553 matches
-
lui, și de completa lui inutilitate în fața bolii lui Theo. Bărbatul nu reușea să se detașeze de centrul întunecat al senzației lui chinuitoare și intense: posibilitatea ca fiul lui să moară. Hugo vedea totul foarte clar: sicriul mic și alb, pătuțul gol, scaunul cel înalt abandonat, dar încă plin, la fel ca și restul bucătăriei, de stropi de piure din piureul de banană la ora ceaiului. Hainele lui Theo încă murdare și aruncate în coșul de rufe; chiar și ultimul scutec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta n-ar fi dat bine: să fie luat de la spital cu un copil în brațe, oprind apoi, cu prima ocazie, ca să-și refacă stocul de băutură. Odată ajuns în camera copilului, Hugo l-a așezat pe Theo confortabil în pătuț. Băiețelul s-a cufundat în somn cu un suspin fericit - un sunet șoptit care l-a umplut pe tată cu sentimente de tandrețe și ușurare. Hugo a rămas lângă pătuț, preț de-o clipă, mângâind căpșorul inconștient. Momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
camera copilului, Hugo l-a așezat pe Theo confortabil în pătuț. Băiețelul s-a cufundat în somn cu un suspin fericit - un sunet șoptit care l-a umplut pe tată cu sentimente de tandrețe și ușurare. Hugo a rămas lângă pătuț, preț de-o clipă, mângâind căpșorul inconștient. Momentul în care Theo era culcat și învelit era preferatul lui Hugo. Și asta nu numai pentru că, în sfârșit, atmosfera se liniștea. Ci și pentru că Hugo avea o senzație de gratitudine și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
anumit punct de vedere, sigur că nici n-a avut de ales; cel puțin temporar, Theo continua să fie în îngrijirea lui și să se comporte ca un șef plin de pretenții. Dar noaptea, când copilul dormea, în sfârșit, în pătuțul lui, Hugo stătea întins în propriul pat și se holba, fără speranță, în întuneric, încercând să nu se gândească la gaura neagră care era viitorul lui. Și-a dat seama, cu amărăciune, că nu știa nici dacă Alice mai făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fantastic de bine. — Da? Hugo s-a gândit mohorât la salariul care, fără îndoială, era și el fantastic de mare, dar care, în mod misterios, nu ajunsese niciodată în Fitzherbert Place. Amanda s-a aplecat din nou la oglinjoara de la pătuț ca să-și inspecteze straturile de mascara. —Rick e disperat să fac mai multe. Să fiu directorul unui lanț întreg de publicații. —Felicitări. Amărât, Hugo și-a imaginat că asta însemna că Theo avea să petreacă zile multe și lungi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
forța ușa pe care, din motive doar de el știute, nu reușea s-o descuie cu cheia și începea să-și scurgă nevoile în sufragerie. Uneori cânta, alteori îl auzeam doar cum oftează. Apoi adormea, prăbușit peste cărțile tatei. Din pătuțul meu cu grilaj nu observam prea multe, dar mirosul de urină îl mai am și-acum în nări. Invazia s-a oprit brusc în decembrie 1989. Era o duminică rece, uscată și, văzându-l pe marele nea’ Nicu (pe seama căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și Îmi spune soția: „Ce caută ăștia?”. „Păi, sunt constructori.” „Păi, la 12 noaptea?” Erau doi securiști... și mi-am zis că iar mă bagă În duba neagră... În Volgă. Și când se uită unul la altul... era copilul În pătuț... și mi-au zis: „Oameni din ăștia ne trebuie nouă, simpli, care nu fură”. Și zece ani nu i-am mai văzut... După ’90, ce preferințe politice ați avut? Din ’90 am trecut unde nu există comuniști, am trecut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pragul, Însă, Înainte să primească vreun răspuns, rămase țintuit, izbit de priveliștea care i se Înfățișa. Spațiul dinaintea sa reproducea forma rotundă a edificiului, cu un diametru de vreo zece coți, sau ceva mai mult. În fund se găsea un pătuț din lemn, abia suficient pentru un bărbat de statură mijlocie. În apropiere, un cufăr pentru haine, unde strălucea lumina unei lumânări. Flacăra era pe sfârșite. În centrul odăii trona un scaun cu spătar Înalt, Îndărătul unei măsuțe de scris. