1,076 matches
-
norocul său nu coborâse încă din cer... Într-o bună dimineață, stătea prăvălit pe o bancă în parc și-și savura libertatea sorbind din când în când din pet-ul de bere. Ce să mai vorbim? Natură, liniște, ciripit de păsărele, soare, să tot trăiești... O secundă avu impresia că are halucinații deși nu băuse nici jumătate din pet. Un fel de fulger negru îi trecuse prin fața ochilor, iar pantoful drept îi explodă. Cu tot cu jumătate din laba piciorului. Scoase un răget
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
și balustrade cu mână curentă solid consolidată, montate în zonele periculoase. Nu riscai niciun accident, decât dacă doreai voluntar să-l faci! Zone stâncoase și golite de orice vegetație se succedau cu altele, pline de arbori, umbră și ciripit de păsărele. Pe stâncile înalte vedeai ciurde de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
deplină este-n acest colț de Rai/ În a cărui puritate disting fiecare grai.” Îndrăgostit de liniștea rurală, romantic prin definiție, Ilie Marinescu cântă o natură feerică, în același timp clasică, în care se concretizează ca elemente caracteristice « Ciripit de păsărele, cântec de privighetoare,/ Vântul mângâind, cu glasul, fiecare pom și floare. » (« Viața la țară ») „Cine sunt eu?” În „Promenadă venețiană”, poetul meditează pe tema iubirii și a fericirii. La fel ca și la Mihai Eminescu, motivul romantic al florii albastre
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
sărut... Culegeam flori din pădure, zmeură, frăguțe, mure, te ascundeai de mine-n crâng, și mă făceai ușor să plâng. Strigam la tine să revii, cărările păreau pustii, mă-nfiorau zgomote mici era să calc peste furnici. În ciripit de păsărele veneai cu două buchețele și îmi cereai pentu o floare să-ți dau în schimb o sărutare. O, câte sărutări ți-am dat și-n brațe tu mai legănat, eram atât de fericiți cu inocență-nlănțuiți. Acum, când anii au
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
acolo nu mai era nevoie de explicații, căci totul era comunicat cu claritate: era o frumusețe și un calm care vorbeau oricui. Acolo indiferent ce handicap ai fi avut, tot ajungea cumva frumusețea la tine. Dacă nu puteai auzi cântecul păsărelelor, puteai admira priveliștea încântătoare și te puteai lăsa îmbătat de mirosurile aromatice ale plantelor. Era o simfonie a simțurilor, o plăcere ce nu trebuia explicată, trebuia doar primită, așa cum ajungea la tine. Ea fusese distilată în așa fel încât să
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
mai târziu, am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în legănatul ei...ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite, în foșnet de frunze și tril voios de păsărele. Într-o dimineață, când m-a trezit o pasăre ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde, ajunsese poleită în aur. Eram atât de fericită, încât am început să cânt și eu. Credeam că o
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MOȘ NICULAI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului MOȘ NICULAI Când iese voios din Rai, Cică Moșul Niculai E condus cu mult alai De mulțimi de păsărele Spintenele, Voinicele, Ce se cheamă Și se-nhamă Fără teamă, La caleașca-i de argint Ușurică, nu vă mint, Zice-se că nici n-o simt. Pînă a pleca, de zor, Stă o clipă pe un nor (La gât, iată
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368741_a_370070]
-
a uitat rușinea, când a prins curaj și teama Feciorul își ceartă tatăl, fiica-și pălmuiește mama, Când ai spus atât de multe, nimic nu mai e de spus Azi, iubite geniu-al nostru toate sunt cu fundu-n sus. “Somnoroase păsărele” s-au rărit prin cuiburi rare Căci pădurile semețe abia se zăresc în zare, “Codrul codrulețul” tău e mataforă de-acum, El a fost tăiat cu ură, ars și transformat în scrum ... Patria, iubita țară, scumpa vatră strămoșească Este singură
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
o felie? - Și cât mai mare. Vreau să-i simt toată savoarea, toată dulceața tortului abia început. - Dar nu vreau să intrăm direct în căsuță. Vreau să ne plimbăm ținându-ne de mână pe aleele pădurii de stejari. Să ascultăm păsărelele. Să le vedem și pe ele cum se iubesc, cum își cântă una celeilalte imnul dragostei împărtășite. Știi, multe specii de păsări își rămân fidele toată viața, așa cum altele ca și... știu eu cine... umblă din parteneră în parteneră. - Deci
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudește să se înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudește să se înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudește să se înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
are mult de trăit, i-a mărturisit doctorul mamei mele, care ieșise cu el în cerdac să-l petreacă. Boala i-a rătăcit mințile”. Ferestrele odăii lui dădeau în grădină; aveam o grădiniță umbrită de copaci bătrâni, ramurile înmuguriseră și păsărelele călătoare se întorseseră pe la cuiburi și-i ciripeau la geam, desfătându-l cu cântecul lor. Fratele meu se uita la ele cu drag, fericit că veniseră înapoi, și le cerea iertare: “Păsărelele Domnului, fericite păsărele, iertați-mă, căci și față de
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
grădiniță umbrită de copaci bătrâni, ramurile înmuguriseră și păsărelele călătoare se întorseseră pe la cuiburi și-i ciripeau la geam, desfătându-l cu cântecul lor. Fratele meu se uita la ele cu drag, fericit că veniseră înapoi, și le cerea iertare: “Păsărelele Domnului, fericite păsărele, iertați-mă, căci și față de voi am greșit!” Nimeni nu pricepea ce vrea să spună, în timp ce el plângea de bucurie: “Câtă slăvită frumusețe a răspândit Dumnezeu în jurul nostru: păsărele, copaci, pășuni, seninul cerului, numai eu am trăit
