507 matches
-
străbătute de demonul binefăcător al ironiei care, atunci când nu e pașnică și bonomă, devine sarcasm neîndurător, îndreptat împotriva unei lumi străine și ostile (“Azi va muri cea din urmă speranță. / Sunt cântecelul auster, morbid, / intonat ca un imn de o paiață / în luminișul nelocuit”). Refugiul în sine este adeseori soluția salvatoare, la care se revine obstinat, cu speranță și cu lehamite (“Ochii obosiți se închid. / Universul e un animal părăsit. Îmi trag pe mine trupul / să nu mi se facă frig
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
din Bucureștiul celei de-a doua jumătăți a sec. al XIX-lea, ce Ținea oficial o lună, nu reprezenta doar spațiu comercial, ci era locul unde se legau prietenii; Moșii Înseamnă distracție - panorame (comèdii, capul vorbitor, copilul cu trei picioare, paiațe, maimuțe etc.), Întreceri (Încercarea puterii), tombole, teatru de păpuși („«Vasilache»”) - dar mai ales mâncare (turtă dulce, Înghețată de vanilie, fleici, mere, ciucalată, acadele, smochine, alune prăjite, fisticuri, „Țâri - sardele - lămâi - brânză - urdă - cașcaval - slănină” etc.) și băutură (bragă, bere, pelin
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
A fost odată ca niciodată un mijlocaș dreapta blond care centra încîntător și dădea goluri din lovituri libere. Tipul trăia la Manchester și trecea drept omul numărul unu al Angliei. în locul său figurează acum, cu aceleași acte de identitate, o paiață de plimbat prin bîlciuri și de arătat mulțimii precum omul care înghite foc și săbii. Individul cu numărul 23 de la Real Madrid are foarte puține puncte comune cu șeptarul lui Sir Alex. Joacă rolul unui prinț deghizat în hamal, pentru că
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
fost redactor la „Ateneu”, a semnat și cronici teatrale. Pe lângă volumele de versuri, a scris și piese de teatru, nepublicate, dintre care, la teatrul băcăuan, s-au reprezentat Totul într-o noapte (1973), postum O oră de poezie (Arena cu paiațe) (în stagiunea 1975-1976) și 24 de ore din viața unui geniu (în stagiunea 1977-1978). A utilizat și pseudonimele Grigore Aburel, Cititor, Ioana Parava, Mircea Sarca. În versurile de început, adunate în volumul Întreținerea focului (1968), S. se dovedește un poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
bucurie intensă a simplului fapt de a fi: „Dans, frenezie, credință în orga naturii” (Traversări). Dedicând versuri unor cunoscute personaje (Yorick, Casandra, Charlot, Peer Gynt, Horatio), S. reușește să le surprindă, în imagini uneori remarcabile, caracteristicile definitorii. În Arena cu paiațe (1972) se observă o mai mare atenție acordată prozodiei, fără a fi afectat mesajul poetic, ci dimpotrivă. Începe să se strecoare, insidios, presentimentul morții: „eu pierd / măsura, echilibrul, orgoliul meu tăcut, / cuvintele pe care ți le spun se-ntorc / și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
mișcare scenică și curtenitor precum Radu Stanca, irezistibil parodic precum Emil Brumaru, [...] a fost el însuși în măsura în care și-a căutat cu înfrigurare o identitate care era însăși căutarea”. SCRIERI: Întreținerea focului, București, 1968; Îngerul și măscăriciul, Iași, 1970; Arena cu paiațe, București, 1972; Pasărea medievală, Iași, 1973; Despre apusul soarelui, îngr. Sergiu Adam, postfață George Bălăiță, Iași, 1977. Repere bibliografice: M.N. Rusu, Întreținerea poeziei, LCF, 1968, 13; Al. Andriescu, „Întreținerea focului”, CRC, 1968, 16; Constantin Cubleșan, Patru cărți de versuri, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
