130,214 matches
-
mi-a plăcut să mânuiesc aparatul de fotografiat - Mateiu, ca mulți oameni ai vremii spunea "aparat de fotografie"; am avut mai multe, nu cu toate m-am priceput să lucrez. - Trebuie să vă întrerup. Cum era domnul Șerban Cioculescu ca părinte? - Dacă spun că a fost un părinte ideal, pot să fiu învinuit de banalitate sau de conformism. A avut tot timpul tendința de a fi mai degrabă un camarad cu mine. Această relație a funcționat foarte bine în copilăria mea
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
fotografiat - Mateiu, ca mulți oameni ai vremii spunea "aparat de fotografie"; am avut mai multe, nu cu toate m-am priceput să lucrez. - Trebuie să vă întrerup. Cum era domnul Șerban Cioculescu ca părinte? - Dacă spun că a fost un părinte ideal, pot să fiu învinuit de banalitate sau de conformism. A avut tot timpul tendința de a fi mai degrabă un camarad cu mine. Această relație a funcționat foarte bine în copilăria mea, când am avut un tată vesel întotdeauna
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
mai degrabă un camarad cu mine. Această relație a funcționat foarte bine în copilăria mea, când am avut un tată vesel întotdeauna, dispus să se aplece asupra copilului său, poate fără să aibă destul timp. - Este o problemă eternă a părinților. - Părinții mei erau foarte tineri, amândoi profesori, aveau mult de lucru; tata venea des la București pentru că avea "Cafeneaua literară" și articolele pe care le scria. Nu aveau ei timp pentru mine cât aș fi vrut și atunci am cunoscut
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
degrabă un camarad cu mine. Această relație a funcționat foarte bine în copilăria mea, când am avut un tată vesel întotdeauna, dispus să se aplece asupra copilului său, poate fără să aibă destul timp. - Este o problemă eternă a părinților. - Părinții mei erau foarte tineri, amândoi profesori, aveau mult de lucru; tata venea des la București pentru că avea "Cafeneaua literară" și articolele pe care le scria. Nu aveau ei timp pentru mine cât aș fi vrut și atunci am cunoscut singurătatea
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Fără îndoială, prezența tatei, a mamei a fost decisivă în formarea mea. Și poate într-un fel, unde firea mamei se deosebea net de firea tatei, nu am fost influențat în măsura în care devii o copie la scară redusă cu pantograful a părintelui, adică n-am fost copleșit de prezența și autoritatea părintească, cu atât mai mult cu cât, nici în adolescență, nici mai târziu tata nu mi-a făcut poliție; era profesor la școala unde învățam și nu se ducea niciodată să
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
fost adoptată decizia cu pricina. Între timp am urmărit felul în care se potrivesc indicațiile cu filmele și am remarcat un exces de semnale. AP și 12 ar putea fi un singur semnal: pentru puberi, nu încă, așadar, adolescenți, acordul părinților ar fi obligatoriu în toate cazurile. Nu cred că putem conta pe nuanțe care să distingă filmele pentru care e necesar acordul părinților de cele strict interzise. Ar fi să-i credem pe părinți mai serioși ca pedagogi decît sînt
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
semnale. AP și 12 ar putea fi un singur semnal: pentru puberi, nu încă, așadar, adolescenți, acordul părinților ar fi obligatoriu în toate cazurile. Nu cred că putem conta pe nuanțe care să distingă filmele pentru care e necesar acordul părinților de cele strict interzise. Ar fi să-i credem pe părinți mai serioși ca pedagogi decît sînt. Sau le interzicem pe toate sau le lăsăm pe toate la latitudinea părinților. N-aș face, apoi, nici o diferență între 16 și 18
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
puberi, nu încă, așadar, adolescenți, acordul părinților ar fi obligatoriu în toate cazurile. Nu cred că putem conta pe nuanțe care să distingă filmele pentru care e necesar acordul părinților de cele strict interzise. Ar fi să-i credem pe părinți mai serioși ca pedagogi decît sînt. Sau le interzicem pe toate sau le lăsăm pe toate la latitudinea părinților. N-aș face, apoi, nici o diferență între 16 și 18 ani. O singură clasă (pentru minori) e de ajuns. Dar, mă
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
nuanțe care să distingă filmele pentru care e necesar acordul părinților de cele strict interzise. Ar fi să-i credem pe părinți mai serioși ca pedagogi decît sînt. Sau le interzicem pe toate sau le lăsăm pe toate la latitudinea părinților. N-aș face, apoi, nici o diferență între 16 și 18 ani. O singură clasă (pentru minori) e de ajuns. Dar, mă rog, astea sînt mărunțișuri, și care, oricum, nu sînt controlabile. La ce bun să ne mai aflăm în treabă