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de a fi stat într-un leagăn împletit (ca o Infantă, presupun) și de a-l fi urmărit pe Seymour jucând ping-pong cu cineva în living-room. În realitate, cred că leagănul împletit care i-a rămas în minte era un pătuț pe rotile, vechi și jerpelit, în care sora ei Boo Boo o plimba împingându-l prin casă, poticnindu-se peste praguri, până când ajungea în centrul activității. Dar e foarte posibil să-l fi urmărit, în fragedă pruncie, pe Seymour jucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de bucurie. Știa ce avea de făcut. Se răsuci iute în jurul razei de lună și intră în casă. Trecu prin camera părinților, desenă cu lumină un fagure de miere, învioră florile de la ferestre, deretică prin camera copilului, se cuibări în pătuțul lui și, acoperindu-l cu aripile, intră în visul lui. Și se făcu dimineață. La masă, erau prea morocănoși ca să se mai uite unul la celălalt. Dar asta n-o să dureze o veșnicie își spuse îngerul. Lasă-lasă, până la urmă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și sărmanii șoricei urâți și neiubiți de nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă puterea pe care i-o transmitea creatura aceea mică și inocentă. Cu siguranță fusese un coșmar, un vis ce nu avea să se adeverească. Se Înclină peste pătuț, Întinzându-și buzele pentru a săruta buclele Camillei, fine, fine, de un castaniu mahoniu minunat - dar domnișoara Sidonie sări dintre cearșafuri ca un spectru. Nu o treziți, domnule avocat, abia a adormit, bâlbâi somnoroasă. A făcut un adevărat balamuc aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea. Pe misterioasa logodnică a tatălui, Aris o Întâlnise doar după un an, la clinică. Petrecuse mai bine de jumătate de oră, hipnotizat, În fața geamului de la salonul nou-născuților, contemplând gogoșile acelea cu căpușoare asemenea unor portocale, aliniate pe șiruri de pătuțuri, ca Într-un supermarket. Îi păreau toți la fel, dar una dintre acele gogoși, cu creștetul pufos și ciudat de lunguieț, era o nou-născută - și, oricât i-ar fi părut de absurd, acea nou-născută era sora lui. Elio avea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mereu despre cum era Roma Înainte, cât de diferită era În vremea ei. Era cea mai tare femeie de pe pământ. Axel Rose o luă pe Valentina de braț și o conduse În studio. O puse să se Întindă pe un pătuț acoperit cu un cearșaf de hârtie. Deschise un dulăpior și scoase din el un borcănel cu alcool și o pereche de mănuși de latex. — Bravo ție, viața e o competiție, spuse sentențios Miria, trebuie să Încerci totul ca să știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acea Emma pierdută și Îndepărtată ca luna - și-l Întristă. Nu voia s-o dezamăgească pe Valentina. Dar de-acum nu mai putea să-i facă pe plac. Răzbunarea lui nu prevedea prizonieri. Amândoi. Trebuia să-i răpească pe amândoi. Pătuțurile goale. Tăcerea chinuitoare. Casa jefuită. Zilele fără sens. Trecutul fără remediu. Viitorul ucis. Trebuie să sufere cum am suferit și eu. Și să-și repete În fiecare zi că am luat copiii din cauza ei, În locul ei. Nu, răspunse neînduplecat, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își dădeau jos papucii pe palier, Învârteau cheile Încet, ca doi hoți, traversau holul În vârful picioarelor, și când deschideau ușa camerelor lor, Își țineau respirația. Îi priveau dormind, cufundați În Întuneric. În tăcere, le ascultau melodia respirației. Copiii În pătuțuri, cu capetele mici, despletite pe perne, Înveliți În cearșafuri ca victimele unor accidente stradale. În clipele acelea se emoționau de parcă i-ar fi văzut pentru prima dată. Creaturi cerești, venite de cine știe unde, anume pentru noi. Ceva ce n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la lumina zilei, umbrele dispar. Și totul revine la normal. Deoarece Camilla nu voia să-l lase să plece În camera lui, iar el era chircit și Îl dureau toate și voia să fie iertat, consimți să se Întindă pe pătuțul ei - care scârțâi sub greutatea lui. Camilla se adună la pieptul lui. Câteva clipe Îi păru că ea rămăsese cu urechea lipită de bluza lui, ascultând sunetele misterioase ale gazelor sale intestinale. Un joc care altora li s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și cine e Îngerul păzitor al Îngerului păzitor? — Nu m-am gândit niciodată. — Nu e Dumnezeu? Ba da, poate că așa e. Nu știu, comoară. Se lăsă tăcerea. Preț de câteva minute rămaseră amândoi nemișcați, Întinși unul lângă altul, În pătuțul Îngust, privind cavalcada stelelor de pe tavan. În afara aeroplanelor din burta lui nu se mai auzea nici un zgomot. Nici o mașină nu trecea pe strada Mangili, prin fața vilelor adormite. Nici un motor, dincolo de ferestrele Închise. Nici un aparat nu acționa deschiderea porții. Nimic. Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de presiunea unui picior care a șutat-o În cufărul de la intrare. Camerele care fuseseră ale copiilor, oribil de goale, pe tapetul plin de păsări, copăcei și Îngerași, urma unor postere smulse de mult timp - rame goale, absență, absență. Două pătuțuri pliante, din lemn, nimic altceva. Paturile nici măcar nu erau acoperite, cu saltelele la vedere. Nici nu s-a gândit să-i pună În pat. A fost cu premeditare. Plănuise totul. Dar fetița a auzit ceva, așa Încât atunci când a mers să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că aceasta era marele său vis. Pentru că Fi era acuma mamă cu normă Întreagă, aveau nevoie de fiecare bănuț câștigat pentru ca să-și plătească facturile. Când se născuse Ben, cu trei ani În urmă, Ruby insistase să le dea cadou un pătuț și un cărucior, pentru care Fi Îi era extrem de recunoscătoare. Ruby avea impresia că, chiar dacă avusese o reacție drăguță și Îndatoritoare, Saul se simțea un pic prost din cauza cadoului. Își dădu seama că mândria lui fusese un pic rănită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu sunt, dar cu doza de grijă de rigoare, probabilitatea cea mai mare este că amândoi o să fie perfect sănătoși. Ruby răsuflă. — Sper din tot sufletul să ai dreptate. Fi decise să se ducă să-l pună pe Connor În pătuț. În vreme ce ea era sus, Ruby termină de făcut cafeaua de dimineață și intră În vorbă cu Ben. Și, ce faci tu acolo, Ben? Întrebă Ruby deschizând unul dintre dulapurile de bucătărie În căutare de-o farfurie curată pentru croissante. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
râse Fi. — Să nu spui niciodată că nu știu cum să-ți trezesc cheful, spuse Saul, aplecându-se s-o pupe din nou. Exact În momentul ăla Ben intră În cameră cu o bucată jerpelită și destul de murdară dintr-o pătură de pătuț. Pălăria mea! Sabia mea! Tati dă mie! E pentru băieței, nu pentru om mari! —Scuze, Ben, spuse Saul punând pălăria pe capul fiului lui și Întinzându-i sabia. Îl ridică În brațe și-l pupă. Fii cuminte și n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a invitat pe viitoarele mămici să-și arunce privirea peste rafturile cu haine pentru bebeluși și gravide. Hainele - Împreună cu rafturile - au fost aduse de curier cu o zi Înainte. Le-a explicat clientelor că articolele mai mari, cum ar fi pătuțurile pentru copii sau căruțurile pot fi comandate din catalogul Les Sprogs. Cât timp toată lumea scotea oooo-uri și aaa-uri - mai ales datorită costumelor guatemaleze pentru bebluși, a șalurilor din cașmir pentru botez și a așternuturilor extrem de costisitoare din bumbac organic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Connor... Apropo, care e tradiția? Cumperi un cadou? Ultima dată când am fost la o circumcizie aveam vreo optșpe ani și am mers cu tine și cu tata. Ce am cumpărat? Ruby și-a imaginat cum se apleacă deasupra pătuțului lui Connor și Îi spune: —Felicitări pentru pierderea prepuțului. Poftim un stilou. Ronnie nu-și amintea exact ce au cumpărat, dar probabil un tort, nu ceva pentru copil. S-a Întors la magazin și a lucrat până la trei jumate. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
turnă jumătate de pahar. Nu mai avea de gând să stea mult. O așteptau părinții la cină - mătușa Sylvia Își aducea noul amorez. Trecuse pe la Fi să-i dea catalogul nou de la Les Sprogs. Fi Îi căuta lui Ben un pătuț de copil, pe care se oferiseră să-l plătească părinții lui Saul. Și, te mai vezi cu Sam? Întrebă Fi. Ruby spuse că da. O sunase imediat ce a putut să se scuze că o lăsase baltă și să o Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
genu’ de tip care chiar poți vorbi. Chanel se duse să servească un client. Când Sam se Întoarse, zece minute mai târziu, cu cappucino-uri, aglomerația se mai potolise, și Ruby Îngenunchease pe podea despachetând o cutie plină cu păturici pentru pătuț care abia ajunsese. Știi, spuse el, locul ăsta e așa de... Se uita În sus la candelabrul de cristal uriaș și la pătuțul Rococo din aur și brocart pe care Stella insistase ca Ruby să-l cumpere de la o manufactură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]