Constantin Cubleșan, Patru cărți de versuri, TR, 1968, 17; Ilie Constantin, „Îngerul și măscăriciul”, RL, 1970, 28; Constantin Călin, „Îngerul și măscăriciul”, ATN, 1970, 6; Mircea Popa, „Îngerul și măscăriciul”, TR, 1970, 41; Sorianu, Contrapunct, 106-112; Mihai Minculescu, „Arena cu paiațe”, RL, 1973, 4; Calistrat Costin, „Arena cu paiațe”, ATN, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, „Pasărea medievală”, LCF, 1973, 21; Daniel Dimitriu, „Arena cu paiațe”, CL, 1973, 7; Nicolae Prelipceanu, „Pasărea medievală”, TR, 1973, 29; Mihai Neagu, „Arena cu paiațe”, ST, 1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
17; Ilie Constantin, „Îngerul și măscăriciul”, RL, 1970, 28; Constantin Călin, „Îngerul și măscăriciul”, ATN, 1970, 6; Mircea Popa, „Îngerul și măscăriciul”, TR, 1970, 41; Sorianu, Contrapunct, 106-112; Mihai Minculescu, „Arena cu paiațe”, RL, 1973, 4; Calistrat Costin, „Arena cu paiațe”, ATN, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, „Pasărea medievală”, LCF, 1973, 21; Daniel Dimitriu, „Arena cu paiațe”, CL, 1973, 7; Nicolae Prelipceanu, „Pasărea medievală”, TR, 1973, 29; Mihai Neagu, „Arena cu paiațe”, ST, 1973, 7; Mihai Minculescu, „Pasărea medievală”, RL, 1973, 33
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
1970, 6; Mircea Popa, „Îngerul și măscăriciul”, TR, 1970, 41; Sorianu, Contrapunct, 106-112; Mihai Minculescu, „Arena cu paiațe”, RL, 1973, 4; Calistrat Costin, „Arena cu paiațe”, ATN, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, „Pasărea medievală”, LCF, 1973, 21; Daniel Dimitriu, „Arena cu paiațe”, CL, 1973, 7; Nicolae Prelipceanu, „Pasărea medievală”, TR, 1973, 29; Mihai Neagu, „Arena cu paiațe”, ST, 1973, 7; Mihai Minculescu, „Pasărea medievală”, RL, 1973, 33; Dan Ciachir, „Arena cu paiațe”,VR, 1973, 8; Constantin Călin, „24 de ore din viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
Arena cu paiațe”, RL, 1973, 4; Calistrat Costin, „Arena cu paiațe”, ATN, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, „Pasărea medievală”, LCF, 1973, 21; Daniel Dimitriu, „Arena cu paiațe”, CL, 1973, 7; Nicolae Prelipceanu, „Pasărea medievală”, TR, 1973, 29; Mihai Neagu, „Arena cu paiațe”, ST, 1973, 7; Mihai Minculescu, „Pasărea medievală”, RL, 1973, 33; Dan Ciachir, „Arena cu paiațe”,VR, 1973, 8; Constantin Călin, „24 de ore din viața unui geniu”, RL, 1977, 38; Grigurcu, Poeți, 390-393; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 458-462; Rachieru, Poeți Bucovina, 383-387
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
Iorgulescu, „Pasărea medievală”, LCF, 1973, 21; Daniel Dimitriu, „Arena cu paiațe”, CL, 1973, 7; Nicolae Prelipceanu, „Pasărea medievală”, TR, 1973, 29; Mihai Neagu, „Arena cu paiațe”, ST, 1973, 7; Mihai Minculescu, „Pasărea medievală”, RL, 1973, 33; Dan Ciachir, „Arena cu paiațe”,VR, 1973, 8; Constantin Călin, „24 de ore din viața unui geniu”, RL, 1977, 38; Grigurcu, Poeți, 390-393; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 458-462; Rachieru, Poeți Bucovina, 383-387; Popa, Ist. lit., II, 600; Constantin Călin, Mișu, ATN, 2002, 9; Dicț. scriit. rom., IV
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
sarcini grupurilor de elevi formate pe baza profilului de inteligență observat cu mare atenție în timp îndelungat. 1.Inteligența verbal-lingvistică Sarcină de lucru: Așază în ordine propoziții, completează ciorchinele cu însușiri pentru Pinocchio. 2. Inteligența logico-matematică Sarcină de lucru: Dintre paiațe și spectstori câți poartă pălărie? (dar fula r la gât?) Câți nasturi poți număra? Caută-l pe cel care are fular, pășlărie și nasturi. 3. Inteligența spațial- vizuală Sarcină de lucru: Ajută-l pe Pinocchio să ajungă Gepetto arătându-i
