca mușuroaie, în care pulsa sângele gros, acoperite de o piele zbârcită, subțire și alb-pământie și ea. Cămașa în care era îmbrăcată se umezise în jurul gâtului, al umerilor osoși împungând subțire. În mișcarea de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]