3,617 matches
-
nu treacă sub tăcere cenzurarea unui episod al documentarului Moștenirea clandestină. ”APEL LA COLEGII DIN PRESĂ: Dacă veți trece sub tăcere cenzura care mi s-a întâmplat mie, mâine vi se va întâmpla vouă și nimănui n-o să-i mai pese! Și veți binemerita disprețul publicului pentru că nu luptați pentru drepturile voastre. Conform Constituției, Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin
Ce le cere Monica Ghiurco colegilor jurnaliști, după scandalul din TVR () [Corola-journal/Journalistic/42867_a_44192]
-
atunci când ea începea să se apropie de tunică. Pe care totuși o lăsa mereu pe jos, îndepărtându-se din nou, evitând-o. Nu știu dacă își dădea seama ce face cu ochii noștri. Se prea poate să nu-i fi păsat absolut deloc, să nu fi fost acela miezul întâmplării. Dar o făcea pentru noi - trebuie să amintesc că eu, de exemplu, văzusem o fată goală doar de patru ori în viața mea, chiar le-am numărat. Iar ea era Andre
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
orice ocazie: diplomatul său negru, din piele, dotat și cu cifru, îi dispăruse în marea învălmășeală. Când simțise nevoia să aplaude, îl așezase între picioare, iar în câteva secunde, fără să simtă, rămăsese fără el. De documente nu i-a păsat, nu prea erau cine știe ce, doar lucrase și el la ele, dar de diplomat... Noaptea, trase la unchiul Vasile. Bătrânii nu se culcaseră. Își făcură cruce când îl văzură, atât de târziu și îmbrăcat de parcă ar fi fost mire. Mare minune
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Unele sticle cădeau și se făceau zob în fața cârciumii, numai cioburi erau a doua zi dimineața, când venea bătrâna să măture, dar Invalidul, cu nasul ciolănos ca un corn băgat în ziare, părea că nici nu observă. Sau nu-i păsa. Putea preferata nemților de sus să năruie și casa. Bătrâna bănuia ceva ascuns în viața lui și se-ntreba de ce n-a ieșit o dată din crâșmă, să lase ziarele, dracului, și să se uite în sus, să-și vadă firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de sus să năruie și casa. Bătrâna bănuia ceva ascuns în viața lui și se-ntreba de ce n-a ieșit o dată din crâșmă, să lase ziarele, dracului, și să se uite în sus, să-și vadă firma. Ei nu-i păsa la urma urmelor dacă asta atrăgea clientela. Nu era casa ei. Aveau să termine toate necazurile și să se întoarcă la obârșie. Nu merita să-și facă sânge rău de pomană și gânduri din toate prostiile. Poate și Invalidul știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că forța ei e uriașă pentru că avea mai multă răbdare, și-n starea aceea care-i răvășea sângele, nu se mai putea măsura cu bătrâna. Știa de asemenea la fel de bine că dacă în loc să fie bătăioasă și neîndurătoare, nu i-ar păsa, ar câștiga, dar nu mai putea. Nu mă întrebi nimic? o provocă viclean, cu o furie indignată, privind-o cu ochi răi, ghemuită în ea, înfricoșată și-ngrețoșată, parcă ar fi simțit pumnii cuiva și niște gheare sfâșiindu-i carnea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceva. Chiar dacă din zece drumuri bătute numai unul era cel adevărat, eu le-am bătut pe toate ca să nu scap nimic din vedere. Unii mă consideră dusă (asta ca să folosesc un termen blând), dar m-am obișnuit să numi mai pese de aceste păreri. Mă bucură însă foarte mult când aud un cuvânt de apreciere, sau un gest, sau o privire de mulțumire. Acestea îmi sunt suficiente ca să mă încarc din nou și s-o pornesc mai departe. De-a lungul
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
încoace. Ușor, dar sigur, s-a reușit, într-o perioadă relativ scurtă de timp, din neglijență și nepăsare, distrugerea identității noastre culturale. Cel mai dureros: cu premeditare! Cei cărora, având pâinea și cuțitul în mână, ar fi trebuit să le pese, nu au făcut altceva decât să-și urmărească propriile interese. Meschine, din păcate! Monumente istorice și de arhitectură aflate în paragină, instituții de cultură la limita supraviețuirii, într-o lume în care banul dictează totul, oameni de cultură umiliți la
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
viu; știu că va alege frumoasa cu părul argintiu, i se potrivea rochia neagră de catifea. Și povești mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara; te chemau femeile voluptoase cărora nu le mai păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