Caleidoscop by Mariana Dulgheru () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93499]
-
viitor, eul liric se percepe ca obiect („dus de viață cu trăsura”, Palma), piatră sau lemn, copac (Eu, copacul sau, într-un scenariu mai complicat, Moartea unui baobab), „de plumb”, „păpușă” (Nu-s bun de tipar, Joc de păpușă), „marionetă”, „paiață/în iarmarocul inutil” (Sau poate), „ceasornic” (Obsesie), actor cu o colecție de măști „care atârnă în pod ca niște spânzurați” (Măștile) etc. Altcândva e prizonier (Zăbrele, Zidul), drumeț al cărui țel unic este mersul ori așezarea propriului trup în locul cărămizii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
o diferență. Pe-atunci, în clipa în care își scoteau uniforma și-și reluau drumul către satele și câmpurile lor, tinerii redeveneau italienii de acum cincizeci, o sută de ani, ca de dinainte de fascism. Fascismul îi transformase, în realitate, în paiațe, în servitori, pe care poate îi și convinsese în parte, dar nu îi schimbase cu adevărat, în adâncul sufletului, în felul lor de a fi. În schimb, acest nou fascism, această societate de consum i-a transformat profund pe tineri
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mort, Păunul genial, Pentru glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială sau hidoasă a omului, traducând-o pe cea morală, paiațele anapoda, colajele eterogene, arătările cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă în propria-i putreziciune”. Valoarea excepțională a artei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Șocat în viața privată, șocat de istoria Portugaliei ce-l elimină definitiv, pe el și toată clica puterii bazate pe teroare polițienească, Domnu va fi trădat până și de felona văduvă a farmacistului. Căderea psihică a ministrului-feudal, acum o penibilă paiață îndoliată, este ireversibilă. Reacționează violent, ca apoi să cadă în prostrație. Sfârșitul despotului este iminent, prevestit de demență senilă și mizeria fiziologică aferentă. Portretele succesive de la azil sunt tot atâtea variante ale alienării. Conștient încă de tot ce i se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fanfaron al vieții și comunicării. Florin Șlapac, nu altul decât rafinatul degustător de esențe tari ale unui ev lingvistic fabulos (irezistibil prin cromatică, suculență comică și morală în poemul "Zăpodie") își îngăduie imposibile derapaje într-un idiolect aproape macheronic al paiațelor și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu ilustrații de A. Bordenache, București, 1944; Ion Creangă, Amintiri din copilărie, București, 1946. Traduceri: Emilio Salgari, Smaragdul din Ceylon, București, 1929; Cervantes, Aventurile viteazului cavaler Don Quijote de la Mancha, cu ilustrații de A. Bordenache, București, 1934; Carlo Collodi, Povestea unei paiațe, București, 1945. Repere bibliografice: C. Panaitescu, „Doamna Casanova”, FCL, 1932, 564; Teodor Scarlat, „Doamna Casanova”, RVS, 1933, 1-2; Al. Robot, „Fecioare la licitație”, RP, 1933, 4 785; Paul Daniel, „Fecioare la licitație”, „Epoca”, 1934, 1 489; C. Dan Pantazescu, „Bucureștence
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
în mișcare ca după un sunet universal, semnalizat mereu prin rimă: „Războiu-i foarte animal/ Mai cade unul de pe cal/ Cade pământul de pe cal/ Pocnesc potcoave de metal” (Cadență) sau: „De la Cozia la Vața/ Nimic nu costă viața/ nici eroul nici paiața/ nici stejarii dimineața” (Doină cu variațiuni). În căutarea propriului sine, A. a mai experimentat „poezia-concret-antropologică”, publicând autoreferențiale „sonete thailandeze”, „orientopoetică”, „balada Calcuttei”, „mamma Trinidad”: „Kabir în Caraibbi/ Dante în mantre/ Eminescu în Yemen” (Pregătește-te să trăiești în Trinidad). Romanele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
