532 matches
-
te rogi... E clar... Atunci nu ne mai vedem... Gh. P. unu: Ba da, ne vedem..., de ce nu..., dar... (arată spre albume) fără... Gh. P. doi: (privindu-l într-un fel, deocamdată, indescifrabil) Bine..., fără... (pune albumele în geantă, lasă pachețelele cu mîncare pe masă, și vinul) Gh. P. unu: (luînd un trandafir din vază) Uite, nevestei tale, spune-i că-i pup mînuțele cu aceeași plăcere cu care-i mănînc pîrjoluțele... Iar Desdemonei... (îi dă trandafirul) Gh. P. doi: Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să mă mai întorc acasă de la spectacol... Căcat! (sonerie ușă) Ei, acum iar mă culc și... noapte bună... (se ghemuiește în fotoliu; ușa se deschide și intră Gh. P. doi; cu aceeași valijoară; același joc din prima intrare; scoate toate pachețelele, sticla cu vin; se așează în fotoliu) Gh. P. unu: (cu ochii închiși) Cînd pleci de-aici, îmi lași cheia... Gh. P. doi: Bine, am să ți-o las..., dar tu o să răspunzi dacă te va găsi cineva mort... Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lucru pe care îl vede sînt bucățile de hîrtii împrăștiate și rupte...; înțelege...) Gh. P. doi: Popescu unu! (dă cu ochii de fotoliul și masa răsturnate; se îndreaptă spre zona unde este miniscena) Popescu întîiul! Hei! (scoate din geantă obișnuitele pachețele și sticla cu vin; se îndreaptă spre locul unde se află masa și fotoliul, vrea să le ridice și, deodată, se oprește ca în pragul unei revelații și se duce din nou spre miniscenă; se oprește o clipă în fața cortinei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
P. doi: Mai bine dă-mi o mie de mătănii... Gh. P. unu: Degeaba ți-ai pus lavaliera... Gh. P. doi: Părinte, știi ce, mai du-te dracului...! (se deplasează spre masa cu cel două fotolii; scoate din geantă un pachețel) Gh. P. unu: Ce mi-ai adus azi? (în timp ce desființează strana) Lasă-mă să ghicesc... (se concentrează) Va să zică..., suc, saleuri, fursecuri și pîrjoluțe de la Desdemona...! Gh. P. doi: De la Desdemona mai ai ceva..., mai ai o scrisorică... Gh. P. unu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
până la „remarcabil”, „excelent”, „sublim”. Veștile pe care le-am primit din Saranza la începutul lunii august suferiseră, parcă, o transformare asemănătoare. Căci, transmise mai întâi lui Alex Bond (îi lăsase Charlottei numărul lui de telefon de la Moscova), veștile acelea și pachețelul care le însoțea călătoriseră multă vreme trecând de la o persoană la alta. De câte ori erau încredințate cuiva, sensul lor tragic diminua, emoția se estompa. Și un necunoscut m-a anunțat la telefon, pe un ton aproape jovial: - Știți, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însoțea călătoriseră multă vreme trecând de la o persoană la alta. De câte ori erau încredințate cuiva, sensul lor tragic diminua, emoția se estompa. Și un necunoscut m-a anunțat la telefon, pe un ton aproape jovial: - Știți, mi s-a dat un pachețel pentru dumneavoastră. Este din partea... nu știu cine era, în sfârșit, ruda dumneavoastră a decedat... În Rusia. Erați probabil deja la curent. Da, v-a transmis testamentul dumneavoastră, hi, hi... Voise să spună, glumind, „moștenirea dumneavoastră”. Din greșeală, printr-o „scăpare verbală” pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu știi cum funcționează un dispozitiv, nu-l atinge! 7. Dacă nu știi cum să procedezi, întreabă! 8. Dacă a explodat ceva, NU INTRA ÎN PANICĂ!!! 9. Dacă vrei să guști o substanță, ia te rog pauză de masă (cu pachețelul de acasă!!!)! Dacă trebuie să miroși o substanță, respectă toate regulile! 10. Dacă nu ai însușit foarte bine aceste reguli, TE ROG NU INTRA ÎN LABORATOR! I.2 Principalele ustensile de laborator și modul de utilizare al acestora Pentru analiza
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Astea or să mă binedispună. Las jucăria Intelligent Baby, mă duc la ușa de la intrare, ridic maldărul uriaș de corespondență ce zace pe preș și mă tîrÎi Înapoi pe canapea, răsfoind plicurile. Și atunci Încremenesc. În fața mea se află un pachețel, cu o caligrafie distinctă, cu litere frumos rotunjite. A Venetiei. Îi este adresată lui Luke, dar nu-mi pasă. Rup plicul, cu mîini tremurînde, și Înăuntru găsesc o cutiuță de piele Duchamp. O deschid furioasă - și În ea dau peste