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
Memoriile Premiului Nobel columbian, concepute ca o trilogie, debutează cu acest volum de aproape șase sute de pagini, care descrie copilăria, adolescența și o parte din tinerețea scriitorului, începînd cu viața bunicilor lui din partea mamei; continuă cu povestea iubirii pasionate a părinților săi, dezvăluind apoi cum a simțit, adolescent fiind, chemarea către scris. Volumul se termină cu anul 1955, cînd își publică cel dintîi roman La hojarasca ("Frunzele uscate") și pleacă în Europa, stabilindu-se la Paris în calitate de corespondent al ziarului El
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
clavecin pe la tîrgurile de binefacere și se ducea cu o mătușă care o însoțea pretutindeni la balurile cele mai selecte ale timoratei aristocrații de prin partea locului, dar nimeni nu-i cunoscuse nici un logodnic cînd s-a măritat, împotriva voinței părinților, cu telegrafistul satului. Virtuțile ei cele mai renumite începînd de atunci erau simțul umorului și sănătatea de fier pe care vitregiile sorții n-aveau să reușească s-o distrugă în lunga ei viață. Dar cea mai surprinzătoare și tot începînd
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
întrerup educația ca să merg la școală". N-am fost în stare să vorbesc despre asta cu nimeni, căci simțeam, fără s-o pot explica însă, că rațiunile mele puteau fi valabile doar pentru mine însumi. A încerca să-mi conving părinții de asemenea nebunie, cînd ei își puseseră atîtea speranțe în mine și cheltuiseră atîția bani pe care nu-i aveau, era timp pierdut. Mai ales în privința tatei, care mi-ar fi iertat orice, în afară de faptul de a nu atîrna pe
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
îndulcit îndată spusele, schimbînd tonul: Ți-o spun fiindcă te îndrăgim mult. - Știu, i-am zis. Dar spune-mi ceva: dumneata în locul meu n-ai face la fel? - N-aș face, răspunse ea, dacă în felul acesta mi-aș supăra părinții. Amintindu-mi de tenacitatea cu care a izbutit să forțeze împotrivirea familiei sale pentru a se mărita, i-am spus rîzînd: - Îndrăznește să te uiți la mine. Dar ea își feri privirea cu seriozitate, pentru că știa prea bine ce-mi
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
pentru a se mărita, i-am spus rîzînd: - Îndrăznește să te uiți la mine. Dar ea își feri privirea cu seriozitate, pentru că știa prea bine ce-mi trecea mie prin cap. - Nu m-am măritat pînă n-am avut binecuvîntarea părinților mei, spuse. Cu de-a sila, e drept, dar am avut-o. Prezentare și traducere de Tudora Șandru Mehedinți
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Bucureștii, unde a trăit plenitudinea creației și s-a așezat pentru totdeauna la Fălticeni, ca să-și tămăduiască singurătățile aproape copleșitoare și să se îngrijească de veșnicia sa. Adică nu numai în cimitirul de la Oprișani, unde-și dorm somnul de veci părinții și soția sa și unde-l așteaptă mormîntul de el cioplit în marmură, ci și de muzeul, ce nu-i zămislit doar din sculpturile și desenele sale, ci în întregul său este fructul gîndirii și simțirii lui. Revenind acasă, la
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
la o distanță de un deceniu, se impunea. În momentul scrierii acestei cărți, Vladimir Tismăneanu se afla în situația ideală pentru a face o analiză lucidă a sistemului comunist. Se trage dintr-o familie semită, de foști luptători comuniști (ambii părinți au luptat în Spania, unde tatăl său și-a pierdut un braț), care a cunoscut o anumită ascensiune socială în anii de început ai regimului comunist (Vladimir își reamintește de copilăria sa petrecută în cartierul Primăverii, în compania odraslelor nomenclaturii
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
fost o criză de conștiință extraordinară și am spus că nu vreau să am nimic de-a face cu o mișcare socială care duce la asemenea dezastre umane" (p.41). Vladimir Tismăneanu nu încearcă să justifice idealurile de tinerețe ale părinților săi (chiar dacă recunoaște în cîteva rînduri că își adoră mama) nici nu se lansează, ca atîția alții (hélas, post festum) în rechizitorii iacobine la adresa defunctului sistem comunist. Ceea ce își propune el este să înțeleagă. De aceea tratează chestiunea cu empatie