o ladă" (Oxidare). Falsitatea, absurdul sunt caracteristici ale spațiului postapocaliptic. Nu este, cum s-ar putea bănui, un univers aflat în pragul finalului de lume, ci creează, mai degrabă, senzația că distrugerea aceasta a trecut și spațiul descris e al paiațelor care au supraviețuit, personaje fantomatice care nu-și găsesc locul. Lumea se transformă într-un teatru, oamenii nu sunt decât măști fade, societatea este una a decăderii, iar ironia amară ia naștere tocmai din conștientizarea acestei inutilități ("Ridicoli Don Chișoți
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
precizat: Îți atrag atenția că orice neadevăr sau fals în depoziție se pedepsește conform legii. Dar eu nu mai auzeam ce spune. În minte mi-a apărut imaginea din Elogiul nebuniei al lui Erasmus de Rotterdam: patimile, viciile, personificate în paiațe de circ, își căutau un șef. Surorile întru fărădelegi se opriseră asupra prostiei, și ea, din condescendență, cedase cinstea nebuniei! Nebunia s-a urcat pe tronul imperial, în aplauzele tuturor, era singura care le sintetiza și le reprezenta cel mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
iscălești? Nu! Și chiar dacă mi-ar fi cerut, aș fi refuzat. Pe Vamanu și pe încă unul nu i-au mai chemat. Ne-au scos apoi la dubă. La Gherla v-a cântat mierla!, ne ironizau ofițerii. Ce satisfăcuți erau: paiațele lui Erasmus. Iarăși la Jilava Aveam să aflăm că cei din grupul Țurcanu au fost executați și că strigaseră, prea târziu: „Să știe toată lumea că securitatea este vinovată de toată nenorocirea care a venit asupra tineretului român, prin reeducare”. Procesul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
eului liric chinuit între sacrificiu și resemnare, „nevolnică ființă” în care s-a pierdut ceva semnificativ. Timpul „cireșelor amare” este un timp al pierderii, al bătrâneții, al apropierii de marea trecere: „Nu știu de-s dus/ Sau plâng doar o paiață/ Ceva s-a rupt în mine...”. În Psalmi (2003) V. continuă numărul psalmilor biblici cu 151 (Răspunde-mi, Doamne, dacă poți), încheind cu 200 (Apocalipsă). Sunt variațiuni pe temele anterioare, despre „bucuria de a fi plâns”, mărturisind acceptarea condiției umane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
în atelier, ut pictura poesis, rudimentară transcendență prin artă, nemișcarea lor așteptată, varietatea lor premeditată, veteranul de război: trenuri cu muniții, treceau înaintea lor trenuri încărcate cu piatră, ele săreau în aer, dacă era minat traseul! numărul veteranului, alte propuneri? paiața? văduva? unde a plecat la oraș de capul lui, a întrebat de tine, unde e, că a zis că vinde bicicleta! mai dau ceva? ia! vietăți, pariem că vom ucide mai multe ca tine, timpule! sudori acre, cine a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Operă. Fie în culisele și în sălile de repetiție ale instituției de pe Splai, fie pe platourile de filmare ale Televiziunii Române, unde se filma tot operă. Am plâns în gura mare când, pe la trei ani, l-au "omorât" pe tata în Paiațe de Leoncavallo. Atât de tare am plâns, că biata mama nu mai știa pe unde să mă scoată afară din loja artiștilor. M-am dus cu lacrimile înnodându-mi se în barbă în cabina tatei ăo împărțea cu regretatul Ion
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]