1,077 matches
-
fusese preponderent religioasă. Ca să existe exil, trebuie să existe discriminări de un fel sau altul, ca și regimuri mai mult sau mai puțin autoritare. Dictaturile sunt terenul cel mai propice. Dacă ne referim la literatura română, primii exilați au fost pașoptiștii (Cantemir sau Neculce sunt, un secol înainte, cazuri izolate), ultimii, scriitorii din timpul comunismului. În jurul lui 1900, emigrau în România ardelenii. Coșbuc, Slavici, Goga, Rebreanu au trecut munții, cum se spunea, prin „vama cucului”, adică prin pădurile greu accesibile grănicerilor
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
domeniu, alcătuiesc o galerie de nume aiuritoare: o falangă de genii care au marcat poate cea mai frumoasă perioadă din cultura omenirii. E vorba de un interval de circa un secol, care se întinde de la frații Schlegel pînă la revoluția pașoptistă, și care mărginește un spațiu germanic de esență tare, la a cărui contemplare nu poți să nu rămîi cu un gust prodigios. Căci e ceva miraculos în izbucnirea atîtor spirite într-un răstimp atît de scurt. A le enumera e
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
scriitorii înșiși, de la Arghezi și Cocea la Mircea Damian și Zaharia Stancu își descriu experiența carcerală ca metaforă și pars pro toto a lumii românești. Foarte importante sunt diferențierile între statutul de condamnat politic, mult mai elitist, privilegiat după liberalizarea pașoptistă, și cel - torturant - al condamnaților de drept comun („ocnași” sau nu). O agravare masivă a tratamentului aplicat deținuților politici (legionari sau comuniști) apare abia în anii ‘30. În acest orizont comparativ putem înțelege mai bine atît determinările comportamentale pe care
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
de mucigai și dostoievskienele Amintiri din casa morților, a căror primă ediție românească din 1912 a fost prefațată de Arghezi și, probabil, tradusă de el din franceză. Altminteri, căutînd uneori cu lupa elemente la temă din scrierile literare ale reformatorilor pașoptiști (Bolliac, Grigore Alexandrescu, Heliade-Rădulescu), sau ale lui Alecu Cantacuzino, A. Pann, N. Filimon, Alecsandri, Macedonski, Eminescu, Odobescu, Caragiale, Sadoveanu, Victor Eftimiu, Octav Șuluțiu, I. Biberi, Petre Bellu, dar și ale militanților socialiști D. Ion Georgescu-Stoașe și Panait Macri sau ale
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
Doina Ruști Cartea lui Roberto Merlo, profesor la Universitatea din Torino, doctor în românistică, tratează un subiect fundamental pentru cultura noastră: rădăcinile preromantice ale mitului dacic. Preocupat de amploarea pe care i-au dat-o pașoptiști, Merlo alcătuiește o adevărată „hartă” a elementelor unui mit de construcție cultă. Nu atât mesajul literar interesează în cartea sa, cât amploarea pe care a avut-o povestea Dochiei într-o literatură militantă în linie națională. Textele investigate sunt numeroase
Un italian despre pașoptiștii români by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/3451_a_4776]
-
Citează pe cineva care afirmă că „românii verzi pe care-i batjocorește Caragiale sînt protolegionarii lui Codreanu”. Să nu ne ascundem după deget. Naționalismul nu se rezumă la cămășile verzi, ci e o orientare perenă a concepției politice autohtone, a pașoptiștilor, a lui Hasdeu, a lui Eminescu, a lui N. Iorga etc. În chip special contează Eminescu, pe care, fie că ne convine, fie că nu, I. Negoițescu l-a caracterizat drept „protolegionar”. N-ar trebui să procedăm cu frivolă lejeritate
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
veche de două decenii și jumătate (cât au trecut de la prăbușirea comunismului și apariția memorialelor foștilor deținuți politici). Există însă o întreagă pleiadă de scriitori care au cochetat cu închisoarea. Slavici, Arghezi sau Bogza sunt numai vârfurile acestui aisberg sordid. Pașoptiștii, se știe, dar se trece repede cu vederea, au avut parte de numeroase experiențe de gen (chiar dacă adeseori acestea au fost deturnate blând sub forma „surghiunului” mănăstiresc). Chiar începuturile literaturii noastre sunt marcate de un astfel de caz: tragica epistolă
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
de povești. Iar în măsura în care, adeseori, Andrei Cornea lasă deoparte informația strictă pentru a se lansa în speculații distopice (vezi eseul despre Neoromână, care e inteligent, fără să fie nici optimist, nici pesimist) sau în false fiziologii de factură, cum știm, pașoptistă (vezi Mââârrrr...), sunt convins că o face conștient, dând curs unui nedisimulat talent prozastic. Avea să-l exercite din plin mai târziu (căci prima ediție a Cuvintelnicului fără frontiere e din 2002), în 2009, într-un volum de Povestiri impertinente
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
rudelor lui, urmașii marii postelnicese Ilinca Cantacuzino, aprinzând dușmănii de moarte. Fusese un drum al contrastelor, presărat cu doar câteva case mai răsărite, dar nu deosebite mult de moșiile de la țară ale unor boieri fără, încă, gustul luxului. Aproape de revoluția pașoptistă, însă, moda franțuzească se vede stăpână, și bătrânele case înfloresc. Ceva mai greu e cu lucrările de urbanism, podul rămânând multă vreme la anecdoticul „câte pietre, atâtea gloduri”. Apar, spre sfârșitul secolului, felinare și pază. Tradiția promenadei, cu atât mai