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fi de ajutor la spălat, pentru mama. Cu toate acestea, periodic, venea să vadă ce mai facem. Slăbise mult, nu prea avea cu ce să se întrețină. La noi găsea întotdeauna o masă caldă. La plecare, mama îi făcea un pachețel și îi dădea câțiva bănuți. Surda nu cerșea niciodată. Pe mine, mă ruga să îi dau caietele folosite, iar pe mama să-i prăjească semințe de dovleac sau floarea soarelui pe care le cumpăra de la piață din bănuții primiți în
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
stomacului meu, despre funcționarea vaselor de sânge din creier, obiceiurile personale și antecedentele medicale, unele dintre ele destul de nedelicate, genul de lucruri pe care nu-ți dorești să le auzi discutate cu atâta lejeritate de niște străini care-și mănâncă pachețelul de acasă. În universul acela refrigerat mă simțeam ca după o coborâre Într-un fel de infern alcătuit din pleava societății, zău așa. Cei mai amărâți oameni - o femeie supărată care traversase În goană Van Ness Avenue ca să-și sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cultele religioase încărcate de periculozitate este mult mai subțire decât ne închipuim noi. Bacil letal care se găsește în carnea sau fructele din conserve și în nutrețul însilozat. Hieroglifă din sistemul de scriere japonez. Cutie în care japonezii își pun pachețele cu mâncare pentru serviciu sau școală. Ōsaka și Kōbe Supă chinezească cu tăiței Sărbătoare tradițională japoneză, dedicată sufletelor morților; se sărbătorește între 13-16 august. Băutură japoneză, făcută din orez Tăiței japonezi, care se mănâncă în supă sau cu sos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de femeie și pe omul tânăr de cel bătrân. Erau extrem de atenți, vorbeau mai mult În șoaptă și făceau mereu semne arătând spre geam sau spre ușă ori Își exprimau teama lipindu-și urechea de pereți. Aduceau din Marea Rusie pachețele de ceai Învelite frumos În staniol și parfum tare, cu miros specific, de care nu puteai scăpa ușor... Plecau Înapoi Încărcați cu tot felul de pachete, făcând plecăciuni adânci În fața fiecărui om pe care-l Întâlneau În cale. Își luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
faci?“. „Să te spăl de păcate“, zâmbi consoarta, arătându-și dintele de platină. „Cu propria-mi cenușă?“ ridică Întrebător din mână Ippolit. „Cu ce altceva te-aș mai putea spăla!?“, spuse ea cu aceeași dulceață-n glas, după care, vărsând pachețelul În lighean, Începu să-i oblojească degetele de la picioare cu cenușa ce emana căldură... „Mă așteptam să fie rece.“ „Am păstrat-o caldă“, făcu nevasta, continuând să-i oblojească picioarele pline de răni, din care Însă În loc de sânge supura alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pot. — A, da, spuse Sammler. — E nebunie. Am servieta sub braț. Foarte rezistentă. Piele de mâna Întâi. Am dat pe ea treișopt cincizeci la Wilt Luggage pe Fifth Avenue. Înțelegi? — Pricep. Iau ceva de zece, douăzeci și cinci de cenți. Gumă. Un pachețel de șervețele de șters ochelarii. Dau o bancnotă mare - de zece, poate chiar douăzeci. Mă duc la bancă și scot mereu bani. — Înțeleg. — Unchiule Sammler, n-ai idee ce e pentru mine În brațul acela rotund. Atât de negru! Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
depeșe înflăcărate unor senatori sau eseuri erudite care generau rânjete din partea colegilor de clasă și note de zece din partea profesorilor. Alice nu mânca niciodată la cantina școlii - scaunele până atunci goale se ocupau instantaneu la apariția ei - ci-și lua pachețelul pe terenul de fotbal, preferat măcar de păsărele. Alice era prea ciudată până și pentru isteții clasei. Aceștia oftau când la ore se citea din Thoreau sau Yeats, până că știau că pe Alice avea s-o podidească plânsul. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