tăria ei, a fost o fire puternică, foarte puternică, a știut să lupte cu boala, venea la sărbătorile mele la școală, fără mână, iar, după chimioterapie, când firele de păr cad, venea cu perucă. Nu-i era rușine, nu-i păsa de ceea ce zic alții, și nu-i plăcea să fie jelită, căci ea era prea puternică pentru așa ceva. Și, poate, câteva dintre trăsăturile ei mi le-am însușit și eu și îmi face plăcere să știu că seamăn cu ea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
dau u-u-unul. Dă-mi, că mi-i sete. Vlad luă mărul, dar nu mușcă din el. Imediat, apoi, sosi și Bărzăunul, vesel, fluierînd cît putea de tare o melodie. Știa că nu poate fi urmărit de nimeni, așa că nu-i păsa. Încă înainte de a ajunge lîngă cei doi, le strigă: Vine și Ilinca îndată! Am trecut pe la ea, că am avut puțină treabă. Abia se îmbrăcase și voia să mănînce ceva. Da' mi-a zis că vine repede, să n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
săvîrși, tot degeaba... Ilinca n-ar merge niciodată numai pentru el la peșteră. Oricîte vise își făurea de fiecare dată, în calea sa se așezau întotdeauna umbrele lui Virgil și Vlad... Acum, la drept vorbind, de Vlad nu prea-i păsa lui, că avea multe coșuri pe față, era slab și strîmb, dar se temea cumplit de Virgil. Ce naiba avea acest Virgil de putea s-o atragă așa de tare pe Ilinca?... Sigur că da... Oricînd se afla Virgil lîngă Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
noi în viața asta, să trăim de azi pe mîine, la mila crudei sorți! Vino, confrate, adăugă îndreptîndu-se țeapăn către celălalt mistreț, vino să ne pierdem în negura pădurii; ca mîine ne vom sfîrși, hămesiți, și nimănui nu-i va păsa de două suflete chinuite care au trăit pe-această lume... Stupoarea luă locul rîsului. Pînă să apuce Lupino să înțeleagă ce se petrecea, mistreții se făcuseră nevăzuți. La urma urmelor, pădurea era plină de trufandale cărate de ape. Nimeni și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cele mai tinere ar fi fost bucuroase de orece întârziere în așternut... Dar, ți-ai găsit cu blestematul ăsta de tovarășu’ Căpuștean! Numele i-a intrat numaidecât în discuție la ședințele săptămânale ale clubului Femeia democrată, însă lui nu-i păsa! Știa că femeile...tot femei! Mai conservatoare, mai egoiste, fără o perspectivă clară asupra dezvoltării orașului, a înălțării sale cultural-sportive. „U.F.D.R.-ul (Uniunea Femeilor Democrate din România) să vadă mai bine de dezvoltarea armonioasă a tinerei generații - replica el
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
privirea încearcă să focalizeze ceva, își dădu seama prea târziu că era proas păt vopsită. Nu pisica. Banca. Plecă umilit, smiorcăindu-se și cu o fâșie verde de-a lungul sacoului. Iată-te însemnat de propria ți prostie. Cui îi păsa, în fond, dacă Gigi Pătrunjel umbla cu o dungă, fie ea și verde, de-a lungul sacoului? Era treaba lui și numai a lui. Putea la o adică să explice că vrea să aducă un suflu nou în modă, că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
distanței, a răcelii pure, cu nepăsarea lucrurile stăteau cu totul altfel. Nepăsarea era dureroasă, purta măsura unei iubiri absente, subliniindu-i inexistența prin chiar exactitatea locului rămas neîmplinit, a lipsei de implicare. Imaginea răsturnată a faptului că celorlalți le ar păsa. Gigi Pătrunjel mergea aplecat, precum un călător în căutare de casă. Nepăsarea, o suprafață lucidă ce reda ceea ce căuta, doar că reflexia în sine era ireală, căci nu conținea nimic, arătându-i doar ce ar fi putut să aibă, dar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de gândit lui Plescăială, zis uneori și Plictiseală. Ba chiar îl lăsau rece, cu atât mai mult cu cât el pretindea că nici habar nu are de aceste probleme cu care colocatarii lui se confruntau. Lui, de altfel, nu-i păsa cine știe ce nici măcar că blocul 48A este 48A și nu 49B, să zicem, că are două scări ori că la parter nu sunt balcoane. Importante pentru el erau casa scării și, rareori, spălătoria. Aici își încropise el un soi de cămin