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
cărții König și pe care colegii îl porecliseră Erlkönig (după balada lui Goethe care începe cu întrebarea de ce gonește un tată în noapte cu copilul său în brațe, pentru a se sfîrși cu amara constatare că pruncul murise în brațele părintelui său). Printr-o malițioasă analogie, criticul primește porecla literară fiindcă în îmbrățișările lui mult prea strînse autorii și cărțile lor și-ar da duhul. Ideea trebuie însă să-i fi venit lui Martin Walser încă în 1960, cînd, în paginile
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
cu Mița lui, (despre care am mai scris), mai întâi voiajasem cu maică-mea, la patru ani împliniți, până la Corița, orașul ei natal, undeva în sudul Albaniei de azi, la granița cu Grecia. Localitate care, înainte de primul război mondial, pe când părinții mei abia se nășteau, și făcuse parte din nordul Greciei. De aceea, mama, fiică a Heladei, coana Ifigenia - cum îi ziceau urzicenenii - învățase la școala grecească, și vorbea și scria frumos grecește. Familie, numită Ioanis, cum ar fi la noi
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
se împlinește un număr rotund de ani de la terminarea liceului, ne strîngem peste patruzeci, adică aproape tot grupul disponibil. Ne chemăm între noi pe numele mic, cu apelative copilărești aproape uitate de noi înșine: sunt diminutivele cu care ne strigau părinții, în urmă cu zeci de ani. Vorbim despre tot ce ne interesează, fără restricții tematice, dar subiectul predilect rămîne "epoca de-atunci", ce făceam la școală, cum erau profesorii, în ce fel descopeream lumea; pe scurt, cum era viața în
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
de disidență; în schimb, ritualurile de la înmormântare fiind și profane, având o altă sacralitate decât cea instituționalizată de biserică, populația era lăsată să meargă la aceste ritualuri religioase - de altfel cele mai înalte autorități ale partidului spuneau că își înmormântează părinții la biserică și își căsătoresc copiii în fața statuii lui Stalin... Acest control ideologic prin agitatorii culturali se exercita și asupra practicilor festive celor mai tradiționale. Exista Festivalul "Cântarea României", care transforma totul în spectacol... Am putut, deci, asista la aceste
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
aferent. Apa curgătoare exista în puține case. I-am mai prins pe sacagii, care cărau butoaie cu apă de băut. Casele n-aveau, în aceste condiții, băi sau dușuri. Dușul este, dealtfel, foarte recent, și ca instrument și ca obicei. Părinții mei făceau baie în cadă, deprindere la care mama ține pînă în ziua de azi. Și, oricum, apa nu era trasă decît în cel mult o încăpere. Nici, totdeauna, la bucătărie. Se căra și se păstra în oale mari, acoperite
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
vreme, și nu avu soarta celeilalte, ale cărei rămășițe ajunseseră îngrășămîntul propriei grădini de conopoidă, ci fusese îngropată întreagă și cu numele-i de olandeză în cimitirul satului. Fiica îi moștenise culoarea și talia, și ochii aurii și uimiți, ai părintelui ei, iar acesta socotea că creștea fata cea mai frumoasă din lume. De cînd îl cunoscuse pe senatorul Onésimo Sánchez, în prima campanie electorală, Nelson Farina îl implorase să-l ajute ca să facă rost de o țidulă falsă de identitate
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
Își are rostul ei! Nu se poate despuia, așa, În văzul lumii, că vrea mahalaua, Bircă, beat, sau eu, că mi s-a urcat la cap. Dar de stat, trebuie să stea! Altfel, unde mai e respectul?...Față de bărbat, față de părinți?! Iar, fără respect, Începe strâmb. În plus, și cu stângul! Iar viața de aici Începe - de când se Împreună bărbat cu femeie! Abia atunci ești - cum s-ar zice - la Începutul lumii, al facerii de casă, de rânduială, de altă lume
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Bucureștiului au fost amendați de curînd cu cîte un milion de lei. Tartagă-fiul a fost eliberat din închisoarea unde n-are de stat decît vreo doi ani după ce a ucis doi oameni, judecătorii miloși l-au trimis să-și îngrijească părinții. Primarul Capitalei i-a sfătuit de curînd pe locuitorii cartierelor Militari și Drumul Taberei să învețe să zboare, pînă va fi gata inepția care se cheamă metrou ușor. Părintele Constituției a lovit de curînd pe cineva cu mașina și umblă
Realitatea care nu se poate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15099_a_16424]