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
o ediție din „Bibliotecă școlarului”. Hogaș e, în fond, un diletant, cu o bună știință de carte, ale cărui Amintiri dintro călătorie seamănă bine cu proza Biedermeier din veacul precedent. Că și eroul lui Mérimée, din nuvelă Colomba, inspiratorul romanticilor pașoptiști, care umblă cu Horațiu în ediția Elzévir sub braț în căutare de bandiți corsicani sau de țigani, Hogaș e un costumbrist întârziat, plecând urechea la folclorul muntenilor din Neamț și cercetându-le moravurile. Stilul prozei lui e la mijloc între
Calistrat Hogaș, 165 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2930_a_4255]
-
fapt, în anii revoluției, maior, și va ajunge greu polcovnic, ceea ce, alături de alte probe de nerecunoștință, îl va face destul de înțepat în păreri. Deși nu e boier de prima mână, Lăcusteanu simpatizează cu arhondologia, cu cinurile în contra cărora se ridică pașoptiștii. Însă cronica revoluției și a aranjamentelor ulterioare, deschisă prea puțin măgulitor („În anul 1847 se coalizară dăscăleții, avocații și ciocoii rapaci, aspirând la o răsturnare generală a țarei cu scop de a se urca peste ruinele boerilor și celor avuți
Limba reacțiunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2878_a_4203]
-
150 de ani de la Revoluție, istoricul Adrian Niculescu a propus, împreună cu un întreg amplu proiect de comemorare (vezi "Revista 22", din 6 ianuarie 1998) a evenimentului, instituirea unei zile a Tricolorului. Data sugerată a fost 24 februarie. Este data victoriei pașoptiste la Paris, când revoluționarii români au adus la ceremoniile de la Hotel de Ville ceea ce ei hotărâseră deja să fie culorile naționale românești. Știm acest lucru dintr-o însemnare a lui Jules Michelet însuși, publicată de către istoricul literar Ion Breazu într-
Nepricepere sau ignoranță? Vulpescu semnalează o decizie neinspirată a Parlamentului by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/28897_a_30222]
-
a lui C. D. Rosenthal, "România Revoluționară", ce împrumutase chipul Mariei Rosetti. Se găseau îngemănate în data de 24 februarie mai multe elemente. Parisul în care apăruse pentru prima oară drapelul, Jules Michelet, o imensă personalitate franceză, martorul iubit al pașoptiștilor nostri, Dumitru Brătianu etc. Tangențial, se marca și un moment românesc chiar la începutul seriei de festivități ce tocmai începeau în toată Europa pentru aniversarea celor 150 de ani ai Revoluției. Un eveniment nu lipsit de importanță, știut fiind că
Nepricepere sau ignoranță? Vulpescu semnalează o decizie neinspirată a Parlamentului by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/28897_a_30222]
-
și până la „Colocviile” din ultimii ani ai carierei didactice. Personalitatea lui Emil Giurgiuca, este, în fine, întregită prin prezentarea bogatei sale activități de traducător din lirica maghiară, scriitorul ardelean integrându-se în această privință întro lungă tradiție transilvană, inaugurată de pașoptiști și continuată de contemporanul său Ion Chinezu, care, în același an, neavând drept de semnătură, își câștiga existența prin tălmăciri din ungurește. Autoarea reproduce, și sunt perfect justificate în context, câteva aprecieri din critici literari maghiari, care atestă calitatea artistică
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
cu tautologia. Greu de combătut, de pildă, afirmația că „Patul lui Procust își afirmă cu încăpățânare înscrierea într-o tradiție scripturală, care va deveni o marcă a prozei românești a perioadei interbelice, total opusă, să spunem, de exemplu, fascinației literaturii pașoptiste pentru retorică (deci pentru o cultură orală) ce s-a păstrat, de altfel, în mai toată „literatura topografică” a începuturilor, prelungindu-se până în epoca junimistă.”, deși e și mai greu de găsit, nu doar azi, o opinie critică gata să
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
de altfel, în mai toată „literatura topografică” a începuturilor, prelungindu-se până în epoca junimistă.”, deși e și mai greu de găsit, nu doar azi, o opinie critică gata să înscrie romanul lui Camil într-o tradiție orală sau în paradigma pașoptistă... Alteori, confuziile terminologice sunt și mai grave: pentru Ioan Fărmuș, literatura de tip mimetic e totuna cu literatura mimetică, literatura artificială e același lucru cu literatura care mizează pe artificiu, livrescul pașoptiștilor se confundă cu un presupus „textualism” al lor
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
Camil într-o tradiție orală sau în paradigma pașoptistă... Alteori, confuziile terminologice sunt și mai grave: pentru Ioan Fărmuș, literatura de tip mimetic e totuna cu literatura mimetică, literatura artificială e același lucru cu literatura care mizează pe artificiu, livrescul pașoptiștilor se confundă cu un presupus „textualism” al lor ș.a.m.d. Păcat că astfel de confuzii, deopotrivă de construcție și de expresie, aruncă în derizoriu o temă incitantă, asupra căreia studiile literare românești se vor mai opri, sunt convins.