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-i de parfumul lui, simțindu-l aievea. Scutură capul cu violență încercând să alunge gândurile care se întorceau de fiecare dată la el când ceva anume se lega de amintirea lui. „- A plecat, te-a lăsat singură fără să-i pese de ce ți se întâmplă. Uită-l! Nu ai nevoie de astfel de oameni!” Rostise cuvintele cu voce tare, vrând să se convingă singură de necesitatea lor. Oftă. Cu siguranță nu va fi ușor să-l uite, să se comporte ca și cum
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe acea gingașă ființă care se așezase, fără frică, pe marginea căniței. Voia să aibă și ea curajul fluturelui. Să facă ce dorea fără să se gândească că deranjează sau că supără pe cineva. Pur și simplu să nu-i pese de urmările faptelor sale atât timp cât nu făcea rău nimănui. Așa cum nici altora nu le păsa ce simțea ea. Fluturele se înălță grațios bătând aerul cu aripile sale albe și catifelate. Karina îi urmări zborul lin spre alte zări în timp ce se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și ea curajul fluturelui. Să facă ce dorea fără să se gândească că deranjează sau că supără pe cineva. Pur și simplu să nu-i pese de urmările faptelor sale atât timp cât nu făcea rău nimănui. Așa cum nici altora nu le păsa ce simțea ea. Fluturele se înălță grațios bătând aerul cu aripile sale albe și catifelate. Karina îi urmări zborul lin spre alte zări în timp ce se întreba dacă aceste ființe delicate au și ele dezamăgiri în dragoste. Mai au puterea să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
putea fi dărâmați. Trebuia să-i ocolească, să caute noi deschizături. Așteptase până se întorsese din pădure pentru a se convinge că ajunge acasă, apoi revenise a doua zi asigurându-se că e vie și nevătămată. Asta însemna că-i păsa de ea. Dar de ce nu voia să știe cine e? De ce se ascundea? Lucrurile vechi din jurul ei îi distraseră puțin atenția de la întrebările care o chinuiau. Vopseaua sărise în multe locuri de pe lemnul gardului, iar cea care mai rezistase era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
poșeta cu o mișcare bruscă de pe fotoliu în care meditase asupra cuvintelor din scrisoare, fără să se oprească din mers. Nici nu observase că rămăsese încălțată cu cizmele. Călcase pe covoarele pe care le păstra mereu curate fără să-i pese. Covorul, la fel de gri ca și perdeaua de care scăpase atât de ușor. Dacă ar fi reușit să arunce și tristețea pe fereastră la fel de ușor cum aruncase perdeaua, tare bine ar mai fi fost. Dar stăruia sa-i fie mereu aproape
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
toți”, își spuse Karina, când vânzătoarea era suficient de departe pentru a nu o putea auzi. Cumpără câteva haine și ieși veselă din magazin. Vânzătoarea o conduse cu aceeași privire sceptică, neobișnuită cu astfel de clienți, dar ei nu-i păsa. Oricum, așa fusese privită de când se știa. Anormală. Uneori îi plăcea această anormalitate, alteori însă era o greutate mult prea mare și nu o putea duce prea mult. Ajungând acasă, scoase scrisoarea scrisă de ea din cutia metalică și o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care-și urmau cursul firesc printre cifrele simetric ordonate pe cadranul timpului. „E doar un joc, un joc mizerabil în capcana căruia am căzut.” Era singurul răspuns acceptat valabil la toate frământările căutărilor necontenite. Și timpul trecea, fără să-i pese câtuși de puțin de tensiunea așteptării mascată admirabil de o minte aparent atrofiată. La începutul toamnei se mai detașase puțin de gândurile care o duceau mereu spre o încercare timidă de a descoperi identitatea bărbatului a cărui prezență avusese efectul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
continua să scârțâie la orice mișcare, din care scoase un plic alb. Simplu. Fără destinatar, fără expeditor. Mâinile nu-i mai tremurau. „- Ce-ar mai avea de spus acum, după o tăcere atât de lungă în care nu i-a păsat absolut deloc ce simțeam, cum mă simțeam?” Cutia de carton, pusă special sub cutiile poștale pentru a aduna revistele publicitare, era plină. Cineva avusese grijă să le adune din cutii și să le pună acolo. O scutise pe ea de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]