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
copaci bătrâni, ramurile înmuguriseră și păsărelele călătoare se întorseseră pe la cuiburi și-i ciripeau la geam, desfătându-l cu cântecul lor. Fratele meu se uita la ele cu drag, fericit că veniseră înapoi, și le cerea iertare: “Păsărelele Domnului, fericite păsărele, iertați-mă, căci și față de voi am greșit!” Nimeni nu pricepea ce vrea să spună, în timp ce el plângea de bucurie: “Câtă slăvită frumusețe a răspândit Dumnezeu în jurul nostru: păsărele, copaci, pășuni, seninul cerului, numai eu am trăit în ticăloșie, numai
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
fericit că veniseră înapoi, și le cerea iertare: “Păsărelele Domnului, fericite păsărele, iertați-mă, căci și față de voi am greșit!” Nimeni nu pricepea ce vrea să spună, în timp ce el plângea de bucurie: “Câtă slăvită frumusețe a răspândit Dumnezeu în jurul nostru: păsărele, copaci, pășuni, seninul cerului, numai eu am trăit în ticăloșie, numai eu am pângărit totul și n-am știut să văd frumusețea și slava!” “Prea multe păcate iei asupra ta”, lăcrima biata mamă. “Măicuță dragă, lumina vieții mele, nu plâng
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
pe nume Zala. Nu-i lipsea, din cele îndeobște necesare, nimic, dar era nefericită, simțea că îi mai trebuie ceva ca să se simtă împlinită. Zilele curgeau, egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure. Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare și misterioasă a
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
pe nume Zala. Nu-i lipsea, din cele îndeobște necesare, nimic, dar era nefericită, simțea că îi mai trebuie ceva ca să se simtă împlinită.Zilele curgeau, egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure.Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare și misterioasă a
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Topolenco Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mirosul florii mă ademenește De parcă viața-ș reîncepe, Și lîngă mine parcă înflorește O scumpă și frumoasă mamă. Atîta armonie simt în jur Privind la cer cum zboară păsărele, Așa cum azi e vineri... Și mîine Duminica-nvierii. Pe delurele se ivește iarba Și grînele zîmbesc în haina cea verzuie, Doar ici colo se tot zărește Felii mai mici ce-s de zăpadă, că iată este, nu e! Dar, țin
FLOAREA DUMINICII de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348660_a_349989]
-
mai văzut niciodată, și spre mirarea noastră, chiar noi înșine descoperim că suntem altfel. Alte înțelesuri capătă urzeala vieții, altfel înțelegem cum creste firul ierbii, cum se desface floarea, altfel simțim mirosul verdelui crud al ierbii, altul este ințelesul glasului păsărelelor, iar noaptea parcă ne este mai limpede muzica stelelor. Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât mai mult se adună, se încarcă de semnificații noi tainele naturii, se strecoară altfel în întreaga ființă zvonul sosirii primăverii. Pentru că Marta nu lipsește
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
va fi frumoasă, a hotărât să meargă mult mai departe, într-un părculeț în care simțea miros de iarbă bine întreținută, de frunze de arbuști și copaci decorativi. Era liniște și, tot acolo, putea asculta în voie dialogul plăcut al păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
se întreba el, dezamăgit. „Unde...? Ah, da! Pe pat, când m-am odihnit... Am să cumpăr când mă întorc. Merg acasă, iau banii, merg la pâine și gata! Că tot sunt aproape, merg la banca mea din adolescență și ascult păsărelele”, hotărî el, zâmbindu-și cu mulțumire. Mai mult, zâmbea cu gândul la prima întâlnire cu prietena lui din ultimul an de liceu. Acolo, pe o bancă așezată strategic sub coroana bogată a unui pom prin care lumina neonului din apropiere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
balustrade cu mână curentă[vi]solid consolidată, montate în zonele periculoase. Nu riscai niciun accident, decât dacă doreai voluntar să-l faci! Zone stâncoase și golite de orice vegetație se succedau cu altele, pline de arbori, umbră și ciripit de păsărele. Pe stâncile înalte vedeai ciurde[vii]de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
o felie? - Și cât mai mare. Vreau să-i simt toată savoarea, toată dulceața tortului abia început. - Dar nu vreau să intrăm direct în căsuță. Vreau să ne plimbăm ținându-ne de mână pe aleele pădurii de stejari. Să ascultăm păsărelele. Să le vedem și pe ele cum se iubesc, cum își cântă una celeilalte imnul dragostei împărtășite. Știi, multe specii de păsări își rămân fidele toată viața, așa cum altele ca și... știu eu cine... umblă din parteneră în parteneră. - Deci
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
din pănură neagră ce aveau pe tălpi bucăți de pălărie). Femeile din Solovăstru au pregătit în cinstea ediției din acest an a Festivalului Văii Gurghiului mâncăruri tradiționale specifice acestei localități: colacul de formă circulară pe care sunt aplicate flori și păsărele din aluat, în formă de S, care se oferă, de obicei, miresei, starostelui și cu care se întâmpină oaspeții, coce cu prune, ruladă din aluat de pâine care are la mijloc prune crude, amestecate cu zahăr, dată la cuptor, coce
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]