așa cum ar fi făcut în urmă cu câteva luni și nici n-o mai întrebase dacă se simțea bine. În mintea lui, slavă Domnului, succesul cărții o vindecase. Alice se trezea acum dimineața, se îmbrăca, îi pregătea mâncare sănătoasă ca pachețel pentru la școală și cu asta basta. Roger începuse iar să-și invite prietenii pe-acasă și sub nici o formă Alice nu i-ar fi cerut să lase muzica mai încet sau să termine cu boncăluielile prin cameră. Nici un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aminti cum îl așteptau toate surorile și mătușile. De fapt, nu i se-ntâmpla niciodată nici măcar să-și mănânce liniștit micul dejun. Pinky zări dubița apărând la cotitura drumului, care șerpuia în jos pe panta dealului și ridică de jos pachețelul cu lucrurile pe care le luase cu ea. — În sfârșit! Dar apoi, o văzu cotind din nou, în mod misterios, pe un drum de fermă neasfaltat și dispărând iarăși. Nu și-ar fi imaginat așa ceva, nu? Din cauza lipsei de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fată ca să-i țină companie În timp ce o căuta pe alta. Mă căuta pe mine, nu-i așa? Elisa se Întoarse pe genunchii lui Davide, părând să-și revină după apariția bruscă a lui Philip. Am văzut cum scoate discret un pachețel cu pudră albă din geanta ei Balenciaga verde ca spuma de mare și i-o strecoară lui Skye, care se repezi imediat În direcția toaletei. Plină de resurse ca Întotdeauna, Elisa Își vârî mâna În buzunarul lateral al genții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În sus și l-am văzut pe Davide aplecându-se În față, pentru ca masa să-i mascheze mâinile. Deschise cu Îndemânare geanta Dior, auriu cu alb, a Elisei, de pe jos, scoase o cheie de pe inel, turnă pudră albă dintr-un pachețel minuscul În șanțul cel mai adânc al cheii și o duse repede la nas. Acoperise cheia cu mâna și, dacă nu-l priveai de foarte aproape, nu ți s-ar fi părut altceva decât o mâncărime normală de nas, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Herald Tribune. —Hmm, nu, n-am auzit nimic. Ar trebui să-mi fac griji? Vreau să zic, nu vrem să transpire nimic Într-adevăr deranjant. Elisa Își turnă o a treia ceașcă de cafea și-și permise doar un singur pachețel de Equal de data asta. Mâinile Îi tremurau din cauza efortului. — Cred că nu putem decât să așteptăm și să vedem, nu-i așa? O să Încerc să dorm - trebuie să mă Întorc jos În câteva ore, pentru gomajul În baia turcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s-a derulat tranzacția cu Wayne și începuse să mi se ridice deja adrenalina. Dolarii cu care am plătit erau mai foșnitori și mai verzi decât de obicei. M-am despărțit bucuroasă de ei. îmi plăcea la nebunie să simt pachețelul de cocaină în palmă. L-am cântărit în mână, estimându-i densitatea și magica greutate. Partea cea mai puțin amuzantă atunci când iei cocaină e statul la coadă ca să intri la toaleta barului sau a clubului sau a locului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mai aveam încă sandalele în picioare. Amândoi gâfâiam de parc-am fi alergat la curse. Nu mai puteam s-aștept. —Prezervativ, am murmurat plină de febrilitate. —OK, a bolborosit el căutând prin buzunarele hainei. Uite, mi-a spus întinzându-mi pachețelul înfoliat. Vreau să mi-l pui tu. Frustrată fiindcă mâinile îmi tremurau și nu se mișcau mai repede, am sfâșiat învelișul prezervativului, după care l-am pus pe vârful lucios al penisului. Apoi într-un gest de venerație - în timp ce Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe gură. Buzele lui au întârziat pe ale mele suficient de mult ca să-mi dea senzația că acela era un moment sacru. După care s-a îndepărtat. Eram amețită și aeriană. —A, să nu uit, a adăugat întinzându-mi un pachețel care părea să fi apărut de nicăieri. Apoi, fără să mai piardă timpul - sau, mai corect spus, cât ai clipi - Luke a făcut stânga-mprejur și a luat-o în jos pe stradă, lăsându-mă privind în urma lui cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]