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
imnul lui Iosif. Izvorul trăiniciei sale stă tocmai într-o aprigă luptă pentru apărarea ființei naționale:„Să știe toți că un popor nu moare/ Când veacuri a luptat necontenit.” De data aceasta Șt. O. Iosif este mai apropiat de poezia pașoptistă a lui Mureșanu, care în oda Un devotament familiei Hurmuzachi proclama aceeași idee, potențată în convingerea sa prin corelația cu trecutul: „ De n-a pierit românul când hoardele barbare/ Veneau ca și lăcuste în agrii semănați.../ De n-a pierit
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc, invariabil, evaluarea operelor în cauză: incoerență, arbitrariu, evazionism. Acestui risc principial i se atașează, augmentativ, pentru poezia heliadescă, limitele implacabile, în perspectiva istoriei interne a literaturii, pe care limbajul poetic de factură pașoptistă le presupune. Să urmărim, bunăoară, un text alcătuit La moartea lui Cîrlova: "Tu ai urît o țară unde puțini ascultă/ Sau unde-a ta cîntare cu ei nu însoțești;/ Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă/ Sorbind în armonia
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
televiziune a amintit faptul că este greco - catolică. Ea a asumat acest lucru într-o conferință de presă evocând contribuția importantă avută de această comunitate în istoria românilor: "Vreau să aduc aminte tuturor că greco-catolicii reprezintă Școală Ardeleana, greco-catolicii reprezintă pașoptiștii, actul Unirii a fost citit de cardinalul Hossu, greco- catolic, Coposu a fost greco-catolic, Iuliu Maniu a fost greco-catolic. Ca atare, e un motiv de mândrie .... Asta nu însemnă că am un alt sentiment față de cei care sunt de altă
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
bucurat de vreun ecou favorabil. Soarta îi era pecetluită: nu mai avea șansa de afirmare publică. Petre Pandrea a scris enorm pentru sertar: mii de pagini. Unele cărți nu au fost descoperite nici astăzi: un roman istoric, plasat în atmosfera pașoptistă, pentru care scrisese o prefață (p. 156-160) și încerca să-l sensibilizeze pe Alexandru Balaci pentru a-l publica (p. 142-155), și un volum cu titlul Pravila de la Craiova, contractat în 1966 la Editura Tineretului (p. 208). Am fost destul de
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
din comun. în perspectivă istorică, generațiile dispar, rămîn doar personalitățile valoroase. Iar în istoria literară, acolo unde operăm de obicei cu secolele, termenul de "generație", conotat benefic, s-a păstrat în mod cu totul accidental. Continuăm să vorbim de generația pașoptistă românească, de generația "marilor clasici", de "generația de la ^70" din literatura portugheză (e vorba de 1870), ori de "generația de la ^27" spaniolă (e vorba de 1927), doar pentru că mai mulți scriitori de marcă s-au afirmat atunci concomitent. Generațiile memorabile
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
azi Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Într-o vreme În care, În România, nu erau decât trei rectori. Copilul Ștefan Micle urma la Cluj, două școli, una dimineață, Liceul Piariștilor, Împreună cu Avram Iancu, Papiu Ilarian, Aron Pumnul, frații Buteanu și alți pașoptiști, iar alta după-amiază, Școala de Arte și Meseii și, așa cum spunea profesorul Augustin Z. N. Pop, „pe poteci numai de el știute, cu mămăliga În straiță, făcea patru drumuri pe zi, Între Feleac și Cluj, Însumând aproape 25 de km
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
a poemelor cărții: zăpada (înghețul), încremenirea în raport tensional cu iubirea, căldura, topirea "frunților înghețate", la temperatura sîngelui vărsat pe caldarîm. Totul se adună, de pildă, în acest poem, unde Varujan Vosganian regăsește tonalitatea baladescă, în tradiția poeziei noastre, de la pașoptiști și Eminescu, pînă la Ștefan Aug. Doinaș și Mihai Ursachi: "Floare de cais,/ nu înflori mai devreme,/ nu lăsa albul zăpezii să te cheme./ Omătul e floarea unui alt copac/ pe ale cărui crengi,/ mugur de cais, să nu te
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
și, mai ales, de stil critic de întîmpinare pe cînd, vorba vine, Europa occidentală își trăia alexandrinele ,scleroze". Pe de alta, e o bună dovadă de cum își amendează, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, optzecismul sistemul program, din spiță pașoptistă. Primele două eseuri din Supraviețuirea prin ficțiune, necontemporane cu cronicile, mai degrabă cu introducerea ,de azi", o lămurire pe puncte, care-l trădează, în cititorul de profesie, pe teoretician, poartă același titlu, împărțit între o inițială luare de poziție